După botezul Său, Isus a petrecut 40 de zile postind şi consfătuindu-Se cu Tatăl Ceresc în pustiu. După această experienţă, diavolul L-a ispitit pe Isus. Folosind scripturile, Isus S-a împotrivit fiecărei ispite. Salvatorul S-a dus în Galilea, unde i-a chemat pe Petru şi pe alţii să-L urmeze şi S-a dus prin acea regiune învăţând, propovăduind şi vindecând.
Rugaţi un voluntar să vină în faţa clasei. Provocaţi cursantul să se uite fix la un obiect din clasă, timp de 30 de secunde. Imediat ce cursantul începe să facă acest lucru, încercaţi să-l faceţi să-şi ia privirea de la obiect. De exemplu, puteţi să expuneţi lucruri în culori ţipătoare, să faceţi zgomote sau să-i oferiţi mâncare. După 30 de secunde, întrebaţi cursantul:
Cum te-ai descurcat? De ce ai putut sau nu ai putut să-ţi menţii privirea fixată asupra acelui obiect?
La ce te-ai gândit în cele 30 de secunde?
Adresaţi membrilor clasei următoarele întrebări:
Cum se aseamănă această experienţă cu eforturile noastre de a fi concentraţi asupra supunerii faţă de poruncile Tatălui Ceresc? Ce ar putea reprezenta încercările de a-l distrage pe acest cursant? (Eforturi de a ne ispiti să păcătuim.)
Rugaţi cursanţii să se gândească la modurile în care Satana îi ispiteşte să păcătuiască. În timp ce studiază Matei 4, invitaţi-i să caute un principiu pe care-l pot pune în practică pentru a le fi mai uşor să se împotrivească ispitei.
Explicaţi că, după botezul Său, Salvatorul a avut o experienţă care L-a ajutat să Se pregătească pentru slujirea Sa pe pământ. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, traducerea lui Joseph Smith pentru Matei 4:1-2 şi pe membrii clasei să fie atenţi la diferenţele din Traducerea Bibliei de Joseph Smith faţă de textul original: „Atunci Isus a fost condus de către Spirit, în pustietate, ca să fie cu Dumnezeu. Şi, după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi S-a consfătuit cu Dumnezeu, I-a fost foame şi a fost lăsat să fie ispitit de diavol”. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la lucrurile de care Isus a avut parte în pustiu. (Puteţi să explicaţi că, în acest context, cuvântul consfătuit are sensul de „a fi cu” sau de a avea o interacţiune strânsă şi spirituală.)
Cum L-au ajutat pe Isus postul şi consfătuirea cu Tatăl Ceresc să Se pregătească pentru slujirea Sa pe pământ?
După ce Isus a petrecut acest timp postind şi consfătuindu-Se cu Tatăl Său, ce a căutat Satana să facă?
Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Oferiţi fiecărei echipe un exemplar al tabelului de mai jos sau rugaţi-i să-l deseneze în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:
Instruiţi cursanţii să citească, în cadrul echipei, versetele desemnate şi să completeze tabelul. Înainte ca ei să înceapă această activitate, explicaţi că Traducerea Bibliei de Joseph Smith corectează afirmaţiile din Matei 4:5, 8 pentru a arăta că Spiritul, nu diavolul, L-a dus pe Salvator în diferitele locuri descrise în aceste versete (vezi, de asemenea, Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 4:5]; Luca 4:9).
După ce cursanţii au terminat de completat tabelul, invitaţi mai multe echipe să spună ce au scris în fiecare rubrică. Le puteţi adresa următoarele întrebări:
La ce dorinţă a încercat Satana să apeleze când L-a ispitit pe Isus, care postise, să transforme pietrele în pâine? (El a încercat să apeleze la dorinţa de a satisface pofta fizică.)
Ce nu era adevărat cu privire la încercarea lui Satana de a-I oferi lui Isus împărăţiile lumii? (Satana a promis ca răsplată lucruri care nu-i aparţineau şi pe care nu avea cum să le ofere.)
Ce altceva ilustrează această relatare cu privire la strategiile diavolului de a ne ispiti să păcătuim? (Satana se concentrează asupra slăbiciunilor noastre sau asupra punctelor noastre cele mai vulnerabile şi ne ispiteşte în mod repetat.)
