Matei a consemnat genealogia lui Isus Hristos, iar un înger i-a spus lui Iosif că Isus este literalmente Fiul lui Dumnezeu. Magi din est călătoresc pentru a-L găsi şi preaslăvi pe micuţul Isus. Lui Iosif i se spune într-un vis să-şi ducă familia în Egipt pentru a scăpa de măcelul lui Irod asupra copiilor din Betleem.
Expuneţi o fotografie cu părinţii dumneavoastră şi întrebaţi cursanţii dacă pot să observe vreo trăsătură pe care aţi moştenit-o de la ei. Puteţi, de asemenea, să invitaţi câţiva cursanţi să aducă la clasă fotografii cu părinţii lor şi să rugaţi ceilalţi membri ai clasei să ghicească ai cui părinţi sunt. Rugaţi cursanţii să discute între ei despre trăsăturile pe care le-au moştenit de la părinţii lor (cum ar fi culoarea ochilor, culoarea părului sau înălţimea).
În timp ce studiază Matei 1-2, invitaţi-i să caute adevăruri despre părinţii Salvatorului şi trăsături pe care El le-a moştenit de la ei. Această activitate trebuie să-i pregătească pe cursanţi să înţeleagă adevărurile că Isus Hristos este Fiul divin al Tatălui Ceresc şi al Mariei şi că El este Singurul Născut în trup al Tatălui.
Explicaţi că fragmentul scriptural Matei 1:1-17 enumeră strămoşii Salvatorului. Subliniaţi că versetul 1 menţionează că Isus Hristos era un descendent al lui David şi al lui Avraam.
Explicaţi că profeţii cuprinse în Vechiul Testament au afirmat că Mesia avea să fie un descendent al lui David (vezi 2 Samuel 7:12-13; Isaia 9:6-7; Ieremia 23:5-6) şi că un urmaş al lui Avraam avea să binecuvânteze toate neamurile pământului” (Genesa 22:18; vezi, de asemenea, Avraam 2:11). Matei a dorit ca cititorii să ştie că Isus a împlinit profeţiile din Vechiul Testament despre Mesia (vezi Matei 1:22-23; 2:5, 15, 23; 26:55-56). Genealogia prezentată în Matei 1:1-17 arată că Isus a fost Mesia care a fost promis şi moştenitorul de drept al tronului lui David.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 1:16. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturi, să descopere titlul dat lui Isus şi să spună ce au descoperit.
Explicaţi că termenul Hristos este forma grecească a termenului aramaic Mesia, care înseamnă „cel uns”.
În existenţa premuritoare, ce a fost Isus Hristos uns sau ales să facă? (El a fost uns de Tatăl Ceresc să fie „Profetul, Preotul, Regele şi Eliberatorul” nostru [Ghid pentru scripturi, „Mesia”, scriptures.lds.org].)
Un înger îi spune lui Iosif că Isus este literalmente Fiul lui Dumnezeu
Subliniaţi că, în Matei 1:16, se menţionează, de asemenea, că Maria era soţia lui Iosif. Potrivit celor relatate în Matei 1:18, Iosif şi Maria erau logodiţi. Aceasta înseamnă că ei erau încredinţaţi legal unul altuia în vederea căsătoriei, dar nu trăiau încă împreună ca soţ şi soţie. Cu toate acestea, înainte de nuntă, Iosif a aflat că Maria era însărcinată. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 1:19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce intenţiona Iosif să facă.
Ce a intenţionat Iosif să facă atunci când a aflat că Maria era însărcinată? (Explicaţi că „s-o lase pe ascuns” înseamnă că Iosif s-a gândit să rupă logodna în secret fără a o forţa pe Maria să fie umilită în public sau să fie omorâtă cu pietre.)
Ce ne învaţă acest verset despre caracterul lui Iosif?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 1:20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce i s-a întâmplat lui Iosif în timp ce se gândea să rupă logodna cu Maria.
