Isus a propovăduit despre importanţa de a face bine altora, inclusiv în ziua de sabat. După ce petrecuse o noapte în rugăciune, El i-a chemat pe cei doisprezece apostoli şi i-a învăţat pe ei şi pe o mulţime de oameni. De asemenea, El l-a vindecat pe slujitorulul unui sutaş şi l-a ridicat din morţi pe fiul unei văduve.
Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că, în cadrul adunărilor Bisericii de duminica, aud un anunţ despre un proiect de slujire pentru o familie care locuieşte în apropiere. După anunţ, ei aud patru feluri de răspunsuri. Invitaţi patru cursanţi să citească, cu glas tare, următoarele răspunsuri ipotetice:
„Familia aceea a trecut prin greutăţi mari în ultima vreme. Mă bucur să o ajut cum pot.”
„Sper să se ofere gustări şi răcoritoare după aceea, altfel, nu mă duc.”
„Nu prea vreau să merg, dar mi-ar prinde bine câteva mâini de ajutor săptămâna viitoare la proiectul pe care îl organizez, deci ar trebui, probabil, să ajut şi eu acum.”
„Dacă va merge şi prietenul meu, voi merge şi eu.”
Ce sugerează aceste exemple despre motivele pentru care unii slujesc?
Rugaţi cursanţii să se gândească la ocazii pe care le-au avut să slujească şi la sentimentele lor cu privire la slujire. Invitaţi-i ca, pe măsură ce studiază Luca 6-7, să caute principii care îi pot ajuta să slujească mai din suflet.
Rezumaţi Luca 6 explicând că, la începutul slujirii lui Isus, în timp ce se afla în Galilea, El a vindecat un om cu mâna uscată într-o zi de sabat, a petrecut o noapte în rugăciune şi i-a chemat pe cei doisprezece apostoli. Apoi, Isus a început să îi înveţe pe ei şi pe „o mare mulţime de oameni” (versetul 17) cum să primească recompense cereşti.
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Luca 6:19, căutând ce a făcut Isus pentru oameni înainte să înceapă să le propovăduiască. Rugaţi cursanţii să spună ce au aflat.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Luca 6:31-35. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce sfat le-a dat Isus ucenicilor Săi.
Ce sfat le-a dat Isus ucenicilor Săi?
Potrivit celor relatate în versetul 35, la ce ar trebui să ne aşteptăm în schimb pentru binele pe care îl facem altora? (Puteţi invita cursanţii să marcheze expresia „fără să nădăjduiţi ceva în schimb”.)
Ce recompense temporale ar putea aştepta oamenii să primească pentru slujirea lor?
Dacă facem bine altora fără să aşteptăm ceva în schimb, ce promite Domnul că se va întâmpla? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător acestuia: Dacă facem bine altora fără să aşteptăm ceva în schimb, răsplata noastră va fi mare şi vom fi Fiii Celui Preaînalt.)
Explicaţi că, deşi toţi suntem copiii lui Dumnezeu, cei care fac bine altora îşi îndeplinesc potenţialul divin devenind asemenea Tatălui Ceresc.
De ce este această promisiune cea mai bună răsplată pentru iubirea şi slujirea pe care le oferim altora?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 6:36-38. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute anumite exemple oferite de Isus ale modurilor în care putem face bine altora.
Potrivit celor relatate în versetele 36-37, ce exemple anume a oferit Isus ale modurilor în care putem face bine altora? (Puteţi explica că cei care fac bine în aceste moduri vor primi iertarea şi mila lui Dumnezeu.)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă versetul 38, aduceţi în clasă o găleată, un coş sau o cutie cu diferite lucruri precum îmbrăcăminte, alimente şi sticle cu apă. Asiguraţi-vă că aduceţi mai multe lucruri decât ar încăpea în recipientul pe care l-aţi adus. Invitaţi un cursant să vină în faţa clasei şi rugaţi-l să încerce să pună cât de multe lucruri poate în recipient. După ce cursantul a terminat, adresaţi-i următoarea întrebare:
În ce fel „o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra” (versetul 38) descrie eforturile voastre de a umple acest recipient? (Mulţumiţi-i cursantului şi invitaţi-l să ia loc.)
În ce fel aceste expresii descriu modul în care Tatăl Ceresc ne răsplăteşte când dăruim altora? (Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să identifice următorul adevăr: Când dăruim cu generozitate altora, Tatăl Ceresc este mai generos cu noi.)
În ce moduri putem fi generoşi când dăruim altora?
Invitaţi cursanţii să reflecteze la o situaţie în care ei sau o altă persoană pe care o cunosc au dăruit cu generozitate altora. Expuneţi următoarele întrebări (sau oferiţi cursanţilor câte un exemplar cu acestea) şi invitaţi cursanţii să răspundă la ele în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor (sau pe foaia de prezentare pe care le-aţi dat-o):
Cum aţi fost, voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi, binecuvântaţi de Domnul pentru că aţi dăruit cu generozitate?
Ce veţi face pentru a fi mai generoşi cu ceilalţi?
După ce le-aţi acordat suficient timp, puteţi să invitaţi cursanţii care doresc să împărtăşească ce au scris. Îndemnaţi cursanţii să se roage pentru a primi ajutorul Domnului pe măsură ce se străduiesc să fie mai generoşi cu ceilalţi.
Explicaţi că, după ce a propovăduit mulţimii, Isus a intrat într-un oraş numit Capernaum.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Luca 7:2-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi cine a avut nevoie de ajutorul lui Isus după ce a auzit că El intrase în oraş.
Cine a avut nevoie de ajutorul lui Isus?
Explicaţi că un sutaş era un ofiţer din armata romană care conducea o companie formată din 50 până la 100 de bărbaţi.
Ce problemă avea sutaşul?
Atrageţi atenţia asupra faptului că, în general, iudeii nu-i plăceau pe sutaşi deoarece ei reprezentau puterea politică şi militară a romanilor asupra iudeilor şi a pământurilor lor (vezi New Testament Student Manual [manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2014], p. 153).
Ce fel de om era acest sutaş?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:6-8. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle în ce fel acest sutaş a dat dovadă de credinţă mare în Isus Hristos.
Cum a dat dovadă sutaşul de credinţă mare în Isus Hristos?
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:9-10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute în ce fel credinţa sutaşului a fost răsplătită. Rugaţi cursanţii să spună ce au aflat.
Ce principii putem învăţa din această relatare? (Cursanţii pot identifica mai multe principii, inclusiv următorul: Dând dovadă de credinţă în Isus Hristos, putem ajuta ca alţii să primească binecuvântări în vieţile lor.)
Explicaţi că, în ziua în care Salvatorul l-a vindecat pe robul sutaşului, El a înfăptuit încă un miracol.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:11-12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ce au întâlnit Isus şi ucenicii Săi când s-au apropiat de un oraş numit Nain.
În loc să rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:11-12, puteţi arăta prezentarea video„The Widow of Nain (Văduva din Nain)” (0:00-0:45) din The Life of Isus Christ Bible Videos (Prezentări video ale Bibliei – viaţa lui Isus Hristos), disponibilă pe LDS.org.
Ce au văzut Isus şi ucenicii Săi când s-au apropiat de poarta cetăţii?
Potrivit celor relatate în versetul 12, de ce a fost moartea acestui tânăr atât de tragică pentru această femeie?
Subliniaţi că această femeie nu numai că şi-a pierdut singurul fiu, dar, cu câtva timp în urmă, îşi pierduse şi soţul. Pe lângă marea tristeţe pe care o simţea, probabil nu avea pe nimeni care să o sprijine din punct de vedere financiar.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:13-15 sau arătaţi restul prezentării video (0:45-2:23). Invitaţi membrii clasei să caute ceea ce a făcut Salvatorul când a văzut-o pe această femeie îndurerată. (Puteţi să explicaţi că o raclă este un sicriu sau un suport pe care se pune un sicriu.)
Ce a făcut Salvatorul pentru această femeie?
Potrivit versetului 13, de ce l-a vindecat Isus pe fiul acestei femei? (Puteţi sublinia că văduva nu i-a cerut să-l vindece pe fiul ei, dar El a observat nevoia ei şi, apoi, a ajutat să fie împlinită.)
Ce sentimente aţi fi avut dacă v-aţi fi aflat în situaţia văduvei şi aţi fi văzut cum Salvatorul vă ridică singurul fiu din morţi?
Ce adevăr putem învăţa din această relatare despre cum putem urma exemplul lui Isus Hristos? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că identifică următorul adevăr: Putem urma exemplul lui Isus dând dovadă de milă faţă de alţii şi slujind pentru a le împlini nevoile nerostite.)
Cum putem discerne care sunt nevoile altor oameni când aceştia nu ni le împărtăşesc?
Explicaţi că, pe măsură ce cursanţii caută însoţirea Duhului Sfânt, ei pot primi îndemnuri cu privire la modul în care să răspundă nevoilor ascunse ale altora. Pe lângă aceasta, cursanţii mai pot reflecta la sfatul pe care l-a primit odată preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie: „Când cunoşti pe cineva, poartă-te cu ei ca şi când ar avea probleme serioase… şi vei avea dreptate în mai mult de jumătate din cazuri” („În puterea Domnului”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 16).
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă adevărul şi importanţa principiului pe care l-au identificat, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, afirmaţia preşedintelui Thomas S. Monson.
Imagine
Monson, Thomas S.
„Puţine relatări din slujirea Învăţătorului m-au impresionat mai mult decât exemplul Său de compasiune faţă de văduva îndurerată din Nain …
Câtă putere, câtă sensibilitate, câtă compasiune a demonstrat Învăţătorul nostru! Şi noi putem binecuvânta dacă Îi urmăm exemplul nobil. Ocaziile sunt peste tot. Este nevoie doar de ochi pentru a vedea starea îngrozitoare şi urechi pentru a auzi chemările tăcute ale unei inimi zdrobite. Da, şi de un suflet plin de compasiune, pentru a putea comunica nu doar de la ochi la ochi sau de la glas la ureche, ci chiar în stilul măreţ al Salvatorului, de la inimă la inimă” („Meeting Life’s Challenges”, Ensign, nov. 1993, p. 71).
Când aţi primit, voi sau membrii familiei voastre, milă sau slujire din partea altora, chiar şi atunci când nu le-aţi cerut?
În ce fel faptul de a urma exemplul lui Hristos ne ajută să dezvoltăm în noi capacitatea de a afla despre nevoile nerostite ale altora?
Dacă nu aţi arătat prezentarea video, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Luca 7:16-17. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute modul în care poporul a reacţionat la miracolul învierii fiului văduvei.
Cum au reacţionat oamenii după ce Isus l-a ridicat pe fiul văduvei din morţi?
Explicaţi că oamenii au declarat faptul că „un mare proroc s-a ridicat între [ei]” (versetul 16) datorită asemănărilor dintre vindecarea fiului văduvei din Nain şi ocaziile în care profeţii Vechiului Testament, Ilie şi Elisei, ridicaseră fii din morţi (vezi 1 Împăraţi 17:17-24, 2 Împăraţi 4:17-22, 32-37; New Testament – Student Manual, p. 154).
Încheiaţi invitând cursanţii să caute ocazii de a împlini nevoile nerostite ale celorlalţi. Îndemnaţi-i să slujească cu generozitate şi fără să aştepte ceva în schimb.
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a enumerat câteva motive posibile pentru care slujim şi a identificat motivul pentru care ar trebui să slujim:
„Oamenii slujesc unii altora din diferite motive, unele mai bune ca altele. Probabil că niciunul dintre noi nu slujeşte la capacitate maximă tot timpul şi dintr-un singur motiv. Deoarece suntem fiinţe imperfecte, majoritatea dintre noi slujim probabil dintr-o combinaţie de motive, care poate fi diferită de la situaţie la situaţie, pe măsură ce creştem din punct de vedere spiritual. Dar cu toţii ar trebui să ne străduim să slujim din cele mai înalte şi cele mai bune motive.
Care sunt câteva dintre motivele pentru care slujim? Vă voi sugera şase motive, de la cel mai mic la cel mai măreţ.
Unii pot sluji cu speranţa de a căpăta răsplată pământească …
Un alt motiv pentru slujire – poate mai demn decât primul, dar în aceeaşi categorie a slujirii pentru dobândirea unei răsplate pământeşti – este dorinţa personală de a ne afla în prezenţa unei companii plăcute …
Unii pot sluji de teamă să nu fie pedepsiţi. …
Alţii pot sluji din simţul datoriei sau din loialitate faţă de prieteni sau membrii familiei sau tradiţii …
Un motiv înalt pentru a sluji este speranţa unei recompense eterne …
Ultimul motiv despre care voi discuta este, după părerea mea, cel mai înalt dintre toate. Este ceea ce scripturile numesc «o cale nespus mai bună» (1 Corinteni 12:31).
«Caritatea este dragostea pură a lui Hristos» (Moroni 7:47) …
Acest principiu – potrivit căruia trebuie să slujim din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru semeni în loc să slujim pentru avantaje personale sau pentru oricare alt motiv mai mic – este cu adevărat un standard înalt. Salvatorul a fost de această părere, din moment ce s-a supus poruncii Sale din dragoste altruistă şi completă în conformitate cu idealul perfecţiunii” („Why Do We Serve?” New Era, martie 1988, p. 6, 7; vezi, de asemenea, Dallin H. Oaks, „Why Do We Serve?” Ensign, nov. 1984, p. 12-15).