Subliniaţi faptul că, în cele din urmă, Isus Şi-a potolit foamea şi chiar a transformat ceva în altceva (vezi Ioan 2:1-11). El a primit, de asemenea, confirmare divină şi ajutor în ceea ce priveşte slujirea Sa (vezi Matei 17:1-5; Luca 22:41-44) şi, într-o zi, El va conduce lumea (Zaharia 14:9; Apocalipsa 11:15). Însă, dacă Isus ar fi obţinut aceste rezultate dorite în modurile în care a fost ispitit de Satana – în loc să aştepte timpul potrivit şi modul corespunzător – aceasta ar fi reprezentat folosirea abuzivă de către Salvator a puterii Sale în scopuri egoiste. Isus avea să-Şi dezvăluie identitatea divină de Fiu al lui Dumnezeu în moduri conforme cu voia Tatălui Ceresc şi nu cu ofertele lui Satana. (Vezi Jeffrey R. Holland, „The Inconvenient Messiah”, Ensign, febr. 1984, p. 68-73.)
Ce este asemănător în răspunsurile Salvatorului la fiecare ispită? (Isus a răspuns fiecărei ispite a lui Satana citând din scripturi.)
Invitaţi cursanţii să lucreze în echipele lor de câte doi şi să scrie un principiu pe care-l putem învăţa din exemplul Salvatorului legat de împotrivirea faţă de ispitele diavolului. Rugaţi mai mulţi cursanţi să scrie, pe tablă, principiile pe care le-au identificat. Pe măsură ce cursanţii împărtăşesc principiile pe care le-au identificat, subliniaţi următorul principiu: Când ne amintim şi punem în practică adevărurile predate în scripturi, ne putem împotrivi ispitelor diavolului. Dacă acest adevăr nu se regăseşte, în mod clar, printre principiile enunţate de cursanţi, scrieţi-l, pe tablă, alături de celelalte.
Subliniaţi că Salvatorul nu doar Şi-a adus aminte versete din scripturi care au clarificat ce trebuia făcut în cazul fiecărei ispite, dar a şi pus în practică adevărurile predate în versetele respective.
Ţinând cont de principiul pe care l-am identificat cu privire la puterea amintirii şi punerii în practică a adevărurilor predate în scripturi, de ce este important să studiem, cu regularitate, din scripturi?
Oferiţi fiecărei echipe câte o foaie de hârtie şi rugaţi membrii acestora să deseneze trei coloane. Instruiţi-i să scrie, în prima coloană, trei păcate pe care tinerii de vârsta lor ar putea fi ispitiţi să le comită. Rugaţi-i să scrie, în coloana a doua, un mod prin care Satana încearcă să ademenească pe cineva să comită fiecare păcat pe care l-au scris în prima coloană. Îndrumaţi echipele să schimbe foile de hârtie între ele. Apoi, instruiţi-le să găsească o anumită referinţă scripturală care predă adevăruri pe care cineva şi le poate aminti şi le poate pune în practică atunci când este ispitit să comită fiecare dintre păcatele enumerate pe foaia de hârtie pe care au primit-o. (Puteţi invita cursanţii să facă referire la fragmente care conţin scripturi de bază, precum Genesa 39:9; Ioan 14:15; sau Doctrină şi legăminte 10:5.) Rugaţi cursanţii să scrie referinţele scripturale în a treia coloană.
După mai multe minute, invitaţi câte un cursant din fiecare echipă să spună referinţa scripturală pe care au găsit-o pentru una dintre ispitele scrise pe foaia lor de hârtie. Rugaţi-i să explice cum ne poate ajuta acea scriptură când avem parte de acea ispită.
Când aţi fost întăriţi şi capabili să vă împotriviţi unei ispite datorită faptului că v-aţi amintit şi aţi pus în practică adevăruri predate în scripturi? (Amintiţi cursanţilor că nu trebuie să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare.)
Invitaţi cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor o referinţă scripturală pe care şi-o vor aminti şi pe care o vor pune în practică data viitoare când vor fi ispitiţi să păcătuiască. Încurajaţi-i să memoreze scriptura pe care au ales-o.
Rezumaţi Matei 4:12-15 explicând că, după experienţa Sa în pustiu, Salvatorul S-a dus în Galilea şi a locuit în Capernaum. Matei a scris că slujirea Salvatorului în Galilea a împlinit o profeţie a lui Isaia (vezi Isaia 9:1-2). Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Matei 4:16. Puteţi să le sugeraţi să marcheze ceea ce a profeţit Isaia că avea să se întâmple. Subliniaţi că, din această profeţie, învăţăm că Isus Hristos aduce lumină în viaţa celor care sunt în întuneric. Încurajaţi cursanţii să fie atenţi cum a făcut Salvatorul acest lucru de-a lungul slujirii Sale.
Rezumaţi Matei 4:17 explicând că Salvatorul a început să propovăduiască pocăinţa ca pregătire a întemeierii împărăţiei cerurilor printre oameni.
Expuneţi ilustraţia Chemarea pescarilor (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 37; vezi, de asemenea, LDS.org). Subliniaţi că cei doi bărbaţi din partea din faţă a bărcii sunt Petru şi fratele lui, Andrei.
Ce fac cu mreaja?
Explicaţi că, în timp ce alţi oameni îi priveau pe Petru şi Andrei ca fiind nişte pescari obişnuiţi, Isus Hristos le-a văzut potenţialul mare şi a ştiut ce puteau deveni.
În ce moduri suntem ca Petru şi Andrei?
În timp ce cursanţii continuă să studieze Matei 4, invitaţi-i să afle ce trebuie să facem pentru a deveni tot ceea ce Domnul doreşte ca noi să devenim.
Invitaţi mai mulţi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Matei 4:18-22. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească interacţiunea dintre Salvator şi unii dintre pescari.
Ce i-a chemat Salvatorul pe Petru, Andrei, Iacov şi Ioan să facă? Ce este un „[pescar] de oameni” (versetul 19)?
Ce urmau să sacrifice aceşti bărbaţi urmându-L pe Salvator şi asistându-L în lucrarea Sa? De ce ar fi putut fi dificil acest lucru pentru ei?
Invitaţi cursanţii să se gândească la cum ar fi răspuns dacă ar fi fost unul dintre aceşti bărbaţi?
Ce aţi remarcat la răspunsul acestor bărbaţi? Ce ne arată răspunsul lor imediat la invitaţia Salvatorului despre caracterul lor?
Ar fi făcut aceşti bărbaţi mai mult bine în viaţa lor ca pescari sau ca „pescari de oameni”? De ce?
După cum s-a demonstrat în această relatare, ce se poate întâmpla dacă răspundem imediat la invitaţiile Salvatorului de a-L urma? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul principiu: Dacă răspundem imediat la invitaţiile Salvatorului de a-L urma, El poate face mult mai mult cu vieţile noastre decât putem noi.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a preşedintelui Ezra Taft Benson. Rugaţi membrii clasei să afle cum poate Domnul să facă mai mult cu vieţile noastre dacă Îl urmăm.
Imagine
Preşedintele Ezra Taft Benson
„Bărbaţii şi femeile care îşi pun vieţile în slujba lui Dumnezeu vor descoperi că El poate face mult mai mult cu vieţile lor decât pot face ei. El va face ca bucuriile lor să fie mai profunde, le va lărgi viziunea, va face ca mintea lor să fie mai ascuţită, le va întări muşchii, le va aduce sentimente mai bune, înmulţi binecuvântările, oferi mai multe ocazii, alina sufletele, aduce prieteni şi va revărsa pace. Oricine îşi va pierde viaţa în slujirea lui Dumnezeu va găsi viaţa veşnică” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Ezra Taft Benson, p. 46).
Când aţi avut, voi sau cineva pe care-l cunoaşteţi, parte de binecuvântări similare pentru că aţi lăsat în urmă preocupările lumeşti pentru a-L urma pe Salvator?
Gândindu-vă la binecuvântările pe care le primim urmându-L pe Salvator, de ce credeţi că este important să răspundem imediat la invitaţiile Salvatorului de a-L urma?
