Cu două zile înainte de Paşte, Iuda a conspirat cu acei conducători iudei care doreau să-L omoare pe Isus. În seara de Paşte, Isus a instituit împărtăşania.
Iuda conspiră cu acei conducători iudei care doresc să-L omoare pe Isus
Înainte de începerea orei, pregătiţi o masă acoperind-o cu o faţă de masă şi punând pe ea câteva bucăţi de lipie (sau biscuiţi) şi un pahar. După imnul şi rugăciunea de deschidere, explicaţi că, pe vremea lui Hristos, aceste lucruri, pe lângă altele, se găseau pe mesele iudeilor în timpul Paştelui.
Care era scopul sărbătorii de Paşte? (Paştele a fost instituit pe vremea lui Moise pentru a le aduce aminte copiilor lui Israel că îngerul nimicitor a trecut pe lângă casele lor şi a omorât primii născuţi din rândul copiilor egipteni [vezi Exodul 12:21-28; 13:14-15]. Ca parte a Paştelui, israeliţii sacrificau un miel şi îşi stropeau stâlpii uşilor cu sângele lui. Acest miel simboliza venirea lui Mesia, al Cărui sacrificiu ispăşitor avea să salveze omenirea de la moarte şi de la păcat [vezi Ghid pentru scripturi, „Paşte”, scriptures.lds.org].)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:1-2. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a spus Isus că urma să se întâmple după Paşte.
Ce a spus Isus ca urma să se întâmple după Paşte?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:3-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să identifice cine elabora un plan pentru a-L omorî pe Isus în acea perioadă.
De ce au hotărât cărturarii şi preoţii cei mai de seamă să aştepte până după Paşte pentru a-L omorî pe Isus?
Rezumaţi Matei 26:6-13 explicând că, în timp ce Isus Se afla în Betania, o femeie a venit la El şi L-a uns cu un mir foarte scump, ca un fel de recunoaştere a morţii şi înmormântării Sale iminente. Unii dintre ucenicii Săi, inclusiv Iuda, unul dintre cei Doisprezece Apostoli şi trezorier al grupului, şi-au exprimat nemulţumirea spunând că mirul respectiv ar fi trebuit vândut pentru a-i ajuta pe cei săraci. Totuşi, Iuda nu era cu adevărat îngrijorat pentru cei săraci, căci el era un hoţ care dorea banii pentru el (vezi Ioan 12:4-6). (Notă. Ungerea lui Isus în Betania este discutată în detaliu în lecţia despre Marcu 11-14.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:14-16. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a făcut Iuda după ce Salvatorul l-a dojenit pentru că s-a plâns.
Ce a făcut Iuda? (El a conspirat cu preoţii cei mai de seamă pentru a-i ajuta să-L localizeze şi să-L prindă pe Isus.)
Cu cât l-au plătit preoţii cei mai de seamă pe Iuda pentru a-L da pe Isus în mâinile lor?
Explicaţi că „potrivit legii lui Moise, treizeci de sicli de argint reprezentau despăgubirea pe care o primea un stăpân pentru moartea unui sclav de-al său (vezi Exodul 21:32)… Preţul trădării reflectă cât de mult L-au desconsiderat Iuda şi preoţii cei mai de seamă pe Salvator” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 81). Acesta a împlinit, de asemenea, o profeţie din Vechiul Testament despre faptul că Salvatorul avea să fie vândut de Iuda (vezi Zaharia 11:12).
Care sunt unele dintre modurile în care oglinzile ne pot fi utile?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:
Imagine
Uchtdorf, Dieter F.
„Adesea, încercăm să evităm să ne uităm adânc în sufletul nostru şi să ne înfruntăm slăbiciunile, limitele şi temerile …
Însă faptul de a ne putea vedea clar pe noi înşine este vital pentru creşterea şi bunăstarea noastră spirituală …
Permiteţi-mi să vă sugerez că scripturile sfinte şi cuvântările rostite în cadrul conferinţei generale sunt o oglindă eficientă în care ne putem uita pentru autoexaminare” („Nu cumva sunt eu, Doamne?”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 58).
Cum pot scripturile şi cuvântările rostite în cadrul conferinţei generale să fie o oglindă?
În timp ce cursanţii studiază Matei 26:17-25, invitaţi-i să caute un principiu care îi poate ajuta să-şi recunoască slăbiciunile şi să lucreze pentru a le birui.
Rezumaţi Matei 26:17-19 explicând că Isus le-a spus ucenicilor Săi să asigure o încăpere, în Ierusalim, în care urmau să servească masa de Paşte.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:20-21. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce le-a spus Isus apostolilor Săi în timpul mesei de Paşte.
Ce le-a spus Isus apostolilor Săi?
Dacă aţi fi fost vreunul dintre apostoli, la ce v-aţi fi gândit în acest moment?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:22. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle care a fost reacţia apostolilor la afirmaţia lui Isus.
Ce întrebare au adresat apostolii?
Ce ne învaţă întrebarea „Nu cumva sunt eu, Doamne?” despre cei unsprezece apostoli credincioşi?
Ţinând cont de această relatare, ce principiu putem învăţa în legătură cu modul în care ucenicii lui Isus Hristos ar trebui să reacţioneze când aud cuvintele Domnului? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul principiu: Când ucenicii lui Isus Hristos aud cuvintele Domnului, ei îşi examinează viaţa pentru a vedea cum li se aplică.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Uchtdorf:
Imagine
Uchtdorf, Dieter F.
„Ucenicii nu s-au îndoit de adevărul spuselor [lui Isus]. Nu s-au uitat împrejur, nu au arătat spre altcineva şi nici nu au întrebat: «Este el?».
În schimb, ei «s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu, Doamne?» [Matei 26:22].
Mă întreb ce am face fiecare dintre noi… Ne-am uita la cei din jurul nostru şi ne-am spune în inimă: «Probabil că El vorbeşte despre fratele Johnson. Am avut mereu îndoieli în ceea ce-l priveşte» sau «Mă bucur că fratele Brown este aici. El chiar are nevoie să audă aceasta»? Sau ne-am gândi, asemenea acelor ucenici din vechime, la noi înşine şi am adresa acea întrebare profundă: «Nu cumva sunt eu?»” („Nu cumva sunt eu, Doamne?”, p. 56).
Care sunt câteva exemple de moduri în care am putea fi ispitiţi să desconsiderăm cuvintele Domnului şi să presupunem că ele sunt adresate altcuiva?
Invitaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Uchtdorf şi rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ce ne invită preşedintele Uchtdorf să facem când auzim cuvintele Domnului:
„În aceste cuvinte simple, «Nu cumva sunt eu, Doamne?», găsim începutul înţelepciunii şi calea către convertirea personală şi schimbarea trainică …
Trebuie să ne lăsăm mândria deoparte, să privim dincolo de vanitatea noastră şi, cu umilinţă, să întrebăm: «Nu cumva sunt eu, Doamne?».
Şi, dacă se întâmplă ca răspunsul Domnului să fie: «Da, fiul Meu, sunt lucruri pe care trebuie să le îmbunătăţeşti, probleme pe care Eu te pot ajuta să le depăşeşti», mă rog ca noi să acceptăm acest răspuns, să ne recunoaştem cu umilinţă păcatele şi defectele şi, apoi, să ne schimbăm stilul de viaţă devenind soţi mai buni, taţi mai buni, fii mai buni” („Nu cumva sunt eu, Doamne?”, p. 56, 58).
Cum aţi fost binecuvântaţi când aţi pus în practică ceea ce spune Isus şi când aţi făcut schimbări în viaţa voastră?
Depuneţi mărturie despre principiul pe care cursanţii l-au identificat anterior. Invitaţi cursanţii să-şi examineze viaţa ori de câte ori aud sau citesc cuvintele Domnului şi să acţioneze cât se poate de repede conform îndemnurilor pe care le primesc.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:23-25. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute răspunsul Salvatorului la întrebările apostolilor.
Explicaţi că, imediat după ce Isus l-a identificat pe Iuda ca fiind cel care avea să-L vândă, Iuda a plecat (vezi Ioan 13:30).
Isus Hristos instituie împărtăşania în timpul Paştelui
Imagine
In Remembrance of Me (Also: "The Last Supper")
Expuneţi ilustraţia Cina cea de taină (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 54; vezi, de asemenea, LDS.org). Informaţi cursanţii că, în timp ce Salvatorul a servit masa de Paşte împreună cu apostolii Săi, El a instituit rânduiala împărtăşaniei.
Invitaţi cursanţii să-şi scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor răspunsurile la următoarele întrebări (puteţi să scrieţi, pe tablă, aceste întrebări înainte de începerea orei):
Ce ai făcut când ai luat ultima dată din împărtăşanie? La ce te-ai gândit? Cum te-ai simţit?
Ridicaţi paharul şi pâinea de pe masă. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 26:26-29. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a făcut Domnul cu pâinea şi conţinutul paharului.
Ce a făcut Domnul cu pâinea şi conţinutul paharului?
Potrivit celor relatate în aceste versete, ce reprezintă aceste simboluri ale împărtăşaniei? (Cursanţii trebuie să identifice următoarea doctrină: Simbolurile împărtăşaniei reprezintă trupul şi sângele lui Isus Hristos, pe care le-a sacrificat pentru noi.)
Explicaţi cursanţilor că Traducerea Bibliei de Joseph Smith oferă mai multă înţelegere cu privire la aceste versete. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, fragmentul din Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru Matei 26:22, care se găseşte în Ghidul pentru scripturi. Invitaţi-i, de asemenea, să citească Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 26:24-25 (în Ghidul pentru scripturi). Rugaţi cursanţii să observe schimbările inspirate făcute în aceste versete, schimbări care ne pot ajuta să înţelegem un scop important al împărtăşaniei.
De ce a instituit Isus Hristos împărtăşania? (După ce au răspuns cursanţii, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Isus Hristos a instituit împărtăşania ca noi să ne amintim de El şi de ispăşirea Lui pentru păcatele noastre.)
Care sunt unele dintre lucrurile pe care le putem face pentru a ne asigura că împărtăşania ne ajută să ne amintim de Isus Hristos şi de ispăşirea Sa pentru păcatele noastre?
Cum v-au fost influenţate sentimentele şi experienţele pe care le-aţi avut în timp ce aţi luat din împărtăşanie de încercarea de a vă aminti de Salvator şi de ispăşirea Sa?
Pentru a ajuta cursanţii să identifice un alt principiu, întrebaţi:
Potrivit celor relatate în versetele 27-28, ce ne permite vărsarea sângelui lui Hristos să primim atunci când luăm din împărtăşanie? (Iertarea păcatelor noastre.)
Subliniaţi că simplul fapt de a mânca din pâine şi de a bea din apă în cadrul împărtăşaniei nu ne face automat demni să primim iertare pentru păcatele noastre. Trebuie să exercităm credinţă în Isus Hristos, să ne pocăim şi să luăm din împărtăşanie cu intenţie adevărată amintindu-ne întotdeauna de El şi străduindu-ne să ţinem poruncile Sale. Când luăm din împărtăşanie fiind demni, ne înnoim legămintele pe care le-am făcut la botez. Scrieţi pe tablă următorul adevăr: Când ne pocăim şi luăm din împărtăşanie cu intenţie adevărată, putem primi iertare pentru păcatele noastre.
Invitaţi cursanţii să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor cum vor pune în practică adevărurile despre împărtăşanie pe care le-au identificat în Matei 26. Invitaţi câţiva cursanţi, care se simt confortabil, să împărtăşească membrilor clasei răspunsurile lor.
Invitaţi un cursant să recitească, cu glas tare, Matei 26:29. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle când a spus Salvatorul că va fi următoarea dată când El va lua din împărtăşanie. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.
Explicaţi că „împărtăşania nu simbolizează doar ispăşirea Salvatorului, ci şi anticiparea momentului în care El Se va întoarce, în slavă, pe pământ (vezi 1 Corinteni 11:26)” (New Testament Student Manual, p. 83). Dacă ne ţinem legămintele şi îndurăm până la sfârşit, ne vom putea număra printre cei care vor lua atunci din împărtăşanie cu Salvatorul (vezi D&L 27:4-14).
Încheiaţi lecţia depunându-vă mărturia despre adevărurile identificate în lecţia de azi.
Comentarii şi informaţii generale
Matei 26:16. „Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor”
Traducerea Bibliei de Joseph Smith pentru Marcu 14:10 clarifică unul dintre motivele pentru care Iuda L-a vândut pe Isus: „Şi Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, pentru a-L da pe Isus în mâinile lor; căci el s-a îndepărtat de El şi se simţise jignit de cuvintele Sale”.
Vârstnicul Vaughn J. Featherstone, din Cei Şaptezeci, ne-a învăţat ce înseamnă să luăm din împărtăşanie fiind demni, astfel încât să putem primi iertare pentru păcatele noastre:
„Este esenţial ca noi să ne înnoim legămintele luând din împărtăşanie. Când facem aceasta cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, renunţând la păcatele noastre şi înnoindu-ne angajamentul faţă de Dumnezeu, Domnul oferă o cale prin care păcatele pot fi iertate de la o săptămână la alta. Simplul fapt de a mânca din pâine şi a bea din apă nu va aduce acea iertare. Trebuie să ne pregătim şi, apoi, să luăm având inima frântă şi spiritul smerit. Pregătirea spirituală pe care o facem pentru a ne pregăti să luăm din împărtăşanie este esenţială în vederea primirii iertării pentru păcatele noastre” („Sacrament Meeting and the Sacrament”, Ensign, sept. 2001, p. 24-25).
