Isus S-a schimbat la faţă în prezenţa lui Petru, Iacov şi Ioan. Apoi, El i-a învăţat despre rolul lui Ioan Botezătorul în calitate de Elias care trebuia să pregătească calea pentru Mesia. După ce Isus s-a întors la ceilalţi ucenici ai Săi, un bărbat L-a implorat să alunge un spirit rău din fiul său. Isus a alungat spiritul rău şi i-a învăţat pe ucenicii Săi despre nevoia de a ne ruga şi posti.
Isus Se schimbă la faţă în prezenţa lui Petru, Iacov şi Ioan şi ne învaţă despre Elias
Invitaţi câţiva voluntari să vină în faţa clasei şi să arate pe scurt o activitate care măreşte tăria fizică.
De ce ar dori sau ar avea nevoie cineva să-şi mărească tăria fizică?
În ce mod tăria fizică poate fi asemănată tăriei spirituale sau credinţei în Isus Hristos?
Care ar fi câteva situaţii în care credinţa noastră în Isus Hristos ar putea fi testată şi ar avea nevoie să fie mărită? (Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă.)
Invitaţi cursanţii ca, în timp ce studiază Marcu 1-29, să caute adevăruri care îi pot ajuta să-şi mărească credinţa în Isus Hristos.
Rezumaţi Marcu 9:1-13 explicând că acest fragment cuprinde o relatare despre schimbarea la faţă a lui Isus în prezenţa lui Petru, Iacov şi Ioan, care a avut loc pe Muntele Schimbării la Faţă. Acest fragment relatează, de asemenea, că Isus i-a învăţat pe aceşti apostoli că Ioan Botezătorul a îndeplinit rolul profeţit al unui Elias sau al unuia care pregăteşte calea pentru venirea Salvatorului (vezi Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 9:10).
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 9:14-15. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla la ce scenă a asistat Salvatorul când s-a întors de pe munte la ceilalţi ucenici ai Săi. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.
Invitaţi un cursant să citească cuvintele Salvatorului şi un alt cursant să citească cuvintele tatălui din relatarea consemnată în Marcu 9:16-24 (puteţi să repartizaţi această însărcinare înainte de începerea lecţiei şi să invitaţi cursanţii să-şi găsească replicile). Puteţi fi naratorul sau puteţi invita un al treilea cursant să îndeplinească acest rol. Invitaţi cursanţii desemnaţi să citească, cu glas tare, replicile lor din Marcu 9:16-18. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla ce dorea tatăl de la ucenicii Salvatorului.
Ce dorea tatăl pentru fiul său? (Puteţi explica faptul că fiul era posedat de un spirit rău care îl făcea să fie surdo-mut [vezi Marcu 9:17, 25] şi să aibă alte boli. Ori de câte ori spiritul rău prelua controlul asupra fiului, acesta avea convulsii, făcea spumă la gură, îşi încleşta dinţii şi devenea rigid.)
Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că sunt tatăl şi să se gândească în ce mod credinţa lor în Salvator şi în puterea Sa ar fi putut fi afectată când ucenicii nu au putut să le vindece fiul.
Invitaţi cursanţii cărora le-aţi desemnat versete să continuă să citească replicile lor din Marcu 9:19-22. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a-şi imagina cum ar fi putut să se simtă acest tată în timp ce discuta cu Salvatorul.
Ce credeţi că simţea acest tată în timp ce discuta cu Salvatorul?
Invitaţi un cursant să citească declaraţia de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la clarificările oferite de vârstnicul Holland în ceea ce privesc sentimentele şi rugăminţile tatălui.
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Nemaiavând nicio speranţă, el L-a implorat pe Salvatorul lumii: «Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi, şi ajută-ne» [Marcu 9:22; caractere cursive adăugate]. Abia pot citi aceste cuvinte fără să lăcrimez. Pronumele la forma de plural noi este, în mod evident, folosit în mod intenţionat. De fapt, omul spune: «Toată familia noastră imploră. Lupta noastră nu se opreşte niciodată. Suntem la capătul puterilor. Fiul nostru cade în apă. Cade în foc. El este mereu în pericol şi nouă ne este teamă mereu. Nu ştim la cine altcineva putem apela. Ne poţi ajuta Tu? Vom fi recunoscători pentru orice – o binecuvântare parţială, o fărâmă de speranţă, puţină alinare care să uşureze povara purtată de mama acestui băiat în fiecare zi a vieţii ei»” („Cred, Doamne”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 93).
Invitaţi cursantul căruia i-a fost desemnat rolul Salvatorului să citească, cu glas tare, Marcu 9:23. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce l-a învăţat Salvatorul pe acest tată.
În cine trebuia să creadă acest tată?
Ce principiu l-a învăţat Salvatorul pe acest tată? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul adevăr: Dacă credem în Isus Hristos, toate lucrurile vor fi posibile. Puteţi sugera cursanţilor să marcheze cuvintele din versetul 23, care ne învaţă acest principiu.)
Subliniaţi că „toate lucrurile” se referă la toate binecuvântările drepte care sunt în acord cu voia, scopurile şi timpul ales de Dumnezeu.
În ce mod faptul de a crede în acest principiu ajută pe cineva care se confruntă cu dificultăţi care par imposibil de depăşit?
Invitaţi cursantul căruia i-a fost desemnat rolul tatălui să citească, cu glas tare, Marcu 9:24. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute în ce mod a răspuns tatăl la principiul pe care Salvatorul l-a învăţat.
Cum aţi descrie credinţa acestui tată în acest moment?
Rugaţi cursanţii să noteze cele două părţi ale răspunsului tatălui. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland. Rugaţi membrii clasei să asculte ceea ce ilustrează declaraţia tatălui despre ceea ce putem face în momente de „necredinţă” sau în momente de îndoială sau frică.
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Atunci când se confruntă cu un test al credinţei, tatăl îşi afirmă, mai întâi, tăria şi doar apoi îşi recunoaşte limitările. Declaraţia sa iniţială este afirmativă şi făcută fără ezitare: «Cred, Doamne!» Tuturor celor care vor să aibă mai multă credinţă doresc să le spun: amintiţi-vă de acest om! În momente de frică sau îndoială sau în perioade nesigure, păstraţi credinţa pe care o aveţi deja, chiar dacă aceea credinţă este limitată. De-a lungul dezvoltării personale, prin care toţi trecem în această viaţă muritoare, noi toţi vom îndura la nivel spiritual ceva asemănător suferinţei acestui băiat sau disperării acestui părinte. Atunci când acele momente vor veni şi vor apărea probleme a căror rezolvare nu este imediată, ţineţi-vă bine de ceea ce ştiţi deja şi fiţi puternici până când veţi primi mai multă cunoaştere” („Cred, Doamne”, p. 93-94).
Ce putem învăţa de la acest tată despre ce putem face în momentele de necredinţă? (După ce cursanţii răspund, scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă: Dacă ţinem fermi de ceea ce credem…)
Ce putem învăţa despre cum să gestionăm necredinţa din cealaltă parte a afirmaţiei tatălui consemnată în versetul 24? (După ce cursanţii răspund, adăugaţi următoarele cuvinte pe tablă: şi căutăm ajutorul Domnului…)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 9:25-27. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta răspunsul pe care Salvatorul l-a dat la cererea tatălui.
Ce a făcut Salvatorul ca răspuns la cererea tatălui?
Cum aţi completa afirmaţia scrisă pe tablă ţinând cont de ceea ce aţi învăţat din această relatare? (După ce cursanţii răspund, completaţi afirmaţia de pe tablă pentru a reda următorul adevăr: Dacă ţinem fermi de ceea ce credem şi căutăm ajutorul Domnului, El ne va ajuta să ne întărim credinţa.)
Faceţi referire la situaţiile enumerate pe tablă, pe care le-aţi discutat la începutul lecţiei.
Cum poate fi folosit acest principiu în astfel de situaţii?
Când aţi primit dumneavoastră sau cineva pe care îl cunoaşteţi ajutorul Domnului într-un moment de necredinţă rămânând credincioşi şi căutând ajutorul Său? (Puteţi, de asemenea, împărtăşi o experienţă proprie.)
Încurajaţi cursanţii să pună în practică acest principiu în momente de necredinţă.
Amintiţi cursanţilor că, iniţial, acest tată şi-a adus fiul la câţiva dintre ucenicii lui Isus pentru a-l vindeca. Invitaţi cursanţii să-şi imagineze că sunt acei ucenici.
La ce aţi fi putut să vă gândiţi sau ce aţi fi putut să simţiţi după ce aţi eşuat să alungaţi spiritul rău din băiat?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 9:28 şi rugaţi membrii clasei să caute întrebarea pe care ucenicii I-au adresat-o Salvatorului.
Ce L-au întrebat ucenicii pe Isus?
Invitaţi cursanţii să recitească Marcu 9:19 pentru a căuta modul în care Salvatorul i-a descris pe oamenii care se aflau acolo, inclusiv pe ucenicii Săi. (Ei erau „[necredincioşi]”.) Explicaţi că aici necredincios se referă la o lipsă de credinţă în Isus Hristos. Avem nevoie de credinţă în Isus Hristos pentru ca binecuvântările preoţiei să fie eficente.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 9:29. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta cum a răspuns Salvatorul la întrebarea ucenicilor Săi.
Ce i-a învăţat Salvatorul pe ucenicii Săi?
În ce mod rugăciunea şi postul pot influenţa credinţa unei persoane? (După ce cursanţii răspund, ajutaţi-i să înţeleagă următorul adevăr: Putem să ne mărim credinţa în Isus Hristos prin intermediul rugăciunii şi a postului.)
Invitaţi un cursant să citească declaraţia de mai jos din broşura Fideli credinţei. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la situaţiile diferite în care acest adevăr poate fi pus în practică.
„Această relatare ne învaţă că rugăciunea şi postul pot da mai multă putere acelora care dau şi primesc binecuvântări ale preoţiei. Relatarea se poate aplica şi eforturilor personale de a trăi potrivit Evangheliei. Dacă aveţi o slăbiciune sau un păcat pe care v-aţi chinuit să-l depăşiţi, poate trebuie să postiţi şi să vă rugaţi pentru a primi ajutorul sau iertarea pe care o doriţi. Ca şi demonul scos de Hristos, dificultatea cu care vă confruntaţi ar putea fi de soiul care se va rezolva numai prin post şi rugăciune” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 129-130).
Potrivit acestei afirmaţii, care ar fi câteva situaţii în care acest adevăr poate fi pus în practică?
Când v-au ajutat faptul de a vă ruga şi de a posti să vă măriţi credinţa în Hristos şi v-au înlesnit primirea binecuvântărilor drepte pe care le doreaţi?
Rugaţi cursanţii să reflecteze la binecuvântările pe care le doresc pentru ei sau pentru alţii care ar putea fi obţinute prin mărirea credinţei lor în Isus Hristos prin rugăciune şi post. Invitaţi-i să scrie obiectivul de a se ruga şi a posti pentru aceste binecuvântări în următoarea duminică de post.
Imagine
icon indicând scriptură de bază
Recapitularea scripturii de bază
Puteţi să vă uitaţi în avans la câteva fragmente care conţin scripturi de bază cu care cursanţii nu sunt încă familiarizaţi. Invitaţi-i să le citească şi să le marcheze. Puteţi repartiza un nou fragment care conţine o scriptură de bază fiecărui cursant sau puteţi face echipe de câte doi şi să le rugaţi să deseneze pe o foaie de hârtie imagini care ilustrează adevăruri pe care le-au învăţat citind fragmentele care le-au fost repartizate. Invitaţi-i să-şi explice desenul membrilor clasei. Puteţi expune desenele pentru referiri viitoare.
(Notă. Puteţi face această activitate la începutul sau la sfârşitul lecţiei, dacă aveţi suficient timp.)
Comentarii şi informaţii generale
Marcu 9:22-24. A ne ţine fermi de ceea ce credem şi a căuta ajutor pentru a ne întări credinţa
Vârstnicul Jeffery R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a dat următoarele sfaturi legate de întărirea credinţei noastre:
„Atunci când apar probleme şi se ivesc întrebări, nu începeţi călătoria dumneavoastră în căutarea credinţei spunând cât de multă credinţă nu aveţi, pornind de la «lipsa [dumneavoastră] de credinţă»… Nu vă cer să pretindeţi că aveţi o credinţă pe care de fapt nu o aveţi. Vă cer să fiţi fideli faţă de credinţa pe care o aveţi Uneori ne comportăm ca şi cum o declaraţie sinceră a îndoielii este o manifestare mai mare de curaj moral decât este o declaraţie sinceră a credinţei. Nu este aşa! Aşadar, să ne amintim cu toţii mesajul clar din această relatare scripturală: Fii pe cât se poate de sincer cu îndoielile tale atât cât este necesar să fii. Viaţa e plină de astfel de îndoieli legate de un lucru sau altul. Dar, dacă dumneavoastră şi familia dumneavoastră doriţi să fiţi vindecaţi, nu lăsaţi acele îndoieli să împiedice credinţa să-şi înfăptuiască miracolele …
Atunci când sunteţi cuprinşi de îndoială sau vă este greu, nu vă fie frică să cereţi ajutor. Şi, dacă vom cere ajutor cu umilinţă şi sinceritate, aşa cum acest tată a cerut, noi vom putea să-l primim. Scripturile descriu o astfel de dorinţă sinceră ca fiind cu o «[intenţie adevărată]», urmată «cu toată inima, fără ipocrizie sau înşelăciune în faţa lui Dumnezeu» [2 Nefi 31:13]. Ca răspus la acel fel de implorare continuă, eu depun mărturie că Dumnezeu va trimite întotdeauna ajutor din ambele părţi ale vălului pentru a ne întări credinţa” („Cred, Doamne!”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 94).
Dacă unul dintre cursanţii dumneavoastră se luptă cu îndoieli şi temeri care apar de la întrebări privind doctrina sau istoria Bisericii Salvatorului, îi puteţi invita să studieze texte relevante din paginile Gospel Topics ale Bisericii (vezi lds.org/topics).
Vârstnicul Joseph B.Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat următoarele:
„Observăm că, în scripturi, postul este aproape întotdeauna legat de rugăciune. Fără rugăciune, postul nu este un post complet; este pur şi simplu înfometare. Dacă dorim ca postul să fie mai mult decât a ne lipsi de mâncare, trebuie să ne înălţăm inimile, minţile şi glasurile pentru a intra în comuniune cu Tatăl nostru Ceresc. Postul, asociat cu rugăciunea sârguincioasă, este puternic” („Legea postului”, Liahona, iulie 2001, p. 73).
Pentru mai multe instrucţiuni privind faptul de a asocia postul cu rugăciunea, inclusiv privind faptul că acestea aduc putere spirituală mărită în vieţile noastre, vedeţi cuvântarea vârstnicului Carl B. Pratt, intitulată „Binecuvântările postului ţinut cum se cuvine”, Ensign sau Liahona, nov. 2004, p. 47-49.