Pavel a scris o scrisoare sfinţilor din Roma, proclamând că Evanghelia lui Isus Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. El a explicat că oamenii nu pot fi salvați prin propriile fapte; ei trebuie să fie salvaţi prin harul lui Isus Hristos, pus la dispoziţie prin ispăşirea Sa.
Pavel proclamă că Evanghelia lui Isus Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire
Citiţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Larry Echo Hawk, din Cei Şaptezeci. Explicaţii că, tânăr fiind, vârstnicul Echo Hawk fusese înrolat în Corpul de Infanterie Marină al Statelor Unite.
Imagine
Vârstnicul Larry Echo Hawk
„Mi-am cunoscut sergentul instructor, un veteran neînduplecat, atunci când a lovit uşa dormitorului cu piciorul şi a intrat strigând cuvinte vulgare.
După această introducere înspăimântătoare, a început dintr-un capăt al dormitorului să pună fiecărui recrut întrebări răstite. Sergentul instructor a găsit în mod sistematic ceva de ridiculizat la fiecare recrut folosind un limbaj răsunător şi vulgar. I-a luat pe rând, fiecare infanterist marin strigându-i înapoi răspunsul, după cum fusese ordonat: «Da» sau «Nu, domnule sergent instructor». Când mi-a venit rândul, mi-am dat seama că-mi luase sacul şi-l golise pe salteaua din spatele meu. S-a uitat printre lucrurile mele şi, apoi, a venit înapoi în faţa mea. Mi-am adunat puterile pregătit pentru atacul său. Ţinea în mână Cartea lui Mormon” („Veniţi la Mine, o, voi casă a lui Israel”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 32).
Cum v-aţi simţi dacă aţi fi în situaţia vârstnicului Echo Hawk?
Ce credeţi că urma să facă sergentul instructor?
Aţi fost vreodată în situaţii în care v-aţi temut că vă vor fi ridiculizate crezurile? (Puteţi invita câţiva cursanţi să-şi împărtăşească experienţele membrilor clasei.
Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Romani 1, să caute adevăruri care îi pot ajuta atunci când sunt ridiculizaţi sau persecutaţi din cauza crezurilor şi standardelor lor.
Prezentaţi, pe scurt, cartea Romani invitând un cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf:
Cartea Romani este o epistolă pe care Pavel a scris-o către sfinţii din Roma aproape de sfârşitul călătoriilor sale misionare. El a scris sfinţilor romani pentru a-i pregăti pentru sosirea lui, pentru a clarifica şi a apăra învăţăturile sale şi a promova unitatea între iudeii şi neamurile care erau membri ai Bisericii. Roma – capitala Imperiului Roman – era plină de filozofii lumeşti şi trebuie să fi fost un loc dificil pentru predicarea Evangheliei lui Isus Hristos.
Rezumaţi Romani 1:1-14 explicând că Pavel şi-a început epistola depunând mărturie despre Isus Hristos şi exprimându-şi dorinţa de a vizita sfinţii din Roma.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Romani 1:15-17. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ceea ce a propovăduit Pavel sfinţilor romani cu privire la Evanghelia lui Isus Hristos.
Ce a spus Pavel că este Evanghelia lui Isus Hristos? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător următorului: Evanghelia lui Isus Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor care dau dovadă de credinţă în Isus Hristos. Scrieţi acest adevăr pe tablă. Le puteţi sugera să marcheze în scripturile lor cuvintele şi expresiile care propovăduiesc acest adevăr.)
De la ce ne permite Evanghelia lui Isus Hristos să fim mântuiţi? (Moartea fizică şi moartea spirituală.)
De ce trebuie să exercităm credinţă în Isus Hristos pentru a primi binecuvântările salvării prin Evanghelie? (Isus Hristos a înfăptuit ispăşirea care face posibilă salvarea noastră.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea explicaţie despre ceea ce înseamnă a crede în Isus Hristos şi a exercita credinţă în El.
Aşa cum au fost folosiţi de Pavel, termenii crezuri şi credinţă înseamnă nu doar acceptarea mintală că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ci şi acceptarea Sa completă şi sinceră şi încrederea totală în El ca fiind Cel care S-a oferit pe Sine pentru a ispăşi pentru păcatele noastre. Această încredere profundă duce la o viaţă trăită în credinţă, manifestată prin pocăinţa de păcate, botez şi faptul de încerca să trăim după cum a propovăduit Isus Hristos (vezi Faptele apostolilor 16:30-33; Romani 6:1-11; 1 Corinteni 6:9-11). [Credinţa] în Isus Hristos… se manifestă printr-o viaţă de supunere faţă de legile şi rânduielile Evangheliei şi de slujire pentru Hristos” (Ghid pentru scripturi, „Salvare”, scriptures.lds.org).
Ce sentimente a avut Pavel cu privire la predicarea Evangheliei ştiind că Evanghelia lui Isus Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor care cred? (Lui nu i-a fost ruşine [vezi Romani 1:16].)
Cum v-ar putea fi influenţată dorinţa de a împărtăşi Evanghelia de faptul de a avea o mărturie despre puterea Evangheliei? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul principiu: Pe măsură ce dobândim mărturia că Evanghelia lui Isus Hristos are puterea de a ne salva sau mântui, nu ne va fi ruşine să o împărtăşim altora.
Cum poate acest principiu să vă ajute când aveţi parte de persecuţie sau sunteţi ridiculizaţi pentru crezurile voastre?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea parte a povestirii vârstnicului Hawks şi rugaţi membrii clasei să asculte cu atenţie cum a răspuns el sergentului instructor.
Imagine
Vârstnicul Larry Echo Hawk
„Mă aşteptam să strige la mine; în schimb, s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit: «Eşti mormon?»,
Am strigat, precum ni se ordonase: «Da, domnule sergent instructor».
Din nou, m-am aşteptat la ce era mai rău. În schimb, el a făcut o pauză şi şi-a ridicat mâna în care ţinea Cartea lui Mormon şi, apoi, a spus foarte încet: «Crezi în această carte?».
Am strigat, din nou: „Da, domnule sergent instructor»” („Veniţi la Mine, o, voi casă a lui Israel”p. 32).
În ce mod, răspunsul vârstnicului Echo Hawk este un exemplu bun al principiului propovăduit în Romani 1:16?
Explicaţi că, fără să-l ridiculizeze pe vârstnicul Echo Hawk, sergentul instructor a pus cu grijă Cartea lui Mormon pe pat şi a continuat interogarea recruţilor. Citiţi, cu glas tare, restul declaraţiei vârstnicului Echo Hawk:
Imagine
Vârstnicul Larry Echo Hawk
„M-am întrebat de multe ori de ce sergentul acela dur din Infanteria Marină m-a cruţat în ziua aceea. Dar sunt recunoscător că am putut spune fără ezitare: «Da, sunt membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă» şi «Da, ştiu că este adevărată Cartea lui Mormon». Această mărturie este un dar preţios pe care l-am primit prin intermediul Duhului Sfânt” („Veniţi la Mine, o, voi casă a lui Israel”, p. 32).
Când aţi demonstrat voi (sau o persoană pe care o cunoaşteţi) că nu vă este ruşine să împărtăşiţi Evanghelia lui Isus Hristos?
Invitaţi cursanţii să se gândească cât sunt de puternice mărturiile pe care le au despre Evanghelia lui Isus Hristos şi ce pot face pentru a întări acele mărturii. Îndemnaţi-i să stabilească un obiectiv pentru a realiza acest lucru.
Pavel propovăduieşte că toată omenirea păcătuieşte şi nu reuşeşte să obţină slava lui Dumnezeu.
Explicaţi că, în zilele lui Pavel, unele neamuri care trecuseră la creştinism au căutat să-şi scuze comportamentul imoral sau păcătos accentuând îndurarea lui Dumnezeu şi ignorând dreptatea Sa perfectă. De asemenea, unii iudei convertiţi la creştinism credeau că respectarea legii lui Moise era necesară pentru mântuirea lor. Pavel a încercat să corecteze aceste două interpretări greşite.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, din Romani 1:18-32. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute păcatele despre care Pavel a spus că predominau în zilele lui. Puteţi ajuta cursanţii să definească expresii şi cuvinte din versetele 18-32 pentru a-i ajuta să înţeleagă avertizările date de Pavel sfinţilor romani. De exemplu, puteţi adresa următoarea întrebare:
În versetul 25, ce credeţi că înseamnă „au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului”?
Subliniaţi că, din Romani 1:18-32, învăţăm că profeţii şi apostolii ne propovăduiesc despre comportamentele şi atitudinile care Îl ofensează pe Dumnezeu.
Explicaţi că expresiile „au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii” din versetul 26 şi „au părăsit întrebuinţarea firească a femeii” din versetul 27 se referă la comportament homosexual. Puteţi explica faptul că, de la început şi în mod consecvent de-a lungul scripturilor, Domnul a condamnat încălcările legii castităţii, inclusiv comportamentul homosexual.
Notă. Tema atracţiei faţă de persoane de acelaşi sex necesită mult tact. Când în clasa dumneavoastră se discută această problemă, asiguraţi-vă că acest lucru se face cu blândeţe, compasiune şi politeţe.
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă poziţia Bisericii despre comportamentul homosexual, citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie:
„Comportamentul homosexual şi lesbian este un păcat grav. Dacă vă confruntaţi cu atracţia faţă de persoane de acelaşi sex sau sunteţi convinşi să aveţi un comportament nepotrivit, căutaţi sfatul părinţilor [şi] al episcopului. Ei vă vor ajuta” (Pentru întărirea tineretului [broşură], 2011], p. 36).
Poziţia Bisericii, din punct de vedere doctrinal, este clară: activitatea sexuală trebuie să aibă loc doar între un bărbat şi o femeie care sunt căsătoriţi. Totuşi, aceasta nu trebuie, niciodată, să fie un motiv pentru a fi lipsiţi de blândeţe. Isus Hristos, pe care Îl urmăm, a condamnat fără echivoc imoralitatea sexuală, dar niciodată nu a fost nemilos. Scopul Său a fost întotdeauna să ajute persoanele, niciodată să le critice …
„Biserica face deosebire între atracţia faţă de persoane de acelaşi sex şi comportamentul faţă de persoane de acelaşi sex. În timp ce a avea sentimente sau înclinaţii către persoane de acelaşi sex nu este un păcat în sine, comportamentul homosexual vine în conflict cu «principiul doctrinar, bazat pe scripturile sfinte… conform căruia căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este esenţială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Săi» [„Declaraţia Primei Preşedinţii cu privire la căsătoria între persoane de acelaşi sex”, mormonnewsroom.org]” („Same-Sex Attraction”, Gospel Topics, lds.org/topics).
De ce este important ca noi să înţelegem învăţăturile profeţilor şi apostolilor Domnului cu privire la comportamentul homosexual?
Cum putem arăta blândeţe şi compasiune faţă de cei care simt atracţie faţă de persoane de acelaşi sex sprijinind în acelaşi timp poziţia Bisericii cu privire la comportamentul homosexual?
Rezumaţi Romani 2:1-3:8 explicând că Pavel a propovăduit faptul că oamenii vor fi judecaţi după lucrările lor şi a arătat că neprihănirea iudeilor a fost rezultatul trăirii conform legii lui Moise pe dinafară, nu pe dinăuntru.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Romani 3:9-12 şi rugaţi-i pe membrii clasei să caute cine este cel afectat de păcat, după spusele lui Pavel.
Cine este cel afectat de păcat? Ce efect au păcatele noastre asupra noastră? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Toţi oamenii răspunzători păcătuiesc şi au nevoie de iertarea lui Dumnezeu.)
Cum ne ajută acest adevăr să înţelegem mai bine de ce avem nevoie de Isus Hristos?
Toată omenirea poate fi socotită neprihănită prin acceptarea cu credinţă a ispăşirii lui Hristos.
Explicaţi că, în restul versetelor din Romani 3, Pavel a propovăduit despre modul în care Isus a învins problema cu care ne confruntăm – şi anume, că Dumnezeu nu poate accepta păcatul şi că fiecare persoană răspunzătoare comite păcate. Pentru a înţelege aceste versete, cursanţii vor trebui să înţeleagă însemnătatea următoarelor cuvinte: justificare (faptul de a fi „iertat de pedeapsa pentru păcat şi declarat nevinovat” [Guide to the Scriptures, „Justification, Justify” scriptures.lds.org]), împăcare (sacrificiu ispăşitor şi sursă de îndurare) şi har („ajutor sau tărie divină date prin milostenia şi dragostea lui Isus Hristos” [Ghidul pentru scripturi, „Har”]). Puteţi scrie definiţiile acestor cuvinte pe tablă înainte de a începe ora sau puteţi pune la dispoziţie fiecărui cursant o foaie de prezentare cu aceşti termeni.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Romani 3:24-26. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce putem face pentru a deveni demni de a fi în prezenţa lui Dumnezeu.
Conform celor relatate în Romani 3:24, în ce mod suntem socotiţi neprihăniţi sau declaraţi demni pentru a fi în prezenţa lui Dumnezeu?