De ce i-a spus îngerul lui Iosif să nu-i fie teamă şi s-o ia de soţie pe Maria?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă expresia „de la Duhul Sfânt” (Matei 1:18, 20), invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
„Aşa cum Isus este literalmente Fiul Mariei, tot aşa El este şi Fiul personal şi real al lui Dumnezeu, Tatăl Etern… Declaraţia lui Matei conform căreia «ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt», dacă este tradusă corect, sună astfel: «ea s-a aflat însărcinată prin puterea Duhului Sfânt» (Matei 1:18)… Alma a descris perfect modul în care a fost conceput Domnul nostru şi naşterea Sa, profeţind: Hristos «Se va naşte din Maria… ea fiind fecioară, un vas preţios şi ales, care va fi acoperită de umbra Duhului Sfânt şi va concepe prin puterea Lui şi care va aduce pe lume un fiu, da, chiar pe Fiul lui Dumnezeu» (Alma 7:10)” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:82).
Ce învăţăm despre părinţii lui Isus din aceste învăţături? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice următoarea doctrină: Isus Hristos este Fiul divin al Tatălui Ceresc şi al Mariei. Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să scrie această doctrină pe marginea propriilor scripturi, lângă Matei 1:18-25.)
Faceţi referire la fotografia cu părinţii dumneavoastră şi menţionaţi din nou câteva dintre trăsăturile pe care le-aţi moştenit de la ei. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi cursanţii să afle de ce este important să înţelegem că Isus este Fiul divin al Tatălui Ceresc şi al Mariei.
Imagine
Vârstnicul James E. Talmage
„Acel Copil pe care urma să-L nască Maria a fost zămislit de Elohim, Tatăl Etern… Caracteristicile Sale aveau să fie o combinaţie a puterilor Dumnezeirii şi a abilităţilor şi posibilităţilor vieţii muritoare… Copilul Isus avea să moştenească trăsăturile fizice, mentale şi spirituale, aspiraţiile şi puterile care îi caracterizau pe părinţii Săi – Unul nemuritor şi glorificat – Dumnezeu, celălalt om – femeie” (Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 81).
Ce trăsături a moştenit Isus de la Tatăl Său? Ce trăsături a moştenit El de la mama Sa?
Explicaţi că, deoarece Isus a fost Fiul unui Tată nemuritor şi al unei mame muritoare, El a avut capacitatea de a trăi veşnic, dacă alegea acest lucru, precum şi pe cea de a muri. Această natură divină a făcut ca El să fie unicul care a putut să sufere pentru păcatele noastre, să moară pe cruce şi să învie.
Expuneţi trei cadouri împachetate în faţa clasei sau faceţi pe tablă un desen cu cele trei cadouri.
Cine i-a adus cadouri Salvatorului după ce S-a născut?
Explicaţi că Evanghelia după Matei este singura Evanghelie care include o relatare despre magi. Împărţiţi următorul test sub forma unei foi de prezentare sau scrieţi întrebările pe tablă înainte de începerea orei. Acordaţi cursanţilor câteva minute pentru a citi întrebările şi a-şi scrie răspunsurile.
După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să citească, în gând, Matei 2:1-12 şi să caute răspunsurile la întrebările testului.
Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească tot ce au învăţat nou despre magi. Detaliile din versetele 11 şi 16 sugerează că trecuseră doi ani de la naşterea lui Isus când magii au fost conduşi la familia sfântă (magii L-au găsit pe Isus într-o casă, nu în iesle, iar El era un „[copilaş]”, nu un bebeluş). Subliniaţi că motivul pentru care Irod a dorit ca magii să-i spună unde L-au găsit pe Mesia era acela de a-L putea ucide (vezi Matei 2:13).
Cum au ştiut magii unde să-L găsească pe Mesia?
