Lecţia 146

Eter 4–5

Introducere

Domnul i-a poruncit lui Moroni să pecetluiască consemnarea viziunii fratelui lui Iared şi a explicat că aceste scrieri vor fi dezvăluite atunci când poporul va avea credinţă tot atât cât fratele lui Iared. Moroni a profeţit că trei martori vor depune mărturie despre adevărul Cărţii lui Mormon în zilele din urmă.

Sugestii pentru predare

Eter 4:1–7

Moroni consemnează şi pecetluieşte întreaga relatare a viziunii fratelui lui Iared.

Invitaţi-i pe cursanţi să se gândească la un obiect care are o valoare deosebită pentru ei sau pentru familia lor şi pe care ar dori să-l ţină la distanţă de copiii mici. Drept exemplu, puteţi arăta sau descrie ceva care are valoare pentru dumneavoastră.

• De ce nu i-aţi permite unui copil să ia un astfel de obiect în mână?

• Ce ar trebui să înveţe sau să facă un copil înainte de a avea încredere să-i daţi acest obiect?

Explicaţi că adevărurile Evangheliei au o mare valoare pentru Domnul. El doreşte să ni le împărtăşească pe toate, dar aşteaptă până când suntem pregătiţi să le primim. În timp ce cursanţii studiază Eter 4 pe parcursul acestei lecţii, îndemnaţi-i să caute principii care îi pot ajuta să se pregătească să primească adevăruri de la Domnul.

Invitaţi un cursant să citească Eter 4:1–5 şi rugaţi membrii clasei să caute ce i-a poruncit Domnul lui Moroni să scrie şi să pecetluiască.

• Ce i s-a poruncit lui Moroni să „pecetluiască”?

Explicaţi că Moroni a inclus cronica fratelui lui Iared în ceea ce se numeşte adesea porţiunea pecetluită a Cărţii lui Mormon. (Puteţi arăta tabelul intitulat Surse ale Cărţii lui Mormon, care se află în anexa de la sfârşitul acestui manual).

• Cum a descris Moroni ceea ce a văzut fratele lui Iared? (Vezi Eter 4:4.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să afle mai multe despre ceea ce Domnul i-a arătat fratelui lui Iared, invitaţi-i să citească, în gând, Eter 3:25–26 şi 2 Nefi 27:8–10. Apoi adresaţi următoarele întrebări:

• Conform versetelor din Eter 3:25–26, ce i-a arătat Domnul fratelui lui Iared?

• Conform 2 Nefi 27:10, ce conţine partea pecetluită a Cărţii lui Mormon?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Eter 4:6–7. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să identifice condiţiile care trebuie îndeplinite înainte ca revelaţiile oferite fratelui lui Iared să fie făcute cunoscute. Îi puteţi îndemna pe cursanţi să însemneze lucrurile pe care le-au identificat în scripturile lor.

• Care sunt condiţiile pe care le-aţi identificat?

• Care sunt principiile legate de primirea revelaţiei, pe care le putem învăţa din acest fragment de scriptură? (Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă că, pe măsură ce ne pocăim şi dăm dovadă de credinţă în Isus Hristos, putem primi mai multe revelaţii.)

• De ce credeţi că trebuie să ne pocăim şi să devenim curaţi pentru a primi mai multe revelaţii?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă ce înseamnă „[a avea] credinţă… la fel ca şi fratele lui Iared” (Eter 4:7), invitaţi-i să facă o listă în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor cu toate modalităţile pe care şi le amintesc prin care fratele lui Iared a arătat credinţă în Domnul. Le puteţi sugera să recapituleze capitolele Eter 1–3 în timp ce fac lista. După ce au avut timp suficient să se gândească şi să scrie, invitaţi câţiva cursanţi să citească câteva exemple pe care le-au dat şi să explice de ce acele exemple i-au impresionat.

Rugaţi cursanţii să-şi amintească obiectul valoros la care s-au gândit la începutul lecţiei şi în ce condiţii ar permite unui copil să ţină acel obiect în mână. Depuneţi mărturie că, în acelaşi mod, Domnul le cere copiilor Săi să îndeplinească nişte condiţii înainte să le reveleze întregul Său adevăr. El ne cere să demonstrăm că suntem pregătiţi spiritual şi că avem credinţă.

Eter 4:8–19

Domnul ne învaţă ce trebuie să facem pentru a primi mai multe revelaţii.

Ţineţi în mână o bucată de material. Explicaţi că Domnul a predat principii care ne pot ajuta să primim revelaţii. Când a predat aceste principii, a făcut referire la un văl. Un văl este o perdea sau o bucată de material, folosită pentru a acoperi sau a ascunde ceva.

Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Eter 4:15 şi să caute expresia care conţine cuvântul văl.

• La ce fel de văl s-a referit Domnul? (Un „[văl]… de necredinţă.”) În ce fel este necredinţa asemenea unui văl?

• Cuvântul a sfâşia înseamnă a rupe sau a împărţi. Ce credeţi că înseamnă a „sfâşia vălul acela de necredinţă”?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Eter 4:8, un altul să citească, cu glas tare, Eter 4:11 şi un altul să citească, cu glas tare, Eter 4:15. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să identifice ceea ce ne poate împiedica să primim revelaţii şi ceea ce ne poate ajuta să „[sfâşiem] vălul acela de necredinţă” şi să primim mai multe revelaţii.

• Ce credeţi că înseamnă a se „ridica împotriva cuvântului Domnului”? (Eter 4:8).

• Conform Eter 4:8, care sunt consecinţele care se abat asupra noastră când ne ridicăm împotriva cuvântului Domnului?

• Conform Eter 4:11, ce binecuvântare primim când credem în cuvintele Domnului?

Scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă:

Când credem cuvântul Domnului, …

Rugaţi-i pe cursanţi să completeze această afirmaţie cu ceea ce au învăţat din aceste versete. Deşi răspunsurile cursanţilor pot varia, asiguraţi-vă că acestea identifică următorul principiu: Atunci când credem cuvântul Domnului, Domnul ne va binecuvânta cu mai multe revelaţii. Scrieţi acest principiu pe tablă. De asemenea, îi puteţi îndemna pe cursanţi să-l scrie în scripturile lor, lângă Eter 4:11.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă acest principiu, adresaţi întrebarea:

• De ce credeţi că trebuie să credem adevărurile pe care le-am primit deja, înainte ca Domnul să ne ofere şi altele?

Rugaţi un cursant să scrie pe tablă următoarele exemple prin care putem exercita credinţă în cuvântul Domnului: studiul personal din scripturi; urmarea îndemnurilor Duhului Sfânt; susţinerea conducătorilor locali ai Bisericii; studiul scripturilor la biserică şi în cadrul seminarului; punerea în practică a cuvintelor profeţilor din zilele din urmă.

Invitaţi-i pe cursanţi să mediteze la felul în care, atunci când au dat dovadă de credinţă în cuvintele Domnului în unul dintre aceste moduri, au putut primi mai multă revelaţie. Îndemnaţi-i pe câţiva cursanţi să împărtăşească experienţele lor.

Faceţi din nou referire la exemplele scrise pe tablă. Rugaţi-i pe cursanţi să aibă în vedere acele exemple în timp ce meditează, în linişte, la felul în care arată credinţă în cuvintele lui Dumnezeu. Sugeraţi-le ca, pentru fiecare exemplu, să se evalueze singuri cu note de la 1 la 10, 10 însemnând foarte bine. Invitaţi-i pe cursanţi să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor un mod prin care pot arăta mai multă credinţă în îndrumarea pe care au primit-o deja de la Domnul. Împărtăşiţi mărturia dumneavoastră despre principiul scris pe tablă şi încurajaţi-i pe cursanţi să-şi atingă ţelurile pe care le-au scris.

Ştergeţi expresia „credem cuvântul Domnului” de pe tablă. Subliniaţi faptul că Domnul a predat şi alte principii despre a primi revelaţii. Rugaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Eter 4:13–15, căutând alte lucruri pe care le pot face pentru a primi revelaţii de la Domnul.

După ce cursanţilor li s-a acordat timp să citească, rugaţi-i să sugereze cum să se completeze declaraţia. Răspunsurile cursanţilor pot include următoarele principii: Atunci când venim la Domnul, El ne va binecuvânta cu mai multe revelaţii. Atunci când ne rugăm cu umilinţă, Domnul ne va binecuvânta cu mai multe revelaţii.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă aceste principii mai bine, le puteţi adresa următoarele întrebări:

• Ce înseamnă pentru voi să veniţi la Domnul? (Răspunsurile pot include a studia cuvintele Lui, a-şi întoarce inima către El, a se pocăi, a-L urma şi a se supune Lui).

• Ce înseamnă a avea o inimă frântă şi un spirit smerit? (A fi umil, plin de căinţă şi receptiv la voia Domnului). De ce sunt aceste atitudini necesare când ne rugăm pentru a primi revelaţie continuă de la Domnul?

Invitaţi-i pe cursanţi să se gândească la cum ar putea încorpora aceste principii în eforturile lor de a primi revelaţie.

Rezumaţi Eter 4:17–19, explicând că Domnul a declarat că scoaterea la lumină a Cărţii lui Mormon va fi un semn că lucrarea din zilele din urmă a lui Dumnezeu a început. El i-a chemat, de asemenea, pe toţi oamenii să se pocăiască şi să vină la El.

Eter 5

Moroni declară că trei martori vor vedea şi vor depune mărturie despre plăci.

Arătaţi ilustraţia „Joseph Smith traducând Cartea lui Mormon” (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 92). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Eter 5:1–3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să-şi imagineze cum a fost pentru Joseph Smith să traducă scriptura Cartea lui Mormon şi să-şi dea seama că acest sfat a fost scris anume pentru el de către Moroni, cu mai mult de 1.400 de ani în urmă.

Joseph Smith traducând Cartea lui Mormon

• Ce a spus Moroni despre plăcile pe care le pecetluise?

• Conform lui Eter 5:2–3, ce privilegiu avea Joseph de a face cu aceste plăci?

Întrebaţi-i pe cursanţi dacă îi pot numi pe cei trei martori ai Cărţii lui Mormon şi dacă îşi amintesc ce experienţe au avut. (Dacă cursanţii au nevoie de ajutor, invitaţi-i să citească „Mărturia celor trei martori” de la începutul Cărţii lui Mormon). Puteţi explica faptul că, pe lângă cei trei martori, au existat şi alţii care au mărturisit despre realitatea plăcilor de aur, inclusiv membrii Dumnezeirii (vezi Eter 5:4), Moroni (vezi Eter 5:6), Joseph Smith şi cei opt martori.

• În ce moduri puteţi voi să fiţi martori ai Cărţii lui Mormon, chiar fără să vedeţi plăcile? Cum poate mărturia voastră despre Cartea lui Mormon să-i influenţeze pe ceilalţi oameni?

În încheierea acestei lecţii, rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească mărturia lor despre Cartea lui Mormon.

Comentarii şi informaţii generale

Eter 5. Mărturia celor trei martori

Preşedintele James E. Faust, din Prima Preşedinţie, a spus:

„Pe când eram un tânăr băiat deţinător al Preoţiei aaronice, am primit o confirmare directă cu privire la remarcabila mărturie a celor trei martori despre veridictatea Cărţii lui Mormon. Preşedintele meu de ţăruş era preşedintele Henry D. Moyle, iar tatăl său era James H. Moyle. În timpul verii, fratele James H. Moyle îşi vizita familia şi preaslăvea împreună cu noi în mica noastră episcopie din sud-estul văii Salt Lake.

Într-o duminică, fratele James H. Moyle ne-a împărtăşit o experienţă unică. Când era tânăr, a mers la Universitatea din Michigan să studieze Dreptul. La sfârşitul studiilor sale, tatăl lui i-a spus că David Whitmer, unul dintre martorii Cărţii lui Mormon, era încă în viaţă. Tatăl lui i-a sugerat ca, în drum spre oraşul Salt Lake, să meargă să-l vadă pe David Whitmer în persoană. Scopul fratelui Moyle a fost să-l întrebe despre mărturia lui cu privire la plăcile de aur şi la Cartea lui Mormon.

În timpul acelei vizite, fratele Moyle i-a spus lui David Whitmer: «Domnule, sunteţi un bărbat în vârstă şi eu sunt un bărbat tânăr. Am studiat despre martori şi mărturii. Vă rog să-mi spuneţi adevărul cu privire la mărturia dumneavoastră în calitate de unul dintre martorii Cărţii lui Mormon». David Whitmer i-a spus acestui tânăr bărbat: «Da, am ţinut, în mână, plăcile de aur şi ne-au fost arătate de un înger. Mărturia mea cu privire la Cartea lui Mormon este adevărată». David Whitmer nu mai făcea parte din Biserică, însă el nu a negat niciodată mărturia sa despre vizita îngerului, despre ţinerea în mână a plăcilor de aur sau despre veridicitatea Cărţii lui Mormon. Faptul că am auzit cu propriile urechi această experienţă remarcabilă direct din gura fratelui Moyle a avut un efect puternic care a confirmat mărturia mea în curs de dezvoltare. Faptul că am auzit-o m-a făcut să mă simt obligat” („A Growing Testimony”, Ensign, nov. 2000, p. 54).

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a spus:

„Cei trei martori nu au negat niciodată mărturia lor cu privire la Cartea lui Mormon. Nu au putut să o facă pentru că ştiau că era adevărată. Ei au făcut sacrificii şi s-au confruntat cu dificultăţi mult mai mari decât au avut parte cei mai mulţi oameni. Când era pe moarte, Oliver Cowdery a depus aceeaşi mărturie despