Bibliotecă
Lecţia 26: 2 Nefi 4


Lecţia 26

2 Nefi 4

Introducere

După moartea lui Lehi, Laman şi Lamuel s-au mâniat pe Nefi „din cauza dojenilor Domnului” despre care Nefi le vorbise (vezi 2 Nefi 4:13–14). Mâhnit de atitudinea şi faptele fraţilor săi şi de propriile slăbiciuni şi păcate, Nefi a consemnat sentimentele sale într-un limbaj expresiv şi poetic. El a descris dragostea lui pentru scripturi şi recunoştinţa sa pentru binecuvântările şi puterea pe care le primise de la Domnul (vezi 2 Nefi 4:15–35).

Sugestii pentru predare

2 Nefi 4:1–11

Lehi îi sfătuieşte şi-i binecuvântează pe membrii familiei sale.

Înainte de începerea orei, scrieţi următoarea întrebare pe tablă:

Dacă aţi fi un bunic credincios şi copiii voştri nu ar trăi conform standardelor Evangheliei, ce sfat le-aţi da nepoţilor voştri?

Începeţi ora invitând cursanţii să răspundă la întrebarea de pe tablă. După ce cursanţii răspund, adresaţi-le următoarea întrebare:

  • Care sunt responsabilităţile pe care le au părinţii şi bunicii de a-şi învăţa şi sfătui copiii şi nepoţii?

În cadrul acestei discuţii, puteţi să citiţi sau să rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie:

„Părinţii au datoria sacră de a-şi creşte copiii cu dragoste şi dreptate, de a satisface nevoile lor fizice şi spirituale, de a-i învăţa să se iubească şi să se slujească unul pe altul, să respecte poruncile lui Dumnezeu şi să respecte legile ţării în care sunt cetăţeni, oriunde ar trăi. Soţii şi soţiile – mamele şi taţii – vor fi făcuţi răspunzători în faţa lui Dumnezeu pentru neîmplinirea acestor responsabilităţi… Rudele ar trebui să acorde ajutor atunci când este nevoie” (Familia: o declaraţie oficială către lume”, Liahona, nov. 2010, p. 129).

Prezentaţi 2 Nefi 4 explicând că Lehi, înainte de a muri, i-a sfătuit pe urmaşii lui să ţină poruncile. Invitaţi-i pe cursanţi să citească 2 Nefi 4:3–11 şi să identifice oamenii cărora Lehi le-a vorbit şi sfatul pe care el l-a dat lor.

  • Pe cine a învăţat Lehi? (Vezi 2 Nefi 4:3, 8, 10–11.)

  • Care este promisiunea făcută de Lehi copiilor lui Laman şi Lemuel? (Vezi 2 Nefi 4:7, 9.)

  • Ţinând seama de 2 Nefi 4:5, care este responsabilitatea pe care consideraţi că Domnul a dat-o părinţilor? (Cursanţii pot folosi diferite cuvinte pentru a răspunde la această întrebare, dar fiţi siguri că ei înţeleg că părinţii au responsabilitatea dată de Dumnezeu de a-şi învăţa copiii Evanghelia).

  • Care sunt câteva adevăruri pe care le-aţi învăţat de la părinţii şi bunicii voştri?

Îndemnaţi-i pe cursanţi să devină verigi puternice în lanţurile familiilor lor – să trăiască potrivit Evangheliei şi să se pregătească să fie părinţi neprihăniţi. Puteţi expune posterul „Be a strong link (Fii o verigă puternică!)” (vezi http://lds.org/liahona/2003/09/poster?lang=eng).

2 Nefi 4:12–35

Nefi îşi recunoaşte slăbiciunile şi îşi exprimă încrederea în Domnul.

Scrieţi pe tablă Sufletul meu se desfată în …

Rugaţi-i pe cursanţi să scrie această propoziţie în jurnalele lor pentru studiul scripturilor sau în caietele lor pentru seminar şi s-o încheie enunţând lucruri care le desfată sufletul.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 4:15–16 pentru a afla cum şi-a încheiat Nefi propoziţia.

  • Care sunt unele lucruri pe care am putea să le facem dacă sufletele noastre se desfată în scripturi?

  • Ce înseamnă pentru voi să vă desfătaţi în lucrurile Domnului?

  • Nefi a spus că inima lui cântărea lucrurile pe care le-a văzut şi le-a auzit. Ce înseamnă acest lucru pentru voi?

Subliniaţi că Nefi a avut parte de mari bucurii în viaţa sa. Totuşi, el a întâmpinat, de asemenea, greutăţi. Rugaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 2 Nefi 4:12–13 pentru a afla despre unele încercări pe care Nefi a trebuit să le înfrunte în acel moment al vieţii sale. (Moartea lui Lehi şi mânia lui Laman, Lemuel şi a fiilor lui Ismael.)

Multe dintre încercările lui Nefi au fost rezultatul faptelor şi atitudinilor fraţilor săi mai mari. Dar Nefi, de asemenea, a simţit tristeţe din cauza propriilor sale slăbiciuni. Scrieţi pe tablă Inima mea se întristează din cauza …

Invitaţi-i pe cursanţi să citească 2 Nefi 4:17–18 şi să găsească motive din cauza cărora Nefi se simţea trist.

După ce s-a acordat cursanţilor timp suficient pentru a studia aceste versete, întrebaţi-i ce au găsit. Îndreptaţi-le atenţia spre cuvintele ticălos, trup şi stăpânesc din aceste versete. Explicaţi despre cuvântul ticălos că înseamnă mizerabil sau de calitate slabă. În scripturi, cuvântul trup se referă, deseori, la slăbiciunea pe care o avem deoarece trăim într-o stare căzută. Cuvântul stăpânesc se referă la a înconjura sau a presa din toate părţile.

  • Care sunt unele exemple de greutăţi care ne pot stăpâni? (Răspunsurile pot include greutăţile de acasă, presiunile din partea semenilor, dificultăţile de la şcoală şi ispitele.)

Rugaţi un cursant să citească 2 Nefi 4:19. Puteţi să-i îndemnaţi pe cursanţi să sublinieze declaraţia „Cu toate acestea, eu ştiu în cine mi-am pus nădejdea”. Subliniaţi că, în 2 Nefi 4:19, cuvintele lui Nefi arată cum starea lui se schimbă de la tristeţe la speranţă.

  • Ce credeţi că a vrut să spună Nefi prin cuvintele „eu ştiu în cine mi-am pus nădejdea”?

  • Cum ne poate ajuta faptul de a ne aminti de Domnul şi de bunătatea Sa în timpuri de descurajare?

Citiţi, cu glas tare, 2 Nefi 4:20–25. Rugaţi-i pe cursanţi să urmărească în scripturile lor. Invitaţi-i să caute cuvinte şi expresii care ilustrează faptul că Dumnezeu îi sprijină pe cei care îşi pun nădejdea în El.

  • Care cuvinte sau expresii din 2 Nefi 4:20–25 le consideraţi importante? De ce?

  • Gândiţi-vă la o perioadă în care Domnul v-a sprijinit sau v-a ajutat când aţi avut dificultăţi. Cum v-a ajutat El? Ce influenţă a avut acea experienţă asupra voastră?

Poate fi folositor să acordaţi cursanţilor timp pentru a se gândi la asemenea experienţe şi a le consemna în jurnalele lor pentru studiul scripturilor. Cursanţii pot, de asemenea, să beneficieze de pe urma unei relatări în care Dumnezeu v-a ajutat sau v-a sprijinit.

Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă că, abilitatea lui Nefi de a-şi aminti şi a aprecia ce a făcut Domnul pentru el în trecut, i-a dat speranţă şi l-a încurajat să devină mai bun. Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 2 Nefi 4:26–30 şi să caute modul în care experienţele lui Nefi i-au influenţat dorinţa de a fi neprihănit. Rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ceea ce au găsit.

Rugaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare din 2 Nefi 4:30–35. Împreună cu membrii clasei, identificaţi angajamentele pe care Nefi şi le-a luat faţă de Domnul şi binecuvântările pe care le-a cerut.

  • Ce anume putem învăţa din această rugăciune astfel încât să fim ajutaţi în rugăciunile noastre personale? (Cursanţii pot utiliza cuvinte diferite pentru a răspunde la această întrebare, dar asiguraţi-vă că ei înţeleg că rugăciunea sinceră ne poate întări angajamentul de a învinge păcatul şi descurajarea).

Invitaţi-i pe cursanţi să se gândească la un moment în care rugăciunea i-a ajutat să învingă păcatul sau descurajarea. Le puteţi sugera să-şi împărtăşească experienţele sau să le consemneze în jurnalele lor pentru studiul scripturilor.

Acordaţi cursanţilor un moment pentru a căuta un pasaj în 2 Nefi 4 care să reflecte o dorinţă pe care o au. După un timp suficient, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, despre modul în care rugăciunea poate favoriza creşterea spirituală:

„Pot exista lucruri în caracterul nostru, în comportamentul nostru sau în ceea ce priveşte creşterea noastră spirituală, în legătură cu care trebuie să ne sfătuim cu Tatăl Ceresc în rugăciunea de dimineaţă. După ce ne exprimăm mulţumirile pentru binecuvântările primite, ne rugăm ca să putem înţelege, ca să fim îndrumaţi şi ajutaţi să facem lucrurile pe care nu le putem face numai prin puterea noastră. De exemplu, în timp ce ne rugăm, putem:

• să ne gândim la situaţiile în care le-am vorbit urât sau nepotrivit celor pe care-i iubim cel mai mult;

• să recunoaştem că ştim că trebuie să ne purtăm mai bine, dar nu acţionăm întotdeauna în acord cu ceea ce ştim;

• să ne exprimăm remuşcările pe care le avem din cauza slăbiciunilor noastre şi din cauză că nu am înlăturat omul firesc cu mai multă seriozitate;

• să hotărâm să urmăm mult mai mult exemplul Salvatorului în viaţa noastră;

• să ne rugăm ca să avem mai multă putere să facem lucrurile mai bine şi să devenim mai buni” („Rugaţi-vă tot timpul”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 41-42).

Încheiaţi referindu-vă la expresiile pe care le-aţi scris pe tablă, mai devreme, în cursul lecţiei („Sufletul meu se desfată în …” şi „Inima mea se întristează din cauza …”). Exprimaţi-vă încrederea cu privire la faptul că noi putem avea parte de fericire şi pace, chiar şi în momentele în care ne confruntăm cu situaţii grele, dacă noi căutăm ajutorul Domnului.

Recapitularea scripturilor de bază

Notă. Durata acestei lecţii ar putea permite alocarea unui timp pentru următoarea activitate de recapitulare a scripturilor de bază. Puteţi desfăşura activitatea la începutul orei, ca o pauză între secţiunile lecţiei sau la sfârşitul orei. Asiguraţi-vă ca această activitate să fie scurtă, având în vedere timpul necesar desfăşurării lecţiei. Pentru alte activităţi de recapitulare, vezi anexa de la sfârşitul acestui manual.

Întrebările de verificare îi pot ajuta pe cursanţi să-şi amintească ceea ce au învăţat şi să evalueze cât au învăţat. Alegeţi câteva noi pasaje din scripturile de bază şi invitaţi-i pe cursanţi să le citească şi să le marcheze în scripturile lor. Apoi, adresaţi-le o întrebare de verificare despre acele pasaje şi din alte pasaje cu scripturi de bază pe care deja le-au învăţat. Pentru fiecare pasaj, citiţi un cuvânt sau o expresie cheie din semnele de carte pentru seminar. Apoi, rugaţi-i pe cursanţi să găsească pasajul corect în scripturile lor.

Comentarii şi informaţii generale

2 Nefi 4:16-35. Să ne învingem păcatele şi slăbiciunile

Când studiem rugăciunea sinceră a lui Nefi către Domnul pentru a-l ajuta să-şi învingă păcatele şi slăbiciunile, observăm că noi ne putem îndrepta către Domnul pentru a primi acelaşi gen de ajutor. Cuvintele lui Nefi se regăsesc în cuvintele profeţilor din zilele din urmă.

Profetul Joseph Smith ne-a învăţat:

„Cu cât omul se apropie de perfecţiune, cu atât sunt mai clare punctele sale de vedere şi cu atât mai mare este bucuria sa, până când biruie relele acestei vieţi şi-şi pierde orice dorinţă de a păcătui” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 222).

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a depus mărturie despre binecuvântările pe care le primim când ne pocăim:

„De ce ne-au poruncit Tatăl nostru şi Fiul Său să ne pocăim? Pentru că Ei ne iubesc. Ei ştiu că noi toţi vom încălca legile veşnice. Fie că sunt mici, fie că sunt mari, dreptatea cere ca fiecare lege încălcată să fie plătită pentru a se păstra promisiunea de bucurie în această viaţă şi privilegiul de a ne întoarce la Tatăl din Cer. Dacă nu este plătită, în ziua judecăţii, dreptatea va face să fim alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu pentru a fi sub controlul lui Satana [vezi 2 Nefi 9:8-10; 2 Nefi 2:5].

Învăţătorul nostru şi fapta Sa mântuitoare au făcut posibil ca noi să evităm o astfel de condamnare. Aceasta se realizează prin credinţă în Isus Hristos, supunere faţă de poruncile Sale şi prin îndurare, în neprihănire, până la sfârşit.

Profitaţi dumneavoastră din plin de puterea mântuitoare a pocăinţei în viaţa dumneavoastră pentru a avea mai multă pace şi bucurie? Sentimentele de nelinişte şi deznădejde sunt deseori semn că este nevoie de pocăinţă. De asemenea, absenţa îndrumării spirituale pe care o căutaţi în viaţă ar putea fi rezultatul încălcării legilor. Dacă este nevoie, pocăinţa deplină vă va reface viaţa. Vă va soluţiona toate durerile spirituale complexe provocate de păcat. Dar, aceasta nu poate remedia, în această viaţă, unele consecinţe fizice care pot apărea în urma unui păcat grav. Fiţi înţelepţi şi trăiţi din plin, cu perseverenţă, [în limitele] stabilite de Domnul” („The Path to Peace and Joy”, Ensign, nov. 2000, p. 25).