Subliniaţi că, în Traducerea lui Joseph Smith, în Romani 3:24,cuvintele fără plată sunt schimbate cu doar ). Explicaţi că, indiferent cât de mult bine facem în această viaţă, noi nu putem câştiga sau merita salvarea prin noi înşine, deoarece, după cum a propovăduit Pavel, noi toţi am păcătuit şi, prin urmare, nu reuşim să ne salvăm (veziRomani 3:23). Numai prin harul lui Dumnezeu – tăria Sa divină şi puterea Sa sporită – noi suntem salvaţi (vezi, de asemenea, Moroni 10:32–33).
Potrivit celor relatate în versetul 26, pe cine socoteşte Dumnezeu neprihănit prin har? (Pe cei care cred în Isus.)
Amintiţi cursanţilor despre modul în care a folosit Pavel termenii crezuri şi credinţă după cum s-a discutat mai devreme în clasă.
Ce principiu ne învaţă aceste versete despre rezultatul acceptării cu credinţă a ispăşirii lui Isus Hristos? (Cursanţii ar putea identifica un principiu precum următorul: Acceptând cu credinţă ispăşirea lui Isus Hristos, toată omenirea poate fi socotită neprihănită şi poate primi salvarea.)
Cum putem dovedi că acceptăm cu credinţă ispăşirea Salvatorului?
Invitaţi curanţii să se gândească la faptul că au nevoie de Salvatorul Isus Hristos şi ce pot face pentru a accepta cu mai multă credinţă ispăşirea Sa. Invitaţi-i să-şi scrie gândurile în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească membrilor clasei sentimentele despre mărturiile lor.
Rezumaţi Romani 3:27-30 explicând că Pavel a subliniat din nou faptul că o persoană este socotită neprihănită prin credinţă în Isus Hristos şi nu prin respectarea legii lui Moise.
Evanghelia lui Isus Hristos este, de fapt, Evanghelia lui Dumnezeu, semnificând Evanghelia lui Dumnezeu Tatăl. Ea a devenit cunoscută ca „Evanghelia lui Isus Hristos” când Hristos a devenit adeptul şi susţinătorul principal al planului Tatălui.
Romani 1:16. „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos”
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a menţionat că unul dintre modurile prin care putem arăta că nu ne este ruşine de Evanghelie este acela de a o împărtăşi altora.
„Fiecare dintre noi are multe ocazii de a ne proclama credinţa prietenilor şi vecinilor, colegilor de muncă şi persoanelor cu care facem cunoştinţă din când în când. Sper că vom folosi ocaziile de a ne exprima dragostea pentru Salvator, mărturia despre misiunea Sa divină şi hotărârea de a-L sluji.
Dacă facem toate acestea, putem spune, la fel ca apostolul Pavel: «Mie nu-mi e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede». (Romani 1:16.)” („Witnesses of Christ”, Ensign, nov. 1990, p. 32).
Ca exemplu de persoană căreia nu-i este ruşine de Evanghelia lui Isus Hristos, vedeţi relatarea despre vârstnicul Richard G. Scott în timp ce era intervievat de căpitanul Hyman G. Rickover (în Marvin K. Gardner, „Vârstnicul Richard G. Scott: «The Real Power Comes from the Lord»”, Ensign, ian. 1989, p. 8-9).
Romani 1:26-32. Comportamentul homosexual este un păcat grav
Pentru mai multe informaţii despre poziţia Bisericii cu privire la comportamentul homosexual şi atracţia faţă de persoane de acelaşi sex, vezi „Same-Sex Attraction” pe lds.org/topics.
Romani 3:24. „Socotiţi neprihăniţi… prin harul Său”
Vârstnicul D.Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat următoarele despre cuvântul justificare:
„Datorită «virtuţii infinite a marelui Său sacrificiu ispăşitor», Isus Hristos poate satisface sau poate «răspunde la cerinţele legii» în locul nostru. Iertarea vine prin harul Său, Cel care a satisfăcut cerinţele dreptăţii prin propria Sa suferinţă… El îndepărtează condamnarea noastră fără să îndepărteze legea. Noi suntem iertaţi şi puşi într-o stare de neprihănire alături de El. Noi devenim, ca El, fără păcat. Noi suntem susţinuţi şi protejaţi de lege, prin justiţie, dreptate. Suntem, într-un cuvânt, justificaţi.
Astfel, putem spune, pe drept cuvânt, despre o persoană care este justificată că este iertată, fără păcat sau fără vină” („Justification and Sanctification”, Ensign, iunie 2001, p. 20).