Lecţia 106

Helaman 1–2

Introducere

După ce Pahoran a murit, printre nefiţi au apărut neînţelegeri cu privire la cine ar trebui să fie următorul judecător-şef. Fiul său, Pahoran, a fost numit de către glasul poporului. Cu toate acestea, noul judecător-şef a fost ucis de către Chişcumen, care a acţionat în numele unei combinaţii secrete. Profitând de această neînţelegere şi divizare, lamaniţii au cucerit oraşul Zarahemla. Nefiţii au redobândit Zarahemla, iar Chişcumen a fost ucis în timp ce încerca să-l omoare pe Helaman (fiul lui Helaman), noul judecător-şef.

Sugestii pentru predare

Helaman 1

Neînţelegerile i-au divizat pe nefiţi şi au permis lamaniţilor să cucerească Zarahemla.

Înainte de a începe ora, scrieţi pe tablă următoarele:

Helaman 1:1–4. Care au fost cauzele neînţelegerilor şi divizării nefiţilor?

Helaman 1:5–8. Cine a fost numit judecător-şef şi cum au reacţionat cei doi fraţi ai săi?

Pentru a începe lecţia, invitaţi-i pe cursanţi să descrie diferenţele dintre a discuta o problemă şi a se certa cu privire la o problemă. Dacă au nevoie de lămuriri pentru a înţelege aceste diferenţe, rugaţi-i să se gândească la următoarele situaţii şi să identifice care dintre ele sunt exemple de ceartă. (Ei ar trebui să identifice a doua şi a treia situaţie.)

1. Explicarea punctului vostru de vedere prin putere de convingere şi fapte prieteneşti.

2. Afişarea lipsei de respect faţă de o persoană ale cărei puncte de vedere sunt diferite de ale voastre.

3. Faptul de a considera că impunerea unui punct de vedere este mult mai importantă decât fericirea unei alte persoane.

Invitaţi-i pe cursanţi să caute, în timp ce studiază Helaman 1, care sunt pericolele la care duce cearta. Îndemnaţi pe fiecare să se gândească la moduri în care spiritul de ceartă poate fi evident în viaţa lor.

Rugaţi-i pe cursanţi să citească în gând pasajele din scripturi pe care le-aţi scris pe tablă, căutând răspunsuri la întrebările corespunzătoare. Invitaţi-i să spună ce au găsit.

Desenaţi o cărare pe tablă şi scrieţi pe ea cuvântul ceartă.

cărare

Explicaţi că cearta poate fi ca o cărare care duce la alte păcate şi consecinţe negative. Invitaţi un cursant să citească Helaman 1:9 cu glas tare.

Rugaţi-i pe membrii clasei să identifice la ce a dus, în cele din urmă, cearta din rândul nefiţilor. (Crimă.) Scrieţi crimă pe tablă, undeva de-a lungul cărării pe care aţi desenat-o.

Invitaţi-i pe cursanţi să citească în gând Helaman 1:10–12, identificând ce au făcut Chişcumen şi cei care îl trimiseseră pentru a ascunde crima pe care el o comisese.

• De ce doreau Chişcumen şi cei care îl urmau să păstreze faptele lor în secret?

• Care sunt câteva dintre exemplele, din zilele noastre, de oameni care încearcă să-şi păstreze secrete faptele nedrepte? (Răspunsurile ar putea include: minciuna faţă de părinţi sau în interviuri cu episcopul sau preşedintele de ramură.)

• De ce ar fi neînţelept să ajuţi pe cineva să-şi ascundă păcatele?

Invitaţi un cursant să citească Helaman 1:18–21 cu glas tare. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească şi să identifice alte consecinţe ale certurilor dintre nefiţi. În timp ce cursanţii prezintă ce au găsit, rugaţi-i să scrie răspunsurile lor undeva pe cărarea de pe tablă. Puteţi, de asemenea, să-i invitaţi să propună şi să scrie alte consecinţe ale certurilor pe care le-au văzut ei.

