Isus a iertat şi a vindecat un om paralizat şi, apoi, l-a chemat pe Matei să-L urmeze. El i-a învăţat pe cărturari şi pe farisei despre ziua de sabat. Salvatorul a continuat să vindece mulţi oameni, i-a trimis pe apostolii Săi să predice şi a avertizat împotriva blasfemiei împotriva Duhului Sfânt.
Invitaţi cursanţii să-şi imagineze că o persoană pe care o iubesc suferă de o boală fizică care îi pune viaţa în pericol şi care necesită tratament de specialitate.
Pe cine aţi căuta să o ajute pe persoana dragă vouă? De ce?
Ce aţi fi dispuşi să faceţi dacă ar exista doar un singur doctor care ar putea ajuta, dar ar fi dificil să faceţi o programare la acesta?
Rezumaţi Marcu 2:1-4 explicând că, în satul Capernaum din Galilea, era un bărbat „slăbănog” (versetul 3), ceea ce înseamnă că era paralizat. Alţi patru bărbaţi l-au dus pe acest bărbat la casa în care se afla Isus. Când au văzut că acea casă era atât de aglomerată încât nu puteau intra în ea, ei au scos o parte din acoperişul casei şi l-au coborât pe bărbatul paralizat lângă Salvator.
Rugaţi cursanţii să citească, cu glas tare, Marcu 2:5 şi invitaţi membrii clasei să afle ce i-a spus Isus slăbănogului. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Marcu 2:6-12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce s-a întâmplat apoi.
Potrivit celor relatate în versetele 6-7, în ce mod „unii din cărturari” au reacţionat când au auzit cuvintele Salvatorului? (Ei s-au mâniat deoarece El a pretins că putea să ierte păcatele.)
Ce i-a întrebat Isus pe cărturari?
Ce a arătat şi propovăduit Salvatorul vindecând acest bărbat? (După ce cursanţii răspund, ajutaţi-i să identifice următorul adevăr: Isus Hristos are puterea de a ne vindeca din punct de vedere spiritual şi fizic.)
Subliniaţi că, atunci când cărturarii au văzut că slăbănogul se ridică din patul său şi umblă, ei au primit dovada de necontestat că Isus Hristos avea puterea de a-i vindeca pe cei bolnavi şi L-au auzit mărturisind că El putea ierta păcate. Totuşi, din această relatare, nu reiese dacă aceşti băbaţi au venit, mai târziu, la Isus să ceară iertare pentru propriile păcate.
(Notă. Evenimentele consemnate în Marcu 2:1-12 vor fi discutate în detaliu în lecţia pentru Luca 5.)
Isus îl chemă pe Matei să-L urmeze şi mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii
Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi şi daţi-i fiecărei echipe câte o foaie de hârtie. Invitaţi cursanţii să discute următoarele întrebări împreună cu colegii lor de echipă şi să-şi scrie răspunsurile pe foi.
Care sunt câteva motive pentru care oamenii nu ar căuta ca Domnul să le ierte păcatele?
Rugaţi câţiva cursanţi să vă spună răspunsurile lor, care ar putea include următoarele lucruri: s-ar putea ca unele persoane să nu dorească să nu mai păcătuiască, s-ar putea ca unele persoane să nu dorească să-şi accepte sau să-şi mărturisească păcatele din cauza mândriei sau a ruşinii, alţii s-ar putea să spere că Domnul îi va ierta chiar dacă ei nu se pocăiesc şi alţii ar putea crede că Domnul are puterea de a ierta, dar le lipseşte credinţa că El le va ierta anumite păcate.
Invitaţi cursanţii să caute adevăruri în Marcu 2:13-22 care ne încurajează să căutăm iertarea Domnului.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 2:13-15. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a afla ce a făcut Salvatorul după ce L-a vindecat pe bărbatul paralizat.
Ce a făcut Salvatorul după ce L-a vindecat pe acest bărbat?
Ce răspuns a oferit Levi invitaţiei Salvatorului?
Explicaţi că Levi mai era numit şi Matei şi era acelaşi Matei care a scris Evanghelia după Matei. Expresia „şezând la vamă” (versetul 14) înseamnă că Matei era vameş şi „[unul care aduna taxele] pentru romani la Capernaum, [şi] era, probabil, în slujba lui Irod Antipa” (Ghid pentru scripturi, „Matei”). Mulţi iudei îi urau pe vameşi deoarece îi considerau trădători care adunau bani pentru romani de la propriul popor.