Invitaţi cursanţii să scrie, în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor, un răspuns la următoarea întrebare:
Cum puteţi răspunde mai bine la invitaţiile Salvatorului de a-L urma?
Încurajaţi cursanţii să pună în practică ceea ce au scris.
Isus străbate toată Galilea învăţând, propovăduind şi vindecând
Rugaţi cursanţii să citească, în linişte, Matei 4:23-25 şi să observe faptele Salvatorului. Puteți să le sugeraţi cursanţilor să marcheze ceea ce află. Explicaţi că ocazii concrete în care Salvatorul a învăţat, a propovăduit şi a vindecat vor fi studiate de-a lungul evangheliilor.
Încheiaţi depunându-vă mărturia despre adevărurile pe care cursanţii le-au identificat în această lecţie.
Unii oameni presupun că acest moment din deşertul din Iudea a fost singurul şi unicul în care Satana L-a ispitit pe Isus şi că Salvatorul a ieşit victorios. Însă, din Luca 4:13, aflăm că, după aceste ispite, Satana a plecat de la Isus doar „până la o vreme”. Satana avea să continue să se opună şi să-L ispitească pe Salvator, folosind uneori oameni ticăloşi, precum cei care L-au persecutat pe Isus (de exemplu, vezi Matei 27:41-43).
Vorbind despre ispitele de care Salvatorul a avut parte în pustiu, preşedintele David O. McKay a spus:
„Clasificaţi-le şi veţi observa că aproape fiecare ispită care ne întinează pe dumneavoastră şi pe mine… vine la noi în una dintre aceste trei forme: (1) o ispită sub forma unei pofte, (2) o cedare la mândria, stilul şi vanitatea celor care s-au îndepărtat de lucrurile lui Dumnezeu sau (3) cedarea în faţa unei pasiuni sau a unei dorinţe faţă de bogăţiile lumii sau de a avea putere printre oameni” (în Conference Report, oct. 1911, p. 59).
Matei 4:4, 7, 10. Să ne amintim scripturi şi să punem în practică adevărurile pe care ele le predau atunci când suntem ispitiţi
Studiul scripturilor este esenţial pentru a putea să ne amintim scripturi în momentele în care suntem ispitiţi. Studiul nostru din scripturi poate include eforturi de a memora versete sau fragmente. Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat cum ne pot ajuta scripturile memorate:
„Prin memorarea scripturilor se poate obţine o mare putere. A memora un verset din scripturi înseamnă a-ţi crea o nouă relaţie de prietenie. Este ca şi cum ai descoperi o nouă persoană care poate ajuta la nevoie, poate asigura inspiraţie şi alinare şi poate fi o sursă de motivare pentru schimbări necesare” („Puterea scripturii”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 6).
Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a oferit următorul sfat legat de memorarea fragmentelor scripturale:
„Fiţi înţelepţi cu privire la modul în care folosiţi tehnologia. Marcaţi pe dispozitivul vostru versete importante şi folosiţi-le în mod frecvent. Dacă voi, dragi tineri, aţi reciti un verset din scripturi la fel de des precum unii dintre voi trimit mesaje text, aţi putea, în scurt timp, să memoraţi sute de versete din scripturi. Acele versete vor deveni o sursă puternică de inspiraţie şi îndrumare, prin intermediul Duhului Sfânt, în momentele dificile” („Pentru a avea pace în cămin”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 30).
Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus următoarele despre exemplul Salvatorului de a ne împotrivi ispitei:
„Urmând exemplul Salvatorului, care a fost ispitit dar «nu le-a luat în seamă», şi noi putem trăi într-o lume pline de ispite «care [au] fost [potrivite] cu puterea omenească» (1 Corinteni 10:13). Desigur, Isus a recunoscut ispitele îngrozitoare de care a avut parte, însă nu S-a gândit la ele şi nu le-a analizat în mod repetat. De fapt, le-a respins cu promptitudine. Dacă zăbovim asupra ispitelor, în scurt timp, ele vor avea control asupra noastră” („Overcome… Even As I Also Overcame”, Ensign, mai 1987, p. 71).
