Salvatorul le-a învăţat pe Maria şi pe Marta acasă la Marta. Mai târziu, El i-a învăţat pe ucenicii Săi multe adevăruri despre rugăciune şi i-a avertizat împotriva ipocriziei şi a invidiei.
Rugaţi cursanţii să se gândească la alegerile pe care le-au făcut cu o zi în urmă. Invitaţi-i să aloce puţin timp pentru a enumera cât mai multe dintre acele alegeri în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Rugaţi mai mulţi cursanţi să spună câteva dintre alegerile bune pe care le-au făcut.
Care sunt unele dintre situaţiile în care am putea fi nevoiţi să alegem între două lucruri bune?
Pe măsură ce cursanţii studiază Luca 10:38-42, invitaţi-i să fie atenţi la un principiu pe care Salvatorul l-a propovăduit şi care ne poate îndruma când luăm decizii – mai ales când avem de ales între două lucruri bune.
Explicaţi că, după ce a propovăduit pilda bunului samaritean, Salvatorul a călătorit în Betania şi a vizitat căminul unei femei pe nume Marta.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 10:38-40. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce au ales să facă Marta şi sora ei, Maria, în timp ce Salvatorul se afla în casă.
Ce a făcut Maria în timp ce Salvatorul se afla în casă?
Ce a făcut Marta? (Subliniaţi faptul că expresia era împărţită cu multă slujire din versetul 40 se referă la faptul că era împovărată.)
Imagine
Maria şi Marta
Expuneţi ilustraţia Maria şi Marta (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 45; vezi, de asemenea, LDS.org). Explicaţi că, în vremea lui Isus, ospitalitatea era foarte importantă. Marta încerca să facă ceea ce era de aşteptat în mod normal din partea ei, în calitate de gazdă. Ea era concentrată asupra grijilor temporale precum pregătirea şi servirea mesei.
Potrivit celor relatate în versetul 40, ce I-a cerut Marta Salvatorului ceea ce indică faptul că ea era îngrijorată în privinţa lucrurilor materiale?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 10:41-42. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute răspunsul pe care Salvatorul i l-a dat Martei.
Ce a vrut Salvatorul să spună când a zis: „Un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună”?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Faptul că Marta se «îngrijora şi se frământa pentru multe lucruri» era demn de laudă (versetul 41), însă faptul de a învăţa Evanghelia de la Cel mai mare Învăţător era mai «de trebuinţă»” („Bun, mai bun, cel mai bun”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 104).
Ce a vrut Salvatorul să spună când a zis că „partea cea bună” pe care a ales-o Maria „nu i se va lua” (Luca 10:42)? (Alegând să-L asculte pe Salvator în loc să se concentreze asupra grijilor temporale, Maria avea să primească binecuvântări spirituale, care sunt eterne.)
Ce principiu putem învăţa din cuvintele pe care Salvatorul i le-a adresat Martei? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Dacă alegem să ne dedicăm în primul rând lucrurilor spirituale şi, apoi, celor temporale, vom primi binecuvântări eterne.)
Cum ne putem dedica lucrurilor spirituale, ocupându-ne şi de alte lucruri care „[trebuiesc]” (Luca 10:42) dar sunt mai puţin importante?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Oaks.
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„În timp ce ne gândim la diverse alegeri, trebuie să ne amintim că nu este suficient ca un lucru să fie bun. Alte alegeri sunt mai bune şi încă sunt altele care sunt cele mai bune …
Să ne gândim la modul în care ne folosim timpul în alegerile pe care le facem atunci când ne uităm la televizor, când ne jucăm pe calculator, când navigăm pe Internet sau când citim cărţi sau reviste. Desigur, este bine să vizionăm un program de divertisment bun sau să obţinem informaţii interesante. Însă nu toate lucrurile de acest gen merită timpul din viaţa noastră pe care-l alocăm pentru a le dobândi. Unele lucruri sunt mai bune, iar altele sunt cele mai bune” („Bun, mai bun, cel mai bun” p. 105).