Potrivit celor relatate în versetul 15, ce a făcut Matei pentru Salvator şi pentru ucenicii Săi?
Cine a mai venit la masă?
Explicaţi că, în timpul slujirii Salvatorului din viaţa muritoare, a lua masa cu cineva însemna mai mult decât pur şi simplu a mânca şi a bea împreună. Aceasta arăta că exista o legătură de prietenie şi de pace între toţi oamenii care participau.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 2:16 şi rugaţi membrii clasei să afle cum au reacţionat cărturarii şi fariseii când L-au văzut pe Salvator mâncând împreună cu vameşii.
Ce au spus cărturarii şi fariseii?
De ce credeţi că L-au criticat pe Isus pentru că a mâncat împreună cu vameşii şi păcătoşii?
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 2:17 şi rugaţi membrii clasei să caute cum a răspuns Salvatorul la criticile cărturarilor şi fariseilor.
Ce cuvânt a folosit Salvatorul pentru a se descrie pe El Însuşi? (Atrageţi atenţia asupra faptului că, folosind cuvântul doctor, Salvatorul a reafirmat că are puterea de a vindeca atât din punct de vedere spiritual, cât şi fizic.)
În ce mod răspunsul Salvatorului i-a ajutat pe cărturari şi farisei să înţeleagă de ce El se asocia cu vameşi şi păcătoşi?
Ce adevăr putem învăţa din versetul 17 despre modul în care Salvatorul reacţionează în ceea ce priveşte păcatele noastre? (După ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Salvatorul doreşte să ne ajute să ne pocăim de păcatele noastre şi să fim vindecaţi.)
De ce este important să credem că Isus doreşte să ne ajute să ne pocăim şi să fim vindecaţi?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Craig A. Cardon, din Cei Şaptezeci:
Imagine
Vârstnicul Craig A. Cardon
„Domnul ne iubeşte şi vrea ca noi să înţelegem dorinţa Sa de a ierta …
Fiecare dintre noi, atât cei care au dificultăţi în a depăşi obiceiuri care creează dependenţă, cum ar fi consumul de substanţe interzise sau pornografia, cât şi cei dragi lor, poate şti că Domnul va accepta eforturile noastre sincere şi va ierta cu dragoste, atunci când pocăinţa este completă” („Salvatorul vrea să ierte”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 16).
Cum putem şti că Domnul doreşte să ne ajute să ne pocăim şi să primim iertarea Sa?
Invitaţi cursanţii să se gândească dacă sunt ca vameşii şi păcătoşii (care au recunoscut că aveau nevoie de Salvator şi au venit la El) sau ca fariseii şi cărturarii (care nu au venit la Salvator pentru a căuta iertarea şi puterea Sa vindecătoare).
Depuneţi mărturie despre puterea şi dorinţa Salvatorului de a ne vindeca şi încurajaţi cursanţii să caute iertarea Sa prin intermediul pocăinţei atunci când este necesar.
Rezumaţi Marcu 2:18-22 explicând că Isus a spus motivul pentru care ucenicii Săi nu posteau atunci când El se afla cu ei. El a propovăduit, de asemenea, de ce era dificil pentru unii să accepte Evanghelia Sa. (Notă. Aceste învăţături vor fi discutate în detaliu în lecţia pentru Luca 5.)
Întrebaţi cursanţii dacă au ales vreodată să nu participe la o activitate pentru a ţine ziua de sabat sfântă. Invitaţi câţiva dintre ei să-şi împărtăşească experienţele.
Scrieţi următoarea întrebare pe tablă şi invitaţi cursanţii să se gândească la ea pe măsură ce continuă să studieze Marcu 2-3: Cum puteţi şti dacă o activitate este potrivită pentru ziua de sabat?
Împărţiţi cursanţii în două grupuri egale. Invitaţi un grup să citească, în gând, Marcu 2:23-28. (Încurajaţi aceşti cursanţi să citească, de asemenea, Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Marcu 2:26-27 [în Ghid pentru scripturi]). Rugaţi celălalt grup să citească, în gând, Marcu 3:1-6. Instruiţi cursanţii să caute ce au făcut Salvatorul şi ucenicii Săi, lucru considerat de saduchei o încălcare a poruncii de a ţine ziua de sabat sfântă.
