Isus Hristos a propovăduit despre caracterul sfânt al căsătoriei. El a subliniat importanţa faptului de a alege viaţa eternă în locul bogăţiilor lumeşti şi a propovăduit pilda lucrătorilor viei. Isus a prezis, de asemenea, moartea Sa şi i-a învăţat pe ucenicii Săi să le slujească altora.
Salvatorul ne învaţă despre caracterul sfânt al căsătoriei
Imagine
tineri proaspăt căsătoriţi
Expuneţi o poză cu un cuplu căsătorit fericit care a fost pecetluit în templu. Subliniaţi că doctrina Domnului cu privire la căsătorie şi divorţ diferă de multe dintre crezurile lumii.
Care sunt unele dintre crezurile lumii despre căsătorie şi divorţ? (Avertizare. Evitaţi să petreceţi prea mult timp cu subiecte de genul căsătoriei între persoane de acelaşi sex, pentru că acest lucru v-ar putea lua timpul de a discuta despre alte principii importante din lecţia de astăzi.)
Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Matei 19:1-12, să caute învăţăturile Domnului cu privire la căsătorie şi divorţ şi să se gândească la importanţa acestor învăţături în viaţa lor.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 19:1-3. Invitaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească întrebarea pe care fariseii I-au adresat-o lui Isus. Invitaţi cursanţii să spună ce au aflat.
Explicaţi că expresia „să-şi lase nevasta pentru orice pricină” (Matei 19:3) se referă la un bărbat care divorţează de soţia lui din orice motiv, chiar dacă este un motiv banal sau egoist.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 19:4-6 şi rugaţi membrii clasei să afle ce a propovăduit Salvatorul despre căsătorie şi divorţ.
Ce adevăruri despre căsătorie învăţăm din răspunsul pe care Salvatorul l-a dat fariseilor? (Cursanţii pot identifica mai multe adevăruri, dar asiguraţi-vă că subliniaţi următorul adevăr: Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este o relaţie sacră concepută şi stabilită de Dumnezeu.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 19:7 şi rugaţi membrii clasei să caute o altă întrebare pe care fariseii I-au adresat-o Salvatorului.
Ce L-au întrebat fariseii pe Salvator?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 19:8-9 şi rugaţi membrii clasei să caute răspunsul Salvatorului.
Potrivit celor spuse de Salvator, de ce a permis Moise divorţul în rândul israeliţilor? (Din cauza împietririi inimilor oamenilor.)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă legătura acestei învăţături cu zilele noastre, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Genul de căsătorie necesar pentru exaltare – veşnică în durată şi respectând standardele lui Dumnezeu în calitate – nu ia în considerare divorţul. În templele Domnului, cuplurile sunt căsătorite pentru toată veşnicia. Însă unele căsătorii nu progresează către acest ideal. Din cauza «împietririi inimilor [noastre]» [Matei 19:8], Domnul nu insistă acum asupra consecinţelor standardului celestial. El le permite persoanelor divorţate să se căsătorească din nou fără a avea pata imoralităţii specificată în legea mai înaltă” („Divorţul”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 70).
Puteţi invita cursanţii să-şi împărtăşească mărturiile despre faptul că Dumnezeu a conceput şi stabilit căsătoria ca relaţie sacră între un bărbat şi o femeie.
Isus propovăduieşte despre viaţa eternă şi predă pilda lucrătorilor viei
Invitaţi un cursant să vină în faţa clasei. Spuneţi cursantului că, dacă poate să facă 10 flotări, va primi o mică răsplată (de exemplu, 10 bomboane). După ce cursantul a făcut 10 flotări, daţi-i răsplata şi apoi solicitaţi un alt voluntar. Rugaţi cel de-al doilea cursant să facă o flotare şi întrebaţi apoi membrii clasei ce răsplată cred că ar trebui să primească acest cursant şi de ce. Invitaţi cei doi cursanţi să se ducă la locurile lor. Informaţi membrii clasei că, mai târziu în timpul lecţiei, al doilea cursant va primi o răsplată care se va baza pe ceea ce învaţă membrii clasei din scripturi.
Rezumaţi Matei 19:13-27 explicând că Isus i-a încurajat pe cei care-L urmau să caute viaţa eternă în locul bogăţiilor lumeşti. Petru a întrebat ce aveau să primească ucenicii pentru că renunţaseră la bunurile lor lumeşti pentru a-L urma pe Salvator. (Notă. Evenimentele discutate în aceste versete vor fi predate în detaliu în lecţia despre Marcu 10.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 19:28-30. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească răspunsul pe care Salvatorul i l-a dat lui Petru.
Potrivit celor relatate în versetul 29, ce vor moşteni toţi cei care renunţă la tot pentru a-L urma pe Salvator?
Explicaţi că Salvatorul i-a învăţat apoi pe ucenicii Săi o pildă pentru a-i ajuta să înţeleagă dorinţa Tatălui Ceresc de a le oferi tuturor copiilor Săi ocazia de a primi viaţa eternă. În această pildă, un om angajează lucrători la diferite ore ale zilei pentru a lucra în via lui. În vremurile Noului Testament, o zi obişnuită de muncă începea la ora 6:00 a.m. şi se încheia la ora 6:00 p.m., diferind puţin în anumite perioade ale anului.
Desenaţi pe tablă tabelul de mai jos sau oferiţi-l sub forma unei foi de prezentare:
Lucrători (ora începerii)
Salariul stabilit
Ore lucrate
Suma plătită
Dis-de-dimineaţă (6:00 a.m.)
Ceasul al treilea (9:00 a.m.)
Ceasul al şaselea (12:00 p.m.)
Ceasul al nouălea (3:00 p.m.)
Ceasul al unsprezecelea (5:00 p.m.)
Invitaţi cursanţii să lucreze în grupuri mici. Rugaţi-i să citească, în grupurile lor, Matei 20:1-7 şi să afle cât timp a muncit fiecare grup de lucrători şi care a fost salariul pentru care s-au înţeles. („Un leu” se referă la moneda romană care aproxima plata pentru o zi de muncă a unui lucrător.)
După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi câţiva cursanţi să iasă la tablă şi să completeze primele două coloane ale tabelului (sau invitaţi-i să le completeze pe exemplarele pe care le-au primit).
Cine credeţi că ar fi trebuit plătit cel mai mult?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 20:8-10 şi rugaţi membrii clasei să afle cu cât a fost plătit fiecare grup de lucrători.
Cu cât a fost plătit fiecare grup de lucrători? (După ce au răspuns cursanţii, scrieţi 1 leu în fiecare dintre căsuţele din coloana intitulată „Suma plătită”.)
Dacă v-aţi fi numărat printre lucrătorii care au muncit toată ziua, ce gânduri sau sentimente aţi fi avut când aţi fi primit aceeaşi răsplată ca cei care au muncit doar o oră?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 20:11-14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce i-au spus stăpânului viei cei care munciseră toată ziua şi ce le-a răspuns el.
Pentru ce s-au plâns cei care munciseră toată ziua?
Ce le-a răspuns stăpânul viei?
Cum a fost stăpânul viei drept (sau corect) faţă de cei care munciseră toată ziua?
Pentru a ajuta cursanţii să identifice un adevăr din această pildă, explicaţi că plata de un leu poate reprezenta viaţa nepieritoare sau eternă, aşa cum este menţionat în Matei 19:29. Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă: Dumnezeu oferă viaţă eternă tuturor celor care…
Dacă răsplata din această pildă reprezintă viaţa eternă, ce ar putea reprezenta lucrarea? (Cursanţii pot oferi diferite răspunsuri, însă asiguraţi-vă că subliniaţi faptul că lucrarea din această pildă poate reprezenta facerea de legăminte sacre cu Dumnezeu şi ţinerea acestora. După ce au răspuns cursanţii, completaţi adevărul scris pe tablă astfel: Dumnezeu oferă viaţă eternă tuturor celor care aleg să facă legăminte sacre cu El şi să le ţină.)
Subliniaţi faptul că acest adevăr ne ajută să înţelegem mila Tatălui Ceresc faţă de cei care nu fac sau ţin legăminte devreme în viaţă şi faţă de cei care nu au ocazia de a face aceasta decât după ce mor (vezi D&L 137:7-8).
De ce credeţi că este important pentru noi să ştim că Dumnezeu oferă viaţă eternă tuturor celor care aleg să facă legăminte sacre cu El şi să le ţină, indiferent de momentul în care le fac?
Amintiţi cursanţilor de cel de-al doilea cursant, care a făcut doar o flotare, şi întrebaţi:
Ce răsplată credeţi că ar trebui să primească acest cursant pentru că a făcut o flotare? (Oferiţi cursantului aceeaşi răsplată pe care aţi oferit-o celui care a făcut 10 flotări.)
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Matei 20:15-16. Invitaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să afle ce le-a răspuns stăpânul viei celor care s-au plâns despre bunătatea sa faţă de ceilalţi lucrători.
Ce credeţi că a vrut să transmită stăpânul viei când a spus: „Este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun” (versetul 15)?
Explicaţi că vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a parafrazat această întrebare astfel: „De ce eşti gelos pentru că eu vreau să fiu bun?” („Lucrătorii viei”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 31).
Ce înseamnă în versetul 16 că „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”? (A fi chemat înseamnă a fi invitat să participi la lucrarea Tatălui Ceresc. A fi ales înseamnă a primi binecuvântările Sale – inclusiv binecuvântarea vieţii eterne.)
Ce principiu putem învăţa din versetul 16? (Cursanţii pot identifica mai multe principii, inclusiv pe următorul: Dacă alegem să fim geloşi din cauza binecuvântărilor pe care Tatăl Ceresc le oferă altora, putem pierde binecuvântările pe care El doreşte să ni le ofere.)
Citiţi, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland şi invitaţi cursanţii să cugete la cum ar putea fi ispitiţi să fie geloşi pe binecuvântările pe care Tatăl Ceresc le oferă altora.
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Vor exista momente în vieţile noastre când cineva va primi o binecuvântare neaşteptată sau i se vor recunoaşte anumite merite. Îmi permiteţi să adresez rugămintea ca noi să nu ne întristăm – şi, categoric, să nu fim invidioşi – atunci când altă persoană are parte de ceva bun? Nu suntem mai puţin importanţi când altcuiva îi este dat mai mult. Nu suntem într-o întrecere unii cu alţii pentru a vedea cine este cel mai bogat sau cel mai talentat ori cel mai chipeş sau cel mai binecuvântat. Întrecerea la care participăm cu adevărat este cea împotriva păcatului …
Râvnirea, bosumflarea sau încercarea de a-i face nefericiţi pe alţii nuvă îmbunătăţeşte reputaţia, iar faptul de a-i umili pe alţii nu vă îmbunătăţeşte imaginea de sine. Aşadar, fiţi blânzi şi recunoscători că Dumnezeu este bun. Este un mod de viaţă fericit” („Lucrătorii viei”, p. 31, 32).
Împărtăşiţi-vă mărturia despre adevărurile pe care cursanţii le-au identificat când au studiat pilda lucrătorilor viei.
Scrieţi pe tablă afirmaţia de mai jos. Acordaţi timp cursanţilor să completeze afirmaţia în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Ţinând cont de ceea ce am învăţat din această pildă, eu voi…
După ce a trecut suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi, care se simt confortabil, să împărtăşească membrilor clasei ceea ce au scris.
Isus a prezis moartea Sa şi i-a învăţat pe ucenicii Săi să le slujească altora
Rezumaţi Matei 20:17-34 explicând că Salvatorul a prezis că El urma să fie trădat şi condamnat la moarte după ce Se întorcea la Ierusalim. El i-a învăţat pe ucenicii Săi că, în loc să râvnească după poziţii şi autoritate, ei trebuie să urmeze exemplul Său şi să le slujească altora.
Vârstnicul F. Burton Howard, din Cei Şaptezeci, a explicat că profeţii au propovăduit mereu şi continuă să propovăduiască rolul căsătoriei în planul lui Dumnezeu:
„Căsătoria eternă este un principiu care a fost stabilit înainte de întemeierea lumii şi a fost instituit pe acest pământ înainte de a exista moartea. Adam şi Eva au fost dăruiţi unul altuia de către Dumnezeu în Grădina Edenului înainte de căderea lor. În scripturi se spune: «În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat» (Genesa 5:1-2; subliniere adăugată).
Profeţii ne-au învăţat, cu toţii, că elementul cel mai măreţ şi mai culminant al marelui plan al lui Dumnezeu pentru binecuvântarea copiilor Săi este căsătoria eternă” („Căsătoria eternă”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 92).
Sora Julie B. Beck, care a slujit în calitate de preşedintă generală a Societăţii de Alinare, ne-a învăţat următoarele despre motivul pentru care căsătoria este rânduită de Dumnezeu:
„Ştim că în marele conflict din viaţa premuritoare am fost alături de Salvatorul nostru, Isus Hristos, pentru a ne păstra potenţialul de a aparţine familiilor eterne… Noi credem în formarea familiilor eterne. Aceasta înseamnă că noi credem în căsătorie” („Ce fac cel mai bine femeile sfinte din zilele din urmă: stau neclintite şi statornice”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 110).
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus despre impactul divorţului asupra familiilor:
„Sunt mulţi membri buni ai Bisericii care sunt divorţaţi… Noi ştim că mulţi dintre dumneavoastră sunteţi victime inocente – membri ai căror foşti parteneri în căsnicie au încălcat continuu legămintele sacre, au abandonat sau au refuzat să-şi îndeplinească responsabilităţile din cadrul căsniciei o perioadă lungă de timp …
Toţi cei care au trecut printr-un divorţ cunosc durerea şi au nevoie de puterea vindecătoare şi de speranţa rezultate din ispăşire. Această putere vindecătoare şi această speranţă sunt aici atât pentru ei, cât şi pentru copiii lor …
Noi nu putem controla şi nu răspundem pentru alegerile celorlalţi, nici măcar atunci când au un impact atât de dureros asupra noastră …
Indiferent de rezultat şi de dificultatea problemelor dumneavoastră, aveţi promisiunea că nu vi se vor lua binecuvântările relaţiilor familiale veşnice dacă Îl iubiţi pe Domnul, dacă ţineţi poruncile Sale şi dacă doar faceţi tot ce puteţi” („Divorţul”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 70-71, 73).
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că, în vechime, unii oameni au avut credinţa greşită că celibatul era viaţa spre care trebuia să se tindă:
„Se pare că cei care s-au făcut singuri fameni au fost bărbaţi care, din cauza credinţei păgâne greşite, s-au automutilat crezând că acest lucru le asigura salvarea. Este evident că acest lucru nu era sub nicio formă o cerinţă adevărată a Evangheliei. Nu există nicăieri în Evanghelie un astfel de lucru precum castrarea de bunăvoie; o astfel de idee încalcă adevăratele principii ale procreării şi căsătoriei celestiale” (Mormon Doctrine, a 2-a ediţie [1966], p. 241).
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a împărtăşit o lecţie importantă pe care trebuie s-o învăţăm din pilda lucrătorilor viei:
„Asemenea altor pilde, aceasta ne poate învăţa mai multe principii diferite şi preţioase. Pentru acest context, ne învaţă că recompensa Învăţătorului la judecata finală nu va ţine cont de durata muncii noastre în vie. Nu ne primim recompensa cerească pe baza pontajului. Esenţial este faptul că munca noastră la locul de muncă al Domnului ne-a făcut să devenim ceva. Pentru unii dintre noi, aceasta necesită mai mult timp decât pentru alţii. Ceea ce va conta la sfârşit este ceea ce vom fi devenit prin muncile noastre” („The Challenge to Become”, Ensign, nov. 2000, p. 34).