Ce putem învăţa din exemplul magilor când L-au căutat pe Salvator? (Răspunsurile cursanţilor pot varia, dar ajutaţi-i să identifice următorul principiu: Dacă Îl căutăm pe Salvator în mod sincer şi dând dovadă de sârguinţă, vom fi conduşi la El.)
Cum Îl putem căuta pe Salvator dând dovadă de sârguinţă?
Ce au făcut magii după ce L-au găsit pe Salvator? De ce? (Unul dintre scopurile de a oferi daruri Salvatorului a fost acela de a-L preaslăvi.)
Ce putem învăţa din exemplul magilor când au oferit daruri Salvatorului? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice următorul adevăr: Îl putem preaslăvi pe Domnul oferindu-I daruri importante.)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă cum putem oferi daruri importante Salvatorului, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„În timpurile străvechi, când oamenii doreau să-L preaslăvească pe Domnul şi să caute binecuvântările Sale, ei aduceau, deseori, un dar …
Există ceva în dumneavoastră sau în vieţile dumneavoastră care este impur sau nedemn? Când vă eliberaţi de acest lucru, acela este un dar pentru Salvator. Există un obicei bun sau o calitate care lipseşte din viaţa dumneavoastră? Când vi-l însuşiţi şi devine parte a felului dumneavoastră de a fi, Îi oferiţi un dar Domnului. Uneori, acest lucru este greu de făcut, dar ar fi darurile dumneavoastră de pocăinţă şi de supunere daruri valoroase dacă ele nu v-ar costa nimic?” („Când te vei întoarce la Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 12-13).
Ce putem oferi Salvatorului ca daruri importante?
Invitaţi cursanţii să cugete asupra declaraţiei vârstnicului Christofferson şi să se gândească ce daruri cred că ar trebui să-I ofere Salvatorului. Oferiţi-le foi de hârtie pe care să-şi scrie ideile. Invitaţi-i să planifice cum Îi vor oferi aceste daruri lui Isus Hristos.
Explicaţi că, potrivit celor relatate în Matei 2:13-23, Irod s-a mâniat după ce magii „s-au întors în ţara lor” (Matei 2:12) fără să-i spună unde se afla Mesia. Sperând să-L ucidă pe Mesia, el a poruncit să fie ucişi toţi copiii de la doi ani în jos, din Betleem şi din zonele învecinate.
Citiţi, cu glas tare, Matei 2:13-14. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să afle cum a ştiut Iosif ce să facă pentru a-şi menţine familia în siguranţă. Invitaţi cursanţii să spună ce au găsit.
Unde i-a dus Iosif pe Maria şi pe Isus?
Rezumaţi Matei 2:15-23 explicând că Iosif, Maria şi Isus au rămas în Egipt până când a murit Irod. Dumnezeu l-a instruit pe Iosif prin intermediul viselor să-şi ducă familia înapoi în Israel şi să se stabilească în Nazaret.
Cum au fost binecuvântate vieţile altora datorită receptivităţii lui Iosif la lucrurile spirituale?
Ce principiu putem învăţa de la Iosif? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă trebuie să identifice următorul principiu: Dacă suntem receptivi faţă de Spirit, putem să primim revelaţii şi îndrumări.)
Invitaţi cursanţii să se gândească ce pot face pentru a fi mai receptivi faţă de Spirit. Încurajaţi-i să-şi stabilească obiectivul de a acţiona conform tuturor îndemnurilor pe care le primesc.
„Isus nu a fost fiul lui Iosif, însă genealogia lui Iosif este, în esenţă, genealogia Mariei, căci ei au fost veri; Isus a moştenit de la mama Sa, Maria, sângele lui David şi, astfel, dreptul la tronul lui David. Isus S-a născut pe linie regală şi, aşa cum a explicat vârstnicul James E. Talmage, «dacă Iuda ar fi fost o naţiune liberă şi independentă, condusă de suveranul ei neprihănit, Iosif, tâmplarul, ar fi fost împăratul ei încoronat; iar succesorul lui legitim la tron ar fi fost Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor» [Jesus the Christ, a treia ediţie (1916), p. 87; vezi, de asemenea, Jesus the Christ, p. 83-86, 89-90; Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume (1965-1973), 1:94-95]” (The Life and Teachings of Jesus and His Apostles, a doua ediţie [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 1979], p. 22).