După ce le-aţi acordat timp suficient, adresaţi următoarele întrebări:
Ce au crezut fariseii că nu era îngăduit ca Salvatorul şi ucenicii Săi să facă în ziua de sabat? (Să culeagă porumb şi să vindece pe cineva.)
De ce ar considera fariseii că reprezintă o încălcare a legii lui Dumnezeu faptul de a culege porumb sau a vindeca pe cineva în ziua de sabat?
Dacă este necesar, amintiţi cursanţilor că învăţătorii iudei au adăugat propriile reguli şi interpretări la legea lui Moise, numită legea orală sau tradiţie. Aceste reguli care au fost adăugate aveau scopul de a preveni încălcarea legii lui Dumnezeu, dar, de asemenea, împiedicau oamenii să înţeleagă adevăratul scop al anumitor porunci, inclusiv porunca de a ţine ziua de sabat sfântă.
Scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă: Noi ţinem ziua de sabat ca zi sfântă…
Cum aţi completa afirmaţia scrisă pe tablă ţinând cont de învăţăturile Salvatorului din Marcu 2-3? (După ce cursanţii răspund, completaţi afirmaţia de pe tablă pentru a reda următorul adevăr: Noi ţinem ziua de sabat ca zi sfântă preaslăvindu-L pe Dumnezeu şi făcând fapte bune.)
În ce moduri Îl putem preaslăvi pe Dumnezeu în ziua Sa sfântă?
Care sunt câteva exemple de fapte bune pe care le putem face în ziua de sabat?
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă modul în care pot afla ce activităţi sunt potrivite pentru ziua de sabat, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui James E. Faust, din Prima Preşedinţie:
Imagine
Preşedintele James E. Faust
„Unde tragem linie în ceea ce priveşte ce este acceptabil sau inacceptabil de făcut în ziua de sabat? În limita unor îndrumări, fiecare trebuie să răspundă la această întrebare pentru el însuşi. Deşi aceste îndrumări sunt incluse în scripturi şi în cuvintele profeţilor din zilele noastre, acestea trebuie, de asemenea, să fie scrise în inimile noastre şi guvernate de conştiinţa noastră… Este foarte puţin probabil ca noi să încălcăm în mod grav preaslăvirea din ziua de sabat dacă venim înaintea Domnului cu umilinţă şi Îi oferim toată inima noastră, tot sufletul nostru şi tot cugetul nostru. (Vezi Matei 22:37.)
Ceea ce este demn sau nedemn în ziua de sabat va trebui să judecăm fiecare dintre noi încercând să fim oneşti faţă de Domnul. În ziua de sabat, trebuie să facem ceea ce trebuie să facem şi ceea ce se cuvine să facem având o atitudine de preaslăvire şi, apoi, limitând desfăşurarea altor activităţi” („The Lord’s Day”, Ensign, nov. 1991, p. 35).
În ce mod v-aţi simţit binecuvântaţi pe măsură ce aţi încercat să-L preaslăviţi pe Dumnezeu şi să faceţi fapte bune în ziua de sabat?
Îndemnaţi cursanţii să se gândească la un mod în care pot ţine mai bine ziua de sabat sfântă şi să scrie un ţel pe care să-l îndeplinească în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.
Isus vindecă mulţi oameni, Îşi trimite apostolii să propovăduiască şi îi avertizează pe alţii împotriva faptului de a huli
Rezumaţi Marcu 3:7-35 explicând că Isus a mers la marea Galileii şi a vindecat mulţi oameni care L-au urmat acolo, inclusiv pe câţiva care aveau în ei spirite necurate. După ce a ales doisprezece apostoli, Isus i-a rânduit şi i-a trimis să propovăduiască şi să vindece şi să alunge diavoli. Apoi, el i-a avertizat pe cărturari împotriva faptului de a huli împotriva Duhului Sfânt şi a propovăduit că familia Sa sunt oamenii care vor face voia Tatălui Ceresc.
(Notă. Câteva dintre evenimentele consemnate în Marcu 3:7-35 au fost discutate în detaliu în lecţia pentru Matei 12:22-35.)
Pentru a încheia, puteţi să vă depuneţi mărturia despre adevărurile identificate în această lecţie.