Rezumaţi Helaman 1:22–30, explicând că, după ce lamaniţii au cucerit Zarahemla, armatele nefite i-au învins într-o bătălie în care mulţi au fost ucişi.

Invitaţi-i pe cursanţi să rezume un principiu cu privire la ceartă pe care l-au învăţat studiind Helaman 1. Un principiu pe care cursanţii l-ar putea identifica este că cearta ne face vulnerabili la influenţa adversarului. Puteţi scrie aceasta pe tablă.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine acest principiu şi să-l pună în practică în viaţa lor, puteţi adresa următoarele întrebări:

• Dacă o tânără fată s-a certat cu părinţii ei cu privire la prietenii săi, cum poate afecta acest lucru atitudinea sa faţă de sfatul părinţilor referitor la alte aspecte ale vieţii ei?

• Dacă fraţii s-au certat, cum ar putea comportamentul lor influenţa relaţia lor pe termen lung? Cum ar putea influenţa acest lucru întreaga familie?

• Cum poate cearta dintr-o episcopie sau ramură să-i facă pe membrii Bisericii mai vulnerabili la atacurile lui Satana?

• Dacă un tânăr băiat este supărat pe cineva din cvorumul preoţiei din care face parte, cum pot afecta sentimentele sale acţiunile lui în Biserică? Cum pot afecta ele prezenţa lui la Biserică?

• Cum pot sentimentele de ceartă să ne slăbească puterea de a rezista ispitei?

Invitaţi-i pe cursanţi să sugereze alte situaţii în care cearta ne poate face slabi şi vulnerabili în faţa planurilor adversarului.

Acordaţi cursanţilor timp pentru a se gândi la aspecte din viaţa lor în care ei pot avea sentimente de ceartă. Invitaţi-i să identifice o atitudine pe care o pot adopta pentru a evita un comportament certăreţ.

Helaman 2

Helaman devine judecător-şef şi slujitorul lui îl împiedică pe Chişcumen să-i ia viaţa.

• De ce este mai bine să corectezi o faptă nedreaptă decât să o ascunzi?

• De ce ar dori cineva să ascundă un lucru pe care l-a făcut?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Helaman 2:3–4 şi D&L 58:43.

• Conform celor relatate în aceste versete, care este diferenţa dintre modul în care doreşte Domnul să tratăm păcatele şi modul în care tâlharii lui Gadianton au tratat păcatele?

Explicaţi că, în Helaman 2, citim despre încercarea lui Chişcumen de a-l ucide pe Helaman, noul judecător-şef. Rugaţi-i pe cursanţi să-şi imagineze că sunt jurnalişti desemnaţi să raporteze despre încercarea de a-l asasina pe judecătorul-şef. Invitaţi-i să citească Helaman 2:2–9 cu un coleg şi să scrie textul unui titlu de articol care să rezume ce s-a întâmplat. Rugaţi câţiva cursanţi să citească membrilor clasei titlurile de articol scrise de ei.

Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Helaman 2:10–11, căutând măsura luată de Helaman împotriva tâlharilor lui Gadianton. Rugaţi un cursant să rezume aceste versete.

Explicaţi că banda lui Gadianton este un exemplu de combinaţie secretă. Invitaţi un cursant să citească Helaman 2:12–14 cu glas tare. Rugaţi-i pe membrii clasei să identice efectul pe care acea combinaţie secretă l-a avut asupra nefiţilor.

• Ce putem învăţa din aceste versete despre pericolul combinaţiilor secrete? (În timp ce cursanţii răspund, asiguraţi-vă că următorul adevăr este clar: Combinaţiile secrete pot duce la distrugerea societăţilor. Puteţi explica, de asemenea, că pe lângă faptul că au dus la distrugerea nefiţilor, combinaţiile secrete au dus la distrugerea iarediţilor, despre care cursanţii vor citi în Cartea lui Eter; vezi Eter 8:20–21.)

Să identificăm doctrinele şi principiile

Uneori, cursanţii enunţă doctrine sau principii când răspund la întrebări sau rezumă ceea ce au învăţat dintr-un fragment de scripturi. Deoarece ei nu îşi dau seama, uneori, că enunţă un adevăr fundamental, poate fi util să îl scrieţi pe tablă sau să-i îndemnaţi pe cursanţi să-l scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor.

Citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului M. Russel Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi-i pe cursanţi să fie atenţi la exemplele de combinaţii secrete din ziua de astăzi:

Vârstnicul M. Russell Ballard

„Cartea lui Mormon ne învaţă că acele combinaţii secrete angajate în nelegiuiri reprezintă o problemă serioasă, nu doar pentru anumite persoane şi familii, ci şi pentru civilizaţii întregi. Printre combinaţiile secrete din zilele de astăzi se numără bandele criminale, traficanţii de droguri şi clanurile de crimă organizată. …

Dacă nu suntem atenţi, combinaţiile secrete de astăzi pot obţine putere şi influenţă tot atât de repede şi tot atât de complet cum au făcut în timpurile Cărţii lui Mormon …

[Diavolul] foloseşte combinaţiile secrete, inclusiv bandele criminale, «din generaţie în generaţie, în măsura în care [el] poate să acapareze inimile copiilor oamenilor». [Helaman 6–30.] Scopul lui este să distrugă persoanele, familiile, comunităţile şi naţiunile. (Vezi 2 Nefi 9:9.) Într-o oarecare măsură, el a avut succes în perioada descrisă în Cartea lui Mormon. Şi el are mult prea mult succes astăzi. De aceea este foarte important pentru noi… să adoptăm o atitudine fermă faţă de adevăr şi dreptate, făcând ceea ce putem pentru a ajuta să ne păstrăm comunităţile în siguranţă” („Standing for Truth and Right”, Ensign, nov. 1997, p. 38).

Invitaţi-i pe cursanţi să mediteze la modurile în care pot pune în practică învăţăturile vârstnicului Ballard. Invitaţi-i să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor despre ceea ce vor face pentru a evita sub orice formă combinaţiile secrete şi ceea ce vor face pentru a „[adopta] o atitudine fermă faţă de adevăr şi dreptate” în comunităţile lor.

Comentarii şi informaţii generale

Helaman 1:1-21. Cearta este distructivă

Cartea lui Helaman relatează despre o perioadă de mare ticăloşie care exista printre nefiţi. Tâlharii lui Gadianton s-au înmulţit şi oamenii au trecut prin cicluri de ticăloşie, distrugere şi pocăinţă, doar pentru a se întoarce la ticăloşie. Multe dintre aceste greutăţi au început cu certurile descrise în primul capitol din Cartea lui Helaman. Unii oameni consideră că cearta este un păcat mic. Totuşi, următoarele două declaraţii, făcute de profeţi din zilele din urmă, subliniază gravitatea acestui păcat.

Preşedintele James E. Faust, din Prima Preşedinţie, ne-a avertizat: „Când există ceartă, Spiritul Domnului Se va îndepărta, indiferent de cine este vinovat” („What I Want My Son to Know before He Leaves on His Mission”, Ensign, mai 1996, p. 41).

Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a avertizat: „Păcatele reprezentate de corupţie, necinste, certuri, dispute şi de alte rele din această lume nu sunt aici din întâmplare. Ele sunt dovada eforturilor neîntrerupte ale lui Satana şi ale celor care îl urmează. El foloseşte orice instrument sau mijloc care îi este disponibil pentru a ne înşela, deruta şi a ne induce în eroare” („Deep Roots”, Ensign, nov. 1994, p. 76).

În contrast cu impactul distructiv al certurilor, preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a subliniat unitatea şi pacea pe care le aduce Spiritul Domnului:

„Acolo unde oamenii au acel Spirit cu ei, ne putem aştepta la armonie. Spiritul aduce mărturia despre adevăr în inimile noastre, ceea ce îi uneşte pe cei care împărtăşesc acea mărturie. Spiritul lui Dumnezeu nu generează niciodată ceartă (vezi 3 Nefi 11:29). El nu generează niciodată sentimente de superioritate între oameni care duc la discordie (vezi Joseph F. Smith, Gospel Doctrine, a 13-a ediţie. [1963], p. 131.) El aduce pace interioară şi sentimente de înţelegere cu ceilalţi. El uneşte suflete. O familie unită, o Biserică unită şi o lume în care există pace se bazează pe suflete unite” ( „That We May Be One”, Ensign, mai 1998, p. 67).

