Isus l-a elogiat pe Ioan Botezătorul şi a depus mărturie că Ioan a pregătit calea pentru slujirea Sa. În timp ce Isus lua masa împreună cu Simon fariseul, o femeie care s-a pocăit şi-a arătat credinţa în Salvator şi dragostea pentru El.
Isus îl elogiază pe Ioan Botezătorul şi depune mărturie despre misiunea acestuia
Invitaţi cursanţii să lucreze în echipe de câte doi şi oferiţi fiecărei echipe o foaie de hârtie. Rugaţi membrii echipelor să scrie într-un minut cât de multe lucruri cunosc din memorie despre Ioan Botezătorul. După un minut, cereţi cursanţilor să numere câte lucruri au scris pe hârtiile lor.
Câte lucruri despre Ioan Botezătorul aţi reuşit să enumeraţi?
Invitaţi cursanţii să spună membrilor clasei câteva dintre lucrurile pe care le-au enumerat.
Dacă este posibil, expuneţi o trestie şi o bucată moale de material. Explicaţi că Isus a vorbit despre aceste lucruri pentru a-i învăţa pe oameni despre caracterul lui Ioan Botezătorul. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:24-26. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ce a propovăduit Isus despre Ioan Botezătorul când a făcut referire la trestie şi la materialul moale.
În ce mod era Ioan Botezătorul diferit de trestie? (Spre deosebire de trestie, care este scuturată şi bătută de vânt, Ioan Botezătorul era ferm şi neclintit în mărturia lui şi în înfăptuirea misiunii sale.)
Imagine
Ioan Botezătorul propovăduind
Ioan Botezătorul propovăduind
Expuneţi ilustraţia cu Ioan Botezătorul şi întrebaţi:
În ce fel a fost Ioan Botezătorul diferit de cei „care poartă haine moi” şi trăiesc în desfătări „în casele împăraţilor” (versetul 25)? (Ioan Botezătorul a locuit în deşert şi a purtat îmbrăcăminte făcută din păr de cămilă, care era foarte aspră la atingere. În loc să caute confortul temporal, Ioan Botezătorul a căutat numai să împlinească voia lui Dumnezeu.)
Ce a spus Isus despre Ioan Botezătorul în versetul 26?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă rolul unic al lui Ioan Botezătorul, explicaţi că Isus a citat o profeţie scrisă cu sute de ani înainte care vorbea despre un „mesager” care va „pregăti calea înaintea [lui Mesia]” (Maleahi 3:1). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:27-28 şi rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute motivul pentru care Ioan Botezătorul era unic între profeţi.
Ce rol unic şi important a fost Ioan Botezătorul prerânduit să îndeplinească? (Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să identifice următorul adevăr: Ioan Botezătorul a fost profetul prerânduit să pregătească calea înaintea Fiului lui Dumnezeu şi să-L boteze.)
Cum a pregătit Ioan Botezătorul calea pentru venirea lui Isus Hristos?
Explicaţi că profetul Joseph Smith a spus următoarele cu privire la Luca 7:28:
Imagine
Profetul Joseph Smith
„Isus a fost considerat ca având cea mai mică pretenţie în împărăţia lui Dumnezeu şi a fost, [în aparenţă], cel mai puţin îndreptăţit să fie considerat de ei profet; este ca şi cum El ar fi spus: «El care este considerat cel mai mic între voi este mai mare decât Ioan – adică Eu însumi” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 86).
Rezumaţi Luca 7:29-35 explicând că mulţi au crezut învăţăturile lui Isus, însă fariseii şi învăţătorii legii care erau prezenţi au respins învăţăturile Lui. Isus a explicat că ei au respins adevărul indiferent dacă a fost propovăduit de El sau de Ioan Botezătorul.
În timp ce Isus lua cina cu Simon fariseul, o femeie I-a spălat picioarele lui Isus cu lacrimile ei
Scrieţi următoarea întrebare pe tablă: Pot fi iertat?
Invitaţi cursanţii să se gândească la momente în care s-au întrebat dacă puteau fi iertaţi. Invitaţi-i să caute adevăruri care răspund la această întrebare pe măsură ce continuă să studieze Luca 7.
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă contextul şi conţinutul din Luca 7:36-50, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următorul rezumat şi explicaţie:
Un fariseu pe nume Simon L-a invitat pe Isus la un ospăţ în casa lui. La ospeţe de acest gen, musafirii stăteau pe perne în jurul unei mese joase şi îşi întindeau picioarele în partea opusă. Obiceiurile de atunci le permiteau oamenilor nevoiaşi să adune mâncarea rămasă după ospeţe. Prin urmare, nu era ceva neobişnuit ca oameni neinvitaţi să intre în casă în timpul unui ospăţ (vezi James E. Talmage, Jesus the Christ, ediţia a 3-a (1916), p. 261).
Cum şi-a exprimat femeia dragostea pentru Salvator? (Puteţi explica faptul că „vas de alabastru cu mir mirositor” era o sticlă cu ulei parfumat scump.)
La ce s-a gândit Simon când a văzut ce făcea femeia?
Pentru a recapitula pilda pe care a propovăduit-o Isus, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:40-43. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi ce l-a învăţat Isus pe Simon.
Copiaţi următorul tabel pe tablă.
Creditor =
Datornic care datorează 50 de lei =
Datornic care datorează 500 de lei =
Explicaţi că un creditor este o persoană care dă bani cu împrumut; un datornic este o persoană care ia bani cu împrumut. Datornicul este de acord să-i plătească înapoi creditorului sau să meargă la închisoare. Rugaţi un cursant să rezume pilda cu propriile cuvinte.
Pe cine reprezintă creditorul? (Scrieţi Isus Hristos pe tablă, în dreptul cuvântului „Creditor”.)
Pe care dintre datornici l-ar putea reprezenta femeia şi pe care l-ar putea reprezenta fariseul? De ce? (Scrieţi Simon fariseul sub „Datornic care datorează 50 de lei” şi Femeia sub „Datornic care datorează 500 de lei”.)
Explicaţi că, în vremea lui Isus, se obişnuia ca gazda să-şi onoreze musafirii distinşi prin acte de bunătate precum faptul de a-i întâmpina cu un sărut, a le oferi apă pentru spălat picioarele şi a le unge capetele cu untdelemn (vezi James E. Talmage, Jesus the Christ, p. 261).
Reluaţi prezentarea video de la minutul 7:25 şi opriţi-o după ce Isus spune „Go in peace (Dute-n pace)” (Luca 7:50) (minutul 8:52). Sau invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Luca 7:44-47. Rugaţi membrii clasei să caute modul în care L-a tratat Simon pe Isus spre deosebire de modul în care L-a tratat femeia şi care trebuie să fi fost sentimentele fiecăruia faţă de Isus.
Potrivit celor relatate în versetele 44-47, care au fost câteva dintre diferenţele modului în care L-a tratat Simon pe Isus şi modului în care L-a tratat femeia şi care trebuie să fi fost sentimentele fiecăruia faţă de Isus? (Scrieţi răspunsurile cursanţilor în tabelul de pe tablă.)
Când cursanţii au terminat de spus ceea ce au găsit, tabelul trebuie să arate aproximativ în felul următor:
Creditor = Isus Hristos
Datornic care datorează 50 de leiSimon fariseul
Nu i-a dat lui Isus apă pentru spălat picioarele
Nu i-a dat o sărutare
Nu l-a uns cu untdelemn
L-a iubit puţin
Datornic care datorează 500 de leifemeia
I-a spălat picioarele cu lacrimile ei şi I le-a şters cu părul ei
I-a sărutat picioarele
I-a uns picioarele cu mir
L-a iubit mult
Ce binecuvântare a primit femeia de la Salvator?
Subliniaţi că, prin faptul că Salvatorul l-a comparat implicit pe Simon cu datornicul care datora 50 de lei, El sugera că şi Simon avea nevoie de iertare pentru păcatele lui.
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Luca 7:47-50 şi rugaţi-i să fie atenţi la ce a făcut posibil ca această femeie să fie iertată.
Ce principii putem învăţa din această relatare? (Folosind cuvintele cursanţilor, scrieţi următoarele principii pe tablă: Dacă ne exercităm credinţa arătându-ne dragostea şi devotamentul faţă de Domnul, putem primi iertarea Sa. Când suntem iertaţi de Domnul, ni se umple inima de dorinţa de a-L iubi şi a-L sluji mai mult.)
De ce credeţi că, pe măsură ce primim iertarea Sa, vom avea dorinţa de a-L iubi şi a-L sluji pe Salvator şi mai mult?
Invitaţi trei cursanţi să citească, cu glas tare, câte un paragraf din următoarea afirmaţie a vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.
Imagine
Vârstnicul Neil L. Andersen
„[Există multe] grade diferite de demnitate personală şi de neprihănire. Totuşi, pocăinţa este o binecuvântare pentru noi toţi. Fiecare dintre noi are nevoie să simtă braţele pline de milă ale Salvatorului prin iertarea păcatelor noastre.
Acum câţiva ani, am fost rugat să mă întâlnesc cu un bărbat care, cu mult înainte de întrevederea noastră, trecuse printr-o perioadă de desfrânare. Ca rezultat al alegerilor sale greşite, el îşi pierduse calitatea de membru al Bisericii. Se întorsese la Biserică de multă vreme şi ţinea poruncile cu credinţă, însă faptele făcute în trecut îl urmăreau. Când m-am întâlnit cu el, am simţit ruşinea şi remuşcarea profundă pe care le avea deoarece îşi încălcase legămintele. După interviul nostru, mi-am aşezat mâinile pe capul său pentru a-i oferi o binecuvântare a preoţiei. Înainte de a spune vreun cuvânt, am fost copleşit de sentimentul dragostei şi iertării Salvatorului faţă de el. După binecuvântare, ne-am îmbrăţişat şi bărbatul a plâns sincer.
Mă minunez de braţele Salvatorului pline de milă şi dragoste pentru cel pocăit, indiferent de cât de plin de egoism ar fi fost păcatul abandonat. Mărturisesc că Salvatorul poate şi este nerăbdător să ne ierte păcatele. Cu excepţia păcatelor celor puţini care aleg pierzania după ce au cunoscut plenitudinea, nu există păcat care să nu poată fi iertat. Ce privilegiu minunat avem, cu toţii, să ne depărtăm de păcatele noastre şi să venim la Hristos! Iertarea divină este unul dintre cele mai dulci fructe ale Evangheliei, care înlătură vinovăţia şi durerea din inimile noastre şi le înlocuieşte cu bucurie şi o conştiinţă împăcată” („Pocăiţi-vă… ca Eu să vă pot vindeca”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 40-41).
Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au simţit că au fost iertaţi de Domnul. Rugaţi-i să reflecteze la gândurile şi sentimentele pe care le-au avut faţă de Salvator.
Faceţi referire la întrebarea scrisă pe tablă. Rugaţi cursanţii să explice modul în care ar răspunde dacă cineva i-ar întreba: „Pot fi iertat?”.
Încheiaţi lecţia depunând mărturie că Isus Hristos are puterea să ne ierte dacă dăm dovadă de credinţă în El şi ne pocăim de păcatele noastre.
Imagine
icon indicând scriptură de bază
Recapitularea scripturii de bază
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să recapituleze cele cinci fragmente ce conţin scripturi de bază pe care le-au studiat până în prezent în cadrul acestui curs, le puteţi da un scurt test. Oferiţi cursanţilor cuvinte cheie din semnul de carte pentru seminar şi cereţi-le să scrie referinţele din scripturi corespunzătoare acestora. Vedeţi anexa de la sfârşitul acestui manual pentru a găsi mai multe idei.
Comentarii şi informaţii generale
Luca 7:18-20. S-a îndoit Ioan Botezătorul că Isus a fost Mesia?
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a oferit un răspuns clar la această întrebare:
„Orice deducere că Botezătorul era nesigur sau se îndoia în mintea sa de identitatea sau misiunea Învăţătorului este complet nefondată. În realitate, Elias cel întemniţat şi cel care a mers înaintea Domnului nostru a folosit această metodă pentru a-i convinge pe ucenicii lui să meargă de la el şi să Îl urmeze pe Isus.
Ioan a ştiut cine era Isus; Botezătorul nu se clătina ca trestia în bătaia vântului… Faptul de a-şi trimite ucenicii la Isus a fost, de fapt, o mărturie finală din partea lui Ioan că Isus a fost Mielul lui Dumnezeu, deoarece Botezătorul ştia că ucenicii lui, văzându-L pe Învăţător şi auzindu-I învăţăturile, nu puteau decât să urmeze lumina mai mare” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 vol. [1965-1973], 1:261-262).
Ioan Botezătorul a înţeles un adevăr important pe care preşedintele James E. Faust, din Prima Preşedinţie l-a reiterat.
„Fiecare dintre noi trebuie să primească o mărturie personală despre Isus Hristosul. Nu o putem obţine la mâna a doua de la altcineva” („A Testimony of Christ”, Ensign sau Liahona, mart. 2005, p. 3).
Preşedintele Brigham Young a descris rolul miracolelor în lucrarea Domnului:
„Miracolele… au rolul de a-i consola pe sfinţi şi de a întări şi confirma credinţa celor care Îl iubesc, Îl respectă şi Îl slujesc pe Dumnezeu” (Discourses of Brigham Young, selecţii de John A. Widtsoe [1954], p. 341).
Luca 7:24-28. „Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este [niciun profet] mai mare decât Ioan Botezătorul.”
Profetul Joseph Smith a explicat de ce Isus l-a considerat pe Ioan Botezătorul cel mai mare profet:
„În primul rând. Lui i s-a încredinţat misiunea divină de a pregăti calea înaintea Domnului. Cine s-a mai bucurat de o astfel de încredere înaintea lui sau după el? Niciun om.
În al doilea rând. I s-a încredinţat misiunea importantă şi i s-a cerut ca el însuşi să-L boteze pe Fiul Omului. Cine a mai avut onoarea să facă aceasta? Cine a mai avut un privilegiu şi o glorie atât de mari? Cine L-a mai condus pe Fiul lui Dumnezeu în apele botezului şi a avut privilegiul de a-L vedea pe Duhul Sfânt coborând sub formă de porumbel sau, mai bine spus, ca semn al porumbelului, fiind martor al acestei slujiri? …
În al treilea rând. Ioan a fost, la acea vreme, singurul administrator legal al treburilor împărăţiei care era atunci pe pământ şi deţinea cheile puterii. Iudeii trebuiau să se supună instrucţiunilor lui sau erau condamnaţi de propria lor lege; şi Hristos Însuşi a împlinit tot ce trebuia împlinit, supunându-se legii pe care El i-o dăduse lui Moise pe munte şi, ca urmare, a împlinit-o cu credinţă şi sârguinţă şi a cinstit-o, nu a distrus-o. Fiul lui Zaharia a obţinut cu greu cheile, împărăţia, puterea, slava de la iudei prin sfânta ungere şi împuternicire din cer şi aceste trei motive l-au făcut cel mai mare profet născut din femeie” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 85-86).
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a scris faptul că femeia la care se face referire în Luca 2:37-50 a venit la Salvator după ce s-a pocăit şi având dorinţa de a-şi exprima dragostea. Referindu-se la afecţiunea de care a dat dovadă ea, dânsul a spus: „Tot ce a făcut a fost lucrarea şi preaslăvirea unei femei devotate şi credincioase care fusese păcătoasă dar care era acum curată; care era acum liberă de povara istovitoare a multor păcate; care umbla acum într-o viaţă nouă datorită Lui a cărui picioare le săruta acum şi cui I-a oferit acum toată dragostea pe care sufletul ei avea puterea de a o simţi în mod pios şi inspirat” (The Mortal Messiah, 4 volume, [1979-1981], 2:200).
Luca 7:47-50. „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate”
Vârstnicul Shayne M. Bowen, din Cvorumul celor Şaptezeci, a ridicat întrebarea dacă cineva care doreşte să fie iertat se află dincolo de capacitatea de a o primi prin ispăşirea lui Isus Hristos şi a oferit răspunsul:
„Este posibil să fie transformată o viaţă care, după ce a fost abandonată cu indiferenţă, a devenit atât de plină de gunoi încât pare că persoana în cauză este de neiertat? Sau ce se poate face pentru cel care a făcut eforturi sincere, dar care a căzut înapoi în păcat de atâtea ori încât simte că nu există o cale de a rupe acest tipar ce pare a fi nesfârşit? Sau ce se întâmplă cu persoana care şi-a schimbat viaţa, dar care nu se poate ierta pe ea însăşi? …
Ispăşirea lui Isus Hristos este pentru fiecare dintre noi. Ispăşirea Lui este infinită. Are efect asupra tuturor, chiar şi asupra dumneavoastră. Poate să cureţe, să transforme şi să sfinţească; chiar şi pe dumneavoastră. Aceasta este ceea ce înseamnă să fie infinită, totală, completă, tot, pentru totdeauna” („Ispăşirea ne poate curăţi, transforma şi sfinţi vieţile”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 33-34).