Lecţia 94

Alma 37

Introducere

Alma a continuat să-l sfătuiască pe fiul său, Helaman, şi i-a încredinţat cronicile sacre. El i-a reamintit lui Helaman că scripturile reprezentaseră deja un mijloc de a aduce înapoi la Domnul mii de lamaniţi şi a profeţit că Domnul avea scopuri mari cu aceste cronici în viitor. Alma l-a instruit pe fiul său despre ce să le predice oamenilor. Comparând cuvintele lui Hristos cu Liahona, el l-a ajutat pe Helaman să înţeleagă importanţa de a apela la scripturi pentru îndrumare.

Notă. Această lecţie oferă ocazia ca trei cursanţi să le predea membrilor clasei. Pentru a ajuta aceşti cursanţi să se pregătească să predea, oferiţi fiecăruia, cu o zi sau două în avans, un exemplar cu partea din lecţie pe care trebuie s-o predea. Sau puteţi alege să predaţi dumneavoastră aceste părţi.

Sugestii pentru predare

Alma 37

Alma îi încredinţează lui Helaman cronicile, îl sfătuieşte să ţină poruncile şi îi aminteşte că Liahona a funcţionat cu ajutorul credinţei.

Desenaţi, pe tablă, următoarea diagramă:

Small and Simple

Rugaţi cursanţii să facă, pe tablă, o listă cu lucrurile mici şi simple care au avut un impact puternic în bine în vieţile lor. Puteţi să-i rugaţi să-şi explice răspunsurile.

Explicaţi că Alma 37 conţine sfatul lui Alma menit să-l ajute pe fiul său, Helaman, să se pregătească să fie următorul custode al cronicilor sacre. Alma l-a învăţat despre rolul lucrurilor mici şi simple în lucrarea Domnului. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 37:6–7.

Ce învăţăm din aceste versete despre valoarea „[lucrurilor] mici şi simple”? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să exprime adevărul că Domnul lucrează prin lucruri mici şi simple pentru a îndeplini scopurile Sale eterne.)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 37:1–5 şi să găsească un exemplu de lucru mic şi simplu care poate avea un impact puternic în vieţile oamenilor (cronicile sacre sau scripturile). După ce cursanţii vă spun ceea ce au aflat, scrieţi pe tablă cuvântul scripturi, sub Lucruri mici şi simple.

Rugaţi cursanţii să caute în Alma 37:8–10 cum i-au influenţat scripturile pe oamenii din Cartea lui Mormon. În timp ce cursanţii împărtăşesc ce au aflat, puteţi scrie răspunsurile lor sub IMPACT PUTERNIC.

• În ce moduri au avut scripturile un impact asupra vieţii voastre?

Rezumaţi Alma 37:11–32 explicând că Alma l-a învăţat pe Helaman că Domnul Îşi va arăta puterea în aducerea la lumină a Cărţii lui Mormon. El l-a îndemnat pe Helaman să ţină poruncile Domnului şi să păstreze cu grijă cronicile. El l-a instruit, de asemenea, pe Helaman să utilizeze cronicile pentru a predica oamenilor şi să evite să dezvăluie toate detaliile despre ticăloşia iarediţilor şi despre distrugerea rezultată.

Invitaţi cursanţii să caute în Alma 37:13–16 principiile pe care Alma i le-a predicat lui Helaman când i-a încredinţat cronicile. (Cursanţii pot împărtăşi o varietate de principii, dar asiguraţi-vă că răspunsurile lor reflectă faptul că, dacă ne supunem poruncilor Domnului, El ne va ajuta să ne îndeplinim îndatoririle. Puteţi întreba ce legătură există între acest principiu şi ideea că lucrurile mici si simple pot avea un impact puternic.)

Restul acestei lecţii este destinat să fie predat de trei cursanţi. În cazul în care clasa are mulţi membri, rugaţi cursanţii învăţători să se mute în trei locuri diferite ale încăperii. Împărţiţi clasa în trei grupuri. Invitaţi membrii fiecărui grup să-şi ia scripturile, caietele pentru seminar sau jurnalele pentru studiul scripturilor, pixuri sau creioane şi să se adune în jurul unuia dintre cursanţii învăţători. După ce cursanţii învăţători şi-au terminat lecţia, grupurile vor schimba învăţătorii. În cazul în care clasa are puţini membri, cursanţii învăţători pot face acest lucru pe rând, pentru întreaga clasă. În orice situaţie, cursanţii învăţători trebuie să-şi prezinte lecţia şi să modereze o discuţie în aproximativ şapte minute.

Cursantul învăţător nr. 1 – Alma 37:33–34

Roagă-ţi colegii să se gândească la un conducător local sau o autoritate generală a Bisericii care i-a învăţat ceva care a produs o schimbare în bine în viaţa lor. Invită câţiva cursanţi să împărtăşească ceea ce i-a învăţat respectivul conducător şi modul în care au fost influenţaţi de către acea învăţătură. Poţi împărtăşi un exemplu din viaţa ta.

Invită doi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Alma 37:33–34. Roagă ceilalţi cursanţi să urmărească în scripturi şi să afle ce l-a sfătuit Alma pe Helaman să le predice oamenilor. În timp ce ei citesc, le poţi sugera să marcheze expresiile „învaţă-i pe ei” şi „predică-le”. Pe tablă sau pe o foaie de hârtie, scrie Învăţături ale conducătorilor Bisericii. Când cursanţii au terminat de citit aceste versete, roagă-i să-ţi spună ce au aflat. Scrie răspunsurile lor sub Învăţături ale conducătorilor Bisericii. Adresează-le următoarele întrebări:

• Cum ar putea aceste învăţături să fie deosebit de utile astăzi? De ce?

Roagă-ţi colegii să citească ultima parte a versetului Alma 37:34 şi să observe ce binecuvântări rezultă din urmarea învăţăturilor conducătorilor Bisericii. Scrie, pe tablă, următorul principiu: Urmând învăţăturile conducătorilor Bisericii, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Întreabă-i ce cred că înseamnă „vor găsi odihnă pentru sufletele lor”. (Răspunsurile lor ar putea să includă următoarele afirmaţii: să fii liber de consecinţele păcatului, să primeşti pace de la Spirit şi să fii binecuvântat cu puterea de a îndura şi de a birui încercări.)

Depune-ţi mărturia despre modul în care acest principiu şi-a dovedit veridicitatea în viaţa ta. Dacă mai ai timp, invită-i şi pe alţii să-şi depună mărturiile despre acest principiu.

Cursantul învăţător nr. 2 – Alma 37:35–37

Explică-le colegilor tăi că este ceva obişnuit pentru cei care plantează copaci să lege un ţăruş cu o sfoară sau o bandă elastică de un copăcel şi să îndepărteze acest suport când copacul ajunge la maturitate. Întreabă-i de ce cred că se face acest lucru. Apoi, citeşte următoarea povestire despre un copac pe care preşedintele Gordon B. Hinckley l-a plantat în curtea sa:

Preşedintele Gordon B. Hinckley

Preşedintele Gordon B. Hinckley a plantat un copăcel lângă casa sa, imediat după ce s-a căsătorit. Pe măsură ce anii treceau, dânsul nu i-a acordat prea multă atenţie. Într-o zi, a observat că acesta era diform şi înclinat spre vest. A încercat să-l îndrepte, dar trunchiul era prea gros. A încercat să-l îndrepte folosindu-se de o frânghie şi de scripete, dar acesta nu voia să se îndoaie. În cele din urmă, şi-a luat ferăstrăul şi a tăiat o creangă grea de pe partea vestică, lăsându-i pomului o cicatrice urâtă. Mai târziu, dânsul a spus despre acel copac:

„A trecut mai bine de jumătate de secol de când am plantat acel copac… Zilele trecute m-am uitat din nou la el. Este foarte mare. Are o formă mai frumoasă. Reprezintă ceva valoros pentru căminul nostru. Dar cât de mare a fost trauma din tinereţea sa şi cât de brutal a fost tratamentul pe care l-am folosit pentru a-l îndrepta!

Când a fost plantat, o bucată de sfoară l-ar fi ţinut ferm împotriva forţelor vântului. Puteam şi ar fi trebuit să-i ofer acea sfoară fără un efort prea mare. Dar nu am făcut acest lucru şi a fost îndoit de forţele potrivnice” („Bring Up a Child in the Way He Should Go”, Ensign, nov. 1993, p. 59).

Roagă cursanţii să citească sfatul lui Alma pentru Helaman din Alma 37:35. Roagă-i să se gândească la legătura dintre acest verset şi experienţa preşedintelui Hinckley cu acel copac.

Alma 37:35 este scriptură de bază. Îi puteţi ajuta pe cursanţi să memoreze acest verset invitându-i să facă exerciţiul de la sfârşitul lecţiei de astăzi.

Invită cursanţii să rezume cu propriile cuvinte versetul Alma 37:35. (Răspunsurile lor trebuie să exprime faptul că trebuie să învăţăm în tinereţea noastră să ţinem poruncile lui Dumnezeu.)Invită-i, de asemenea, să scrie răspunsurile la următoarele întrebări. (Poţi să scrii întrebările pe tablă sau le poţi citi încet, pentru ca ei să le poată scrie.)

• Ce schimbare în bine poate aduce în viaţa unei persoane faptul de a învăţa să ţină poruncile lui Dumnezeu cât încă este tânără?

• Puteţi să vă gândiţi la oameni care au fost binecuvântaţi de-a lungul vieţii lor pentru că au învăţat să se supună poruncilor în tinereţea lor? Scrieţi despre modul în care au fost binecuvântaţi.

Invită câţiva cursanţi să împărtăşească ceea ce au scris. Apoi, invită un cursant să citească, cu glas tare, Alma 37:36–37. Roagă restul cursanţilor să urmărească în scripturi şi să găsească sfatul care i-ar putea ajuta să ţină poruncile cât timp sunt tineri.

• Cum ne poate ajuta urmarea zilnică a acestui sfat să ţinem poruncile?

• În ce mod încercaţi să-L puneţi pe Domnul pe primul loc în gândurile, cuvintele, faptele şi sentimentele voastre? (Încurajează cursanţii să se gândească la modul în care ar putea să devină mai buni.)

Împărtăşeşte-ţi sentimentele despre modul în care faptul că te-ai sfătuit cu Domnul te-a ajutat să ţii poruncile. Încurajează-ţi colegii să se sfătuiască cu Domnul în tot ceea ce fac.

Cursantul învăţător nr. 3 – Alma 37:38–45

Liahona

Expune ilustraţia „Liahona” (62041; Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 68). Aminteşte-le colegilor tăi despre busola pe care Domnul a folosit-o pentru a ajuta familia lui Lehi să călătorească înspre ţara făgăduinței. În Alma 37:38, noi învăţăm că acea busolă se numea Liahona. Explică faptul că Alma a vorbit despre Liahona pentru a-l învăţa pe Helaman un principiu important despre modul în care Domnul Îşi îndrumă copiii.

Explică-le colegilor tăi că le vei adresa întrebări şi că îi vei ruga să citească, pe rând, cu glas tare, câteva versete, în timp ce toţi vor căuta răspunsuri. Roagă-i să răspundă la fiecare întrebare după ce fragmentul corespunzător din scriptură a fost citit.

• Cum a funcţionat Liahona? (Vezi Alma 37:38–40.)

• De ce a încetat Liahona, uneori, să funcţioneze? (Vezi Alma 37:41–42.)

• În ce mod putem compara Liahona cu învăţăturile lui Hristos? (Vezi Alma 37:43–45.)

Poţi explica faptul că, în aceste versete, cuvintele umbră şi semn se referă la „o persoană, un eveniment sau ritual care se aseamănă cu o altă persoană, un alt eveniment sau ritual de o importanţă mai mare care vor avea să vină… Adevăratele semne vor fi vizibil asemănătoare, vor avea dovada că sunt divine şi vor profeţi evenimente din viitor” (Joseph Fielding McConkie, Gospel Symbolism [1985], p. 274). Alegerea de a urma sau nu îndrumările Liahonei se aseamănă cu alegerea noastră în ceea ce priveşte modul în care reacţionăm îndrumării care vine prin intermediul cuvintelor lui Hristos.

• Unde putem găsi cuvintele lui Hristos? (Răspunsurile lor pot include următoarele afirmaţii: scripturile, cuvintele profeţilor din zilele din urmă, binecuvântările patriarhale şi îndemnurile Spiritului.)

Invită-ţi colegii să rezume cuvintele lui Alma din Alma 37:38–45, în special pe cele din versetele 44–45. Această discuţie trebuie să includă următorul adevăr: Dacă vom urma cuvintele lui Isus Hristos, acestea ne vor îndruma înspre a primi viaţa eternă.

Împărtăşeşte cum te-au influenţat din punct de vedere spiritual cuvintele lui Hristos şi cum te-au ajutat să progresezi către viaţa eternă. Le poţi sugera cursanţilor să aibă în vedere să-şi primească binecuvântarea patriarhală sau, dacă au primit-o deja, să o citească, rugându-se, cu regularitate.

Notă către învăţător. După ce cursanţii au terminat de predat partea lor din lecţie, mulţumiţi-le şi, dacă timpul vă permite, invitaţi câţiva cursanţi să depună mărturie despre unul dintre principiile pe care le-au învăţat astăzi. De asemenea, puteţi să vă depuneţi mărturia despre aceste principii. Încheiaţi prin a invita membrii clasei să urmărească în scripturi în timp ce dumneavoastră citiţi, cu glas tare, Alma 37:46–47.

Scriptură de bază – Alma 37:35

Notă. Următoarea activitate pentru acasă îi va ajuta pe cursanţi să se pregătească pentru începutul lecţiei viitoare (Alma 38). Asiguraţi-vă că aveţi timp pentru a explica cursanţilor tema şi pentru a-i informa despre intenţia dumneavoastră de a-i întreba despre experienţele avute data viitoare când vă întâlniţi.

Atrageţi atenţia asupra faptului că Alma 37:35 este o scriptură de bază. Îi puteţi îndemna pe cursanţi să o marcheze într-un mod distinct, pentru a o putea găsi cu uşurinţă. Invitaţi-i să memoreze acest fragment acasă, seara, şi să-l recite pe de rost unui părinte sau unui alt adult de încredere. (Sau ei ar putea citi versetul împreună cu un adult.) Încurajaţi-i să-i adreseze adultului următoarele întrebări. (Puteţi să le cereţi cursanţilor să scrie aceste întrebări pe o foaie de hârtie pe care să o ia acasă.)

În ce mod v-a ajutat faptul că v-aţi supus poruncilor lui Dumnezeu?

Ce sfat aveţi pentru mine care să mă ajute să fiu mai înţelept în tinereţea mea?

Informaţi cursanţii că le veţi cere să vă împărtăşească experienţele lor în timpul lecţiei următoare.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 37:6-7. Lucruri mici şi simple

Pentru a ilustra principiul că lucrurile mici şi simple pot duce la o schimbare mare, preşedintele Gordon B. Hinckley a relatat următoarele:

„Cu mulţi ani în urmă, am lucrat pentru o companie de căi ferate, în birourile centrale din Denver. Aveam în sarcină ceea ce se numeşte coordonarea predării-livrării bagajelor. Era în vremea în care aproape toată lumea folosea trenurile de călători. Într-o dimineaţă, am fost sunat la telefon de omologul meu din Newark, New Jersey. El mi-a spus: «Trenul cu numărul cutare a ajuns, dar nu are vagonul de bagaje. Undeva, 300 de pasageri şi-au pierdut bagajele şi sunt furioşi».

M-am dus imediat la serviciu pentru a afla unde ar fi putut să se piardă vagonul respectiv. Am aflat că el a fost încărcat corect şi ataşat cum trebuie la tren în Oakland, California. Fusese pus în mişcare pe linia noastră ferată în oraşul Salt Lake, transportat la Denver, în jos spre Pueblo, trecut pe altă linie şi pus în mişcare spre St. Louis. Acolo trebuia să fie preluat de o altă companie de căi ferate care să-l ducă la Newark, New Jersey. Dar un acar nechibzuit din St. Louis a deplasat o bucăţică de metal şapte centimetri și jumătate, un macaz, apoi a ridicat maneta pentru a decupla vagonul. Am descoperit că un vagon de bagaje care trebuia să fie în Newark, New Jersey, era de fapt în New Orleans, Louisiana – la 2.400 de kilometri depărtare faţă de destinaţia lui. Mişcarea de 7.5 cm făcută în depoul St. Louis, de către un angajat neglijent, l-a pus în mişcare pe şine greşite, iar distanţa faţă de destinaţia adevărată a crescut considerabil. Aşa este şi în cazul vieţilor noastre. În loc să urmăm un drum ferm, suntem traşi de unele idei greşite în altă direcţie. Depărtarea de destinaţia noastră originală poate fi foarte mică, dar, dacă este continuată, acea mişcare foarte mică devine o breşă mare şi ne vom găsi departe de locul în care am intenţionat să mergem.

V-aţi uitat vreodată la una dintre acele porţi de fermă de 5 metri? Când este deschisă, se balansează foarte larg. Oricât de uşor se mişcă balamalele, spre exteriorul porţii mişcarea este mare. Lucrurile mici pe care le întâlnim în viaţă sunt cele care produc o schimbare mare în viaţa noastră, dragii mei prieteni tineri” („A Prophet’s Counsel and Prayer for Youth” Ensign, ian. 2001, p. 5-7).

Alma 37:35. „Învaţă în tinereţea ta să ţii poruncile lui Dumnezeu”

Vârstnicul L. Tom Perry, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a relatat povestea lui Creed Haymond, un bărbat care a învăţat în tinereţea lui să ţină poruncile lui Dumnezeu:

„Creed Haymond [a fost] un tânăr mormon care a dorit să studieze la Universitatea din Pennsylvania şi care a fost acceptat de către aceasta. El a fost un atlet cunoscut pentru viteza sa şi, datorită felului în care se comporta şi concura, a fost ales să fie căpitanul echipei de atletism.

Competiţia anuală a Asociaţiei Inter-universitare a Atleţilor Amatori din America a avut loc pe stadionul Harvard la sfârşitul lunii mai a anului 1919. La Cambridge au venit cei mai mari atleţi studenţi – 1.700 în total. În calificări, de la Universitatea Pennsylvania s-au calificat 17 sportivi. De la Universitatea Cornell, cel mai de temut rival din acel an, s-au calificat 10. Echipa Pennsylvaniei se afla în postura de a fi încoronată campioană. Se ofereau puncte doar primelor cinci locuri – cinci pentru primul loc, patru pentru al doilea, trei pentru al treilea, două pentru al patrulea şi unul pentru al cincilea. În mod normal, echipa care avea cei mai mulţi sportivi calificaţi, avea cele mai mari şanse să câştige competiţia.

Antrenorul Pennsylvaniei avea un moral bun în seara premergătoare competiţiei. El s-a dus să-i verifice pe membrii echipei sale înainte să se culce. A venit în camera lui Creed şi i-a spus: «Creed, dacă mâine vom da ce e mai bun din noi, vom câştiga cu siguranţă».

Antrenorul a ezitat. «Creed, vreau ca băieţii să bea puţin vin în seara asta. Aş dori să bei şi tu, dar doar un pic, desigur.»

«Nu voi bea, domnule antrenor.»

«Dar, Creed, nu vreau să te îmbăt. Ştiu ce credeţi voi, „mormonii”. Vi-l ofer ca întăritor, doar ca să vă ţină în priză.»

«Nu mă va ajuta cu nimic, domnule antrenor; nu pot să beau.»

Antrenorul a răspuns: «Creed, aminteşte-ţi că tu eşti căpitanul echipei şi cel care câştigă cele mai multe puncte pentru echipa noastră. Paisprezece mii de studenţi se aşteaptă ca tu să fii cel care ne aduce victoria în această competiţie. Dacă eşuezi, noi vom pierde. Ar trebui ca eu să ştiu ce este bine pentru tine».

Creed ştia că alţi antrenori considerau că un pic de vin era de ajutor atunci când sportivii aveau muşchii şi nervii încordaţi la maximum. De asemenea, el ştia că ceea ce îi cerea antrenorul să facă era împotriva tuturor lucrurilor care fusese învăţat încă din copilărie. S-a uitat în ochii antrenorului său şi i-a spus: «Nu o să beau».

Antrenorul i-a răspuns: «Eşti un tip nostim, Creed. Nu vrei să bei ceai la şedinţa tactică. Ai tot felul de idei. Ei bine, am să te las să faci ce doreşti».

Apoi, antrenorul l-a lăsat pe căpitanul echipei într-o stare de anxietate extremă. Ce s-ar întâmpla dacă mâine ar face o cursă slabă? Ce i-ar putea spune antrenorului său? Avea să concureze împotriva celui mai rapid om din lume. Trebuia să dea tot ce avea mai bun în el. Încăpăţânarea lui putea să ducă la pierderea competiţiei de către Pennsylvania. Coechipierilor săi li s-a spus ce să facă şi ei au reacţionat pozitiv. Ei au crezut în antrenorul lor. Cu ce drept fusese el neascultător? Exista un singur motiv. El a fost învăţat toată viaţa lui să ţină Cuvântul de înţelepciune.

A fost un moment critic în viaţa acestui tânăr băiat. Cu toată forţa spirituală a fiinţei sale, el a îngenuncheat şi, cu sinceritate, L-a rugat pe Domnul să-i ofere o mărturie despre sursa acestei revelaţii, în care a crezut şi pe care a ţinut-o. Apoi, s-a dus la culcare şi a dormit adânc.

Dimineaţa următoare, antrenorul a intrat în camera sa şi l-a întrebat: «Cum te simţi, Creed?».

«Bine», a răspuns, cu voioşie, căpitanul.

«Toţi ceilalţi băieţi sunt bolnavi. Nu ştiu ce este în neregulă cu ei», a spus antrenorul pe un ton serios.

«Poate că e din cauza tonicului pe care li l-aţi oferit, domnule antrenor».

«Poate că aşa este», a răspuns antrenorul.

La ora două, 20.000 de mii de spectatori îşi ocupaseră locurile aşteptând începerea competiţiei. Pe măsură ce cursele debutau, era limpede că ceva nu era în regulă cu minunata echipă Pennsylvania. Cursă după cursă, echipa Pennsylvaniei nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Unii membrii erau chiar prea bolnavi pentru a putea participa.

Probele de 100 şi 200 de metri erau cursele lui Creed. Echipa Pennsylvaniei avea nevoie disperată ca el să câştige. El concura cu cei mai rapizi cinci atleţi din universităţile americane. După ce atleţii şi-au ocupat locurile pentru proba de o sută de metri şi s-a dat startul, fiecare atlet a pornit sprintând – toţi, cu excepţia unuia – Creed Haymond. Alergătorul care a fost pe al doilea culoar în calificări – culoarul pe care Creed alerga în această cursă – a făcut o scobitură pentru piciorul său, pentru a pleca bine la start, cu doi sau trei centimetri în spatele locului în care Haymond tocmai alesese să facă acelaşi lucru pentru piciorul său. În acele vremuri, nu se foloseau bloc-starturi. Din cauza forţei mari pe care Creed a aplicat-o, marginea îngustă a pământului s-a surpat şi el a alunecat în genunchi, în spatele liniei.

S-a ridicat şi a încercat să recupereze ce a pierdut la startul slab. La 60 de metri, el era ultimul din cursă. Apoi, parcă a trecut în zbor de cel de-al cincilea om, apoi de al patrulea, de al treilea şi de al doilea. Fiind aproape de linia de sosire, cu inima bătând tare din cauza efortului, el a sprintat cu o uşurinţă debordantă şi l-a întrecut pe ultimul atlet, câştigând cursa.

Din cauza unor greşeli de organizare, semifinalele pentru proba de 200 de metri nu s-au stabilit decât aproape de finalul competiţiei. Dat fiind ghinionul care a urmărit echipa Pennsylvaniei toată ziua, Creed Haymond a fost ales să participe în ultima semifinală a probei de 200 de metri. Apoi, la cinci minute după ce a câştigat-o, el a fost chemat la startul finalei de 200 de metri, ultima cursă a zilei. Un alt atlet care a alergat într-o semifinală de mai devreme a venit în grabă la el. «Spune-i arbitrului că vrei o pauză de odihnă înainte de a alerga din nou. Conform regulamentului, ai dreptul la o pauză. Abia mi-am tras sufletul, deşi eu am alergat în semifinala care a precedat-o pe a ta».

Creed s-a dus gâfâind la arbitru şi i-a cerut să-i acorde mai mult timp de odihnă. Arbitrul a spus că îi va acorda 10 minute. Dar mulţimea aclama pentru ca ultima cursă să înceapă. Cu regret, acesta le-a spus atleţilor să-şi ocupe locurile. În mod normal, Creed nu ar fi avut emoţii pentru această probă. Era, probabil, cel mai rapid atlet din lume pe acea distanţă, însă alergase deja trei curse în acea după amiază – una fiind dificila probă de o sută de metri.

Arbitrul le-a cerut atleţilor rămaşi fără suflu să-şi ocupe locurile, şi-a ridicat pistolul şi, cu un jet de fum, cursa a început. De data aceasta, căpitanul Pennsylvaniei a pornit ca glonţul. În scurt timp, Creed a ieşit din rândul grupului şi a preluat conducerea. El a sprintat şi, cu un impuls de viteză şi fiind la opt metri în faţa celui mai apropiat atlet, a rupt banda, câştigând cea de-a doua cursă – proba de 200 de metri.

Pennsylvania a pierdut competiţia, dar căpitanul acesteia i-a uluit pe fani cu excelentele sale curse.

La sfârşitul acelei zile ciudate, când Creed Haymond se ducea la culcare, i-a venit brusc în minte întrebarea legată de caracterul divin al Cuvântului de înţelepciune, pe care şi-o adresase cu o seară înainte. Apoi, desfăşurarea acelei serii ciudate de evenimente i-a venit în minte – coechipierii săi băuseră vin şi eşuaseră; abstinenţa sa i-a adus victorii care l-au uimit chiar şi pe el. Asigurarea simplă şi dulce a Spiritului a venit asupra lui: Cuvântul de înţelepciune este de la Dumnezeu (adaptare după Joseph J. Cannon, „Speed and the Spirit”, Improvement Era, oct. 1928, p. 1001-1007)” („Run and Not Be Weary”, Ensign, nov. 1996, p. 37-38).

Alma 37:38-46. Duhul Sfânt este ca Liahona

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a comparat Liahona cu Duhul Sfânt:

„Pe măsură ce înaintăm pe cărarea vieţii, primim îndrumare de la Duhul Sfânt exact la fel cum a fost îndrumat Lehi prin Liahona…

Duhul Sfânt acţionează în vieţile noastre la fel cum a acţionat Liahona pentru Lehi şi familia lui, potrivit credinţei, sârguinţei şi atenţiei noastre…

Şi Duhul Sfânt ne asigură astăzi mijloacele prin care putem primi, prin «lucruri mici şi simple» (Alma 37:6), o înţelegere sporită despre căile Domnului…

Spiritul Domnului poate fi călăuzitorul nostru şi ne va binecuvânta cu îndrumare, învăţătură şi protecţie spirituală în timpul călătoriei din viaţa noastră muritoare. Noi Îl invităm pe Duhul Sfânt în vieţile noastre prin rugăciune plină de înţeles, personală şi în familie, ospătându-ne din cuvintele lui Hristos, prin supunere completă şi riguroasă, prin credinţă şi prin respectarea legămintelor şi prin virtute, umilinţă şi slujire. Şi trebuie să evităm cu fermitate lucrurile care sunt indecente, brutale, neadevărate, păcătoase sau lucrurile rele care ne fac să ne îndepărtăm de Duhul Sfânt.

De asemenea, noi înlesnim însoţirea permanentă a Duhului Sfânt când luăm, fiind demni, din împărtăşanie în fiecare duminică” („Pentru ca noi să putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 31).