Idee suplimentară pentru predare

Helaman 2:3-4. Duşmanul vrea ca noi să ţinem secret păcatul

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Helaman 2:3-4 şi Mosia 26:29.

• Conform celor relatate în aceste versete, care este deosebirea dintre modul în care tâlharii lui Gadianton au tratat păcatul şi modul în care Domnul doreşte să tratăm păcatul?

• Cum ar putea ascunderea păcatelor să conducă persoanele spre distrugere spirituală?

Invitaţi un cursant să citească declaraţia de mai jos a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Îndemnaţi membrii clasei să asculte, cu atenţie, care sunt unele dintre consecinţele negative ale ascunderii păcatelor noastre.

„Dacă aţi păcătuit, în mod grav, nu veţi găsi nicio satisfacţie sau alinare durabilă în ceea ce aţi făcut. Apărarea păcatului printr-o încercare de a-l tăinui poate crea impresia că problema este rezolvată, dar nu este aşa. Ispititorul intenţionează să facă publice faptele dumneavoastră cele mai stânjenitoare în momentele cele mai periculoase. Minciunile creează un model care vă privează de libertate din ce în ce mai mult şi devine o capcană pe care Satana o va folosi în detrimentul dumneavoastră” („Finding Forgiveness”, Ensign, mai 1995, p. 77).

Citiţi următoarea experienţă împărtăşită de vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Odată, în tinereţe, neglijenţa mea a cauzat o rană mică unuia dintre fraţii mei. Atunci nu mi-am mărturisit greşeala şi nimeni nu a ştiut vreodată de implicarea mea în toată întâmplarea. Câţiva ani mai târziu, m-am rugat ca Dumnezeu să-mi dezvăluie orice lucru din viaţa mea care avea nevoie de corectare, astfel încât să pot fi găsit mai curat înaintea Lui şi mi-am adus aminte de acest incident. Uitasem de el, dar Spiritul mi-a şoptit că era vorba de un păcat nerezolvat pe care trebuia să-l mărturisesc. Mi-am sunat fratele, mi-am cerut scuze şi l-am rugat să mă ierte, lucru pe care el l-a făcut imediat din toată inima. Ruşinea şi regretul meu ar fi fost mai mici dacă mi-aş fi cerut iertare atunci când incidentul a avut loc.

Pentru mine, a fost interesant şi important faptul că Domnul nu uitase de acel eveniment din trecutul meu, deşi eu uitasem. Păcatele nu se rezolvă de la sine şi nu se pierd pur şi simplu. Păcatele nu se pot muşamaliza în eternitate. Ele trebuie să fie rezolvate, iar lucrul minunat este că, datorită harului ispăşitor al Salvatorului, ele pot avea un final mult mai fericit şi se pot rezolva într-o manieră mai puţin dureroasă decât atunci când suntem nevoiţi să suferim pentru ele” („Să ne amintim totdeauna de El”, Liahona , apr. 2011, p. 25).

Invitaţi cursanţii să aibă în vedere să ceară Domnului să le reveleze orice lucru din viaţa lor care trebuie corectat, astfel ca ei să poată fi mai curaţi înaintea Lui. Încurajaţi-i să se pocăiască de orice păcat pe care Duhul Sfânt l-ar putea identifica. Explicaţi că, dacă este nevoie să se pocăiască de păcate grave, cum ar fi păcate sexuale sau pornografice, ei vor trebui să meargă la episcopul lor sau la preşedintele de ramură pentru a cere ajutor. Dacă au întrebări despre asemenea păcate, trebuie să discute cu episcopul sau preşedintele de ramură sau cu părinţii lor. Depuneţi mărturie despre iertarea şi pacea pe care le putem primi atunci când ne recunoaştem păcatele şi ne pocăim.