În Israelul din vechime, căsătoria dintre un tânăr şi o tânără era aranjată şi stabilită de către capii respectivelor familii – de regulă, taţii. Imediat după ce o posibilă soţie era identificată de către tatăl mirelui sau de către capul familiei, începeau negocierile. Negocierile se concentrau, dar nu se limitau la acesta, asupra «preţului miresei», un fel de zestre, plătit familiei miresei de tatăl mirelui sau de capul familiei mirelui. Odată ce căsătoria era stabilită, nunta consta din două părţi: logodna (vezi Matei 1:18) şi o nuntă propriu-zisă.
Logodna era, din punct de vedere legal şi religios, mai importantă decât nunta propriu-zisă care-i urma, după care cuplul începea să trăiască împreună. Logodna era considerată ca fiind partea finală a unui legământ solemn. Purta cu sine forţa unui legământ făcut între două părţi care-L respectau pe Dumnezeu, legământ care trebuia respectat (vezi Genesa 2:24; Ezechiel 16:8; Efeseni 5:21-33). Deşi cuplul logodit era considerat din punct de vedere legal ca fiind soţ şi soţie (vezi Deuteronom 22:23-24), între momentul logodnei şi nunta propriu-zisă era respectat un cod strict al castităţii (vezi Matei 1:18, 25).
Matei 1:18-25. Receptivitatea spirituală a lui Iosif
„Când a aflat că Maria era însărcinată, Iosif, ştiind că nu el era tatăl, a avut mai multe opţiuni. Prima, ar fi putut s-o expună pe Maria unui divorţ public şi, probabil, ea ar fi fost chiar omorâtă, căci oamenii ar fi presupus că Maria s-ar fi făcut vinovată de adulter – încălcare care, conform legii lui Moise, era pedepsită cu moartea (vezi Leviticul 20:10; Ioan 8:5). A doua, Iosif ar fi putut rupe în privat logodna cu Maria, în faţa a doi martori. A treia opţiune era aceea de a se căsători. Iosif a avut intenţia de a da dovadă de milă faţă de Maria dorind să rupă, în secret, logodna (vezi Matei 1:19). Totuşi, când a primit asigurări de la un înger că pruncul Mariei era Fiul lui Dumnezeu, Iosif a ales să se însoare cu ea, deşi acest lucru ar fi putut să aducă asupra lui ruşine şi ocară publică (vezi Matei 1:20-25; Luca 3:23; Ioan 8:41).
Gerald N. Lund, care ulterior a devenit membru al Celor Şaptezeci, a vorbit despre viziunile lui Iosif şi receptivitatea lui spirituală: «Matei ne relatează că [Iosif] era descendent al împăratului David, că era un om drept şi respectat, că, într-un vis, un înger i-a spus cine avea să fie Isus, că era supus şi că i-a dat Fiului Mariei numele de Isus, care înseamnă Salvator (vezi Matei 1). Ştim că el a dus-o pe Maria la Betleem, unde S-a născut Isus (vezi Luca 2:4-6). După mai puţin de doi ani, Iosif şi-a dus familia în Egipt pentru a scăpa de Irod, după ce a fost avertizat într-un vis. În Egipt, i s-a spus, din nou printr-un vis, când să se întoarcă, iar printr-un alt vis, i s-a spus să se ducă în Galilea (vezi Matei 2:13-15, 19-22). Patru vise de la Dumnezeu! Acest lucru înseamnă că Iosif trebuie să fi fost un vizionar şi un om receptiv din punct de vedere spiritual» (Jesus Christ, Key to the Plan of Salvation [1991], p. 51–52)” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 13-14).