Rugaţi cursanţii să citească din nou lista cu alegeri pe care au întocmit-o în ziua precedentă şi să eticheteze fiecare alegere pozitivă ca fiind una „bună”, „mai bună” sau „cea mai bună”. Invitaţi unul sau doi cursanţi să depună mărturie despre modul în care au fost binecuvântaţi datorită faptului că au pus lucrurile spirituale mai presus de grijile temporale.
Invitaţi cursanţii să-şi imagineze că sunt misionari cu timp deplin care predau unui simpatizant care a încercat de mai multe ori să se roage, dar simte că Dumnezeu nu i-a răspuns. Simpatizantul se gândeşte să renunţe la rugăciune.
Ţinând cont de experienţele voastre, ce răspuns aţi oferi acestei îngrijorări?
În timp ce cursanţii studiază Luca 11, invitaţi-i să caute adevăruri care ar putea ajuta pe cineva care simte că Dumnezeu nu i-a răspuns la rugăciuni.
Rezumaţi Luca 11:1-4 explicând că, după ce L-a ascultat pe Salvator rugându-se, unul dintre ucenicii Săi L-a întrebat dacă îi va învăţa să se roage şi Salvatorul i-a învăţat.
Explicaţi că, după ce Domnul i-a învăţat pe ucenicii Săi să se roage, El a folosit analogii pentru a propovădui mai multe adevăruri despre rugăciune, inclusiv dorinţa lui Dumnezeu de a răspunde la rugăciuni.
Invitaţi cursanţii să studieze în echipe de câte doi Luca 11:5-13 şi să caute ce ne-a învăţat Domnul despre rugăciune. Îndrumaţi atenţia cursanţilor spre completările din Traducerea Bibliei de Joseph Smith a versetului 5 şi 13. Acele completări se găsesc în Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 11:5-6 şi Luca 11:14 . După ce le-aţi acordat suficient timp, întrebaţi cursanţii:
În pilda pe care aţi citit-o în versetele 5-8, ce i-a cerut un prieten altuia? De ce?
De ce credeţi că cel de-al doilea prieten i-a onorat cererea primului prieten? (Aţi putea explica faptul că termenul stăruinţă din versetul 8 se referă la insistenţa omului de a cere chiar şi atunci când, iniţial, prietenul lui l-a refuzat.)
Dacă bărbatul în nevoie ne reprezintă pe noi iar prietenul său cu pâinea Îl reprezintă pe Tatăl din Cer, ce a sugerat Salvatorul că trebuie să facem în momente dificile?
Scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă: Dacă ne rugăm cu stăruinţă şi căutăm binecuvântările Tatălui Ceresc în momente dificile…
Potrivit celor relatate în versetul 13, ce le dă Tatăl Ceresc celor care se roagă cu insistenţă şi caută binecuvântările Lui?
Ţinând cont de învăţăturile Salvatorului din Luca 11:5-13, cum aţi completa afirmaţia de pe tablă? (După ce cursanţii răspund, completaţi declaraţia de pe tablă pentru a reda următorul adevăr: Dacă ne rugăm cu insistenţă şi căutăm binecuvântările Tatălui Ceresc în momente dificile, El va răspunde la rugăciunile noastre în modul în care ne va aduce cele mai multe binecuvântări.)
Aveţi în vedere să-i invitaţi pe cursanţi să împărtăşească exemple de momente în care au primit răspunsuri la rugăciunile lor când au căutat cu insistenţă binecuvântările Tatălui Ceresc.
Rezumaţi Luca 11:14-54 explicând că Isus a alungat un diavol dintr-un bărbat, i-a sfătuit pe oameni să audă cuvântul lui Dumnezeu şi i-a mustrat pe farisei şi pe cărturari pentru ignoranţa lor spirituală şi ticăloşia lor.
Salvatorul avertizează împotriva ipocriziei şi a invidiei
Citiţi următoarele întrebări membrilor clasei şi invitaţi cursanţii să se gândească la răspunsurile lor:
Aţi dorit vreodată ceva atât de mult încât v-aţi gândit la acel lucru tot timpul?
Ce efecte negative poate avea acest mod de gândire asupra noastră?
Rezumaţi Luca 12:1-13 explicând că, atunci când Salvatorul a stat înaintea unei mari mulţimi, El i-a învăţat pe ucenicii Săi să se ferească de ipocrizie. De asemenea, le-a amintit că toate lucrurile ascunse vor fi, într-o zi, revelate şi că Dumnezeu îi cunoaşte şi are grijă de copiii Săi. Apoi, un bărbat L-a întrebat pe Salvator dacă va vorbi cu fratele lui şi-l va convinge să împartă moştenirea cu el.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 12:14-15. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute răspunsul pe care Salvatorul l-a dat la cererea bărbatului.
Ce i-a avertizat Domnul pe oamenii care erau cu El?
Explicaţi că lăcomia înseamnă să doreşti ceva în mod excesiv. Scrieţi următorul adevăr pe tablă: Domnul ne porunceşte să nu râvnim la posesiunile lumeşti.
De ce trebuie să evităm lăcomia? Cum ne poate ajuta acest adevăr să trăim vieţi mai fericite?
Explicaţi că, după ce Salvatorul le-a spus ucenicilor Lui să evite lăcomia, El le-a dat o pildă pentru a ilustra importanţa acestei porunci. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Luca 12:16-19, căutând de câte ori bărbatul din pildă foloseşte cuvintele eu şi meu. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au găsit.
Ce ne învaţă utilizarea frecventă a cuvintelor eu şi meu despre preocupările lui?
În ce moduri am putea fi ispitiţi să fim ca acest bărbat?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 12:20-21. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ceea ce a spus Dumnezeu despre lăcomia şi invidia bărbatului. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.
Scrieţi pe tablă declaraţia de mai jos a vârstnicului Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. (Această declaraţie se găseşte în „Ceea ce contează cel mai mult este ceea ce durează cel mai mult”, Ensign sau Liahona, nov. 2005, p. 44).
„Ceea ce contează cel mai mult este ceea ce durează cel mai mult” (vârstnicul M. Russell Ballard).
În ce fel bărbatul bogat din pildă nu se concentrează pe „ceea ce contează cel mai mult”?
De ce faptele acestui bărbat pot fi considerate nesăbuite?
Rezumaţi Luca 12:22-30 explicând că Domnul a subliniat faptul că ucenicii Săi nu trebuia să se îngrijoreze prea mult cu privire la nevoile lor temporale.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 12:31-34. Invitaţi-l să citească, de asemenea, Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 12:34. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor, căutând ceea ce i-a sfătuit Salvatorul pe ucenicii Săi să caute în loc să se concentreze asupra dorinţelor lor egoiste.
Ce i-a sfătuit Isus pe ucenicii Săi să caute?
Ce le-a promis dacă aleg să caute împărăţia lui Dumnezeu?
Cum aţi rezuma învăţăturile Salvatorului din Luca 12:31-34 într-un principiu? (Cursanţii pot folosi cuvintele lor, dar ei trebuie să identifice următorul principiu: Dacă noi căutăm să facem împărăţia lui Dumnezeu cunoscută, El ne va asigura cele necesare şi va pregăti un loc pentru noi în împărăţia Sa.)
În ce moduri putem face cunoscută împărăţia lui Dumnezeu? (Pe măsură ce cursanţii răspund, puteţi face referire la principiul pe care l-au identificat mai devreme cu privire la faptul de a ne dedica lucrurilor spirituale înaintea grijilor temporale.)
Depuneţi mărturie despre modul în care aţi fost binecuvântat în timp ce aţi încercat să puneţi priorităţile spirituale înaintea grijilor temporale şi să faceţi cunoscută împărăţia lui Dumnezeu. Îndemnaţi cursanţii să mediteze dacă ei se concentrează mai mult pe lucrurile spirituale sau pe grijile temporale. Invitaţi-i să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce vor face pentru a pune lucrurile spirituale înaintea grijilor temporale şi a face cunoscută împărăţia lui Dumnezeu.
Rezumaţi Luca 12:35-59 explicând că Salvatorul i-a învăţat pe ucenicii Săi cum să se pregătească pentru a Doua Sa Venire. El i-a ajutat să înţeleagă următorul lucru: „cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (versetul 48); apoi, a explicat că Evanghelia Sa va duce la mari dezbinări printre oameni.
„Ospitalitatea este foarte importantă în societatea iudeilor şi onoarea şi reputaţia unei femei depindea, în parte, de cât de bine îşi îndeplinea rolul de gazdă, după cum era de aşteptat din partea ei. Din cauza acestor obiceiuri sociale, faptul că Marta s-a plâns că sora ei, Maria, o lăsase să slujească singură (vezi Luca 10:40) ar fi fost justificat de mulţi oameni din vremea aceea. Însă Salvatorul i-a răspuns Martei lăudând alegerea surorii ei: «Maria şi-a ales partea cea bună» (Luca 10:42). Unul dintre lucrurile pe care Salvatorul le-a clarificat este acela că există priorităţi mai mari decât obiceiurile sociale, chiar dacă acestea sunt obiceiuri bune” (New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 160).
Când Marta s-a plâns „Doamne, nu-ţi pasă că soru-mea m-a lăsat să slujesc singură” (Luca 10:40), ea şi-a permis să-L vadă, în mod incorect, pe Salvator ca fiind nepăsător. Dacă permitem ca priorităţile noastre să se amestece, putem începe să avem gânduri sau sentimente nesănătoase din punct de vedere spiritual faţă de Domnul. Mustrarea blândă a lui Isus a fost menită să o ajute pe Marta să-şi reanalizeze priorităţile şi să caute binecuvântările pe care El dorea cu dragoste ca ea să le primească.
Sora Bonnie D. Parkin, fostă preşedintă generală a Societăţii de Alinare, a făcut referire la relatarea despre Marta şi Maria pentru a preda importanţa de a alege partea mai bună:
„Răspunsul Salvatorului a explicat limpede ce conta mai mult. În acea seară, în casa Martei, partea cea bună nu se afla în bucătărie, ci se afla la picioarele Domnului. Cina putea să aştepte …
Noi, toate, încercăm să alegem partea cea bună, care nu ne poate fi luată, pentru a crea un echilibru între partea spirituală şi cea temporală din vieţile noastre. Nu [ar] fi uşor dacă am avea de ales între a face vizita ca învăţătoare vizitatoare şi a jefui o bancă? Alegerile pe care trebuie să le facem noi sunt însă mult mai grele. Trebuie să alegem între multe opţiuni demne …
Un singur lucru trebuie, şi anume să-L urmăm pe Domnul în fiecare zi. Alegeţi-L deci pe Hristos Domnul. Alegeţi să vă ospătaţi din cuvântul Lui. Alegeţi să vă încredeţi în El. Alegeţi să aşteptaţi cu speranţă dragostea Lui. Alegeţi să-I încredinţaţi întreaga dumneavoastră inimă. Alegeţi, deci, partea cea bună” („Să alegem caritatea: partea cea bună”, Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 104, 106).
Luca 11:5-10. Pilda prietenului de la miezul nopţii
Vârstnicul James E.Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a observat diferenţele dintre prietenul din această pildă şi Tatăl nostru Ceresc.
„Lecţia predată de Domnul a fost că, dacă un om, cu egoismul şi antipatia lui faţă de faptul de a dărui, va da totuşi ceea ce vecinul său îi cere în mod insistent pentru un scop potrivit, în pofida obiecţiei şi refuzului iniţial, în mod sigur Dumnezeu ne va da ceea ce îi cerem cu perseverenţă şi intenţie adevărată. Nu se face paralelism între refuzul egoist al omului şi hotărârea înţeleaptă şi benefică a lui Dumnezeu de a aştepta. Trebuie să existe o conştientizare a nevoii de a ne ruga şi o încredere reală în Dumnezeu, ca El ne facă rugăciunea să fie eficientă; şi, în mila Lui, Tatăl uneori întârzie să ne dea ceea ce cerem pentru ca rugăciunea noastră să fie mai arzătoare” (Jesus the Christ, a 3-a ediţie [1916], p. 435).