Comentarii şi informaţii generale
Marcu 2:7. Isus a vindecat un bărbat paralizat atât din punct de vedere spiritual, cât şi fizic
Vârstnicul Bruce R. McConkie ne-a învăţat că Isus a oferit dovada de necontestat a faptului că El era Mesia atunci când a vindecat un bărbat paralizat:
„Acest eveniment din viaţa Domnului nostru a fost vizibil şi a constituit o dovadă de necontestat că El era Mesia; şi a fost recunoscut de cei printre care slujea. Depusese mărturie verbală deseori că Dumnezeu era Tatăl Său şi îşi sprijinise acea mărturie personală printr-o slujire incomparabilă oferită prin propovăduire şi vindecare. Acum, scopul Său era acela de a anunţa că făcuse ceea ce nu putea face nimeni cu excepţia lui Dumnezeu şi de a dovedi că făcuse acele lucruri printr-o manifestare suplimentară a puterii Tatălui Său.
Atât Isus, cât şi «învăţătorii legii» care erau prezenţi în acel moment ştiau că nimeni nu poate ierta păcate în afară de Dumnezeu. Prin urmare, în calitate de martor incisiv şi dramatic că puterea lui Dumnezeu era în El, Isus a profitat (poate că a căutat) de această ocazie potrivită pentru a ierta păcate. Fiind apoi luat la întrebări de cărturarii care ştiau (şi pe bună dreptate) că falsa asumare a puterii de a ierta păcate era o blasfemie, Isus a făcut ceea ce niciun impostor nu ar fi putut să facă – şi-a demonstrat puterea divină vindecându-l pe bărbatul pe care l-a iertat. La întrebarea: «Este nevoie de mai multă putere pentru a ierta păcate decât pentru a face bolnavii să se ridice şi să umble?», nu există decât un răspuns! Ei sunt ca unul; cel care poate face acest lucru, îl poate face şi pe celălalt” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 vol. [1965-1973], 1:177).
Marcu 2:27-28. O zi dedicată preaslăvirii lui Dumnezeu
Vârstnicul Mark E. Peterson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a explicat ceea ce modul în care ţinem ziua de sabat Le transmite Tatălui Ceresc şi lui Isus Hristos:
„Felul în care respectăm sau nu respectăm sabatul este o măsură perfectă a atitudinii noastre faţă de Domnul personal şi faţă de suferinţele Lui în Ghetsimani, faţă de moartea Lui pe cruce şi faţă de învierea Sa din moarte” („The Sabbath Day”, Ensign, mai 1975, p. 49).
Marcu 3:4. „Este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău?”
Preşedintele Spencer W. Kimball a ajutat la clarificarea a ceea ce înseamnă să „faci bine” în ziua de sabat:
„Ziua de sabat este o zi sfântă în care să facem lucruri demne şi sfinte. Faptul de a nu munci şi de a nu face activităţi de recreere este un lucru important, dar insuficient. În ziua de sabat trebuie să avem gânduri constructive şi să facem fapte constructive şi, dacă cineva stă fără să facă nimic în ziua de sabat, acesta o încalcă” („The Sabbath – a Delight”, Ensign, ian. 1978, p. 4).
Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a oferit următoarele sfaturi în ceea ce priveşte respectarea zilei de sabat:
„În tinereţe, am studiat lucrările altora care au făcut liste cu lucruri pe care să le facem şi să nu le facem în ziua de sabat. Abia mai târziu am învăţat din scripturi faptul că atitudinea şi comportamentul meu din timpul zilei de sabat reprezintă un semn între mine şi Tatăl meu Ceresc [vezi Exodul 31:13; Ezechiel 20:12, 20]. Având această înţelegere, nu mai aveam nevoie de liste care să îmi spună ce să fac şi să nu fac. Când am fost nevoit să decid dacă puteam face o anumită activitate în ziua de sabat, mă întrebam pur şi simplu: «Ce semn doresc să îi dau lui Dumnezeu?». Această întrebare a făcut ca deciziile mele în ceea ce priveşte ziua de sabat să fie clare …
Ce semn Îi veţi da Domnului pentru a arăta dragostea dumneavoastră faţă de El? („Ziua de sabat este o desfătare”, Ensign sau Liahona, mai. 2015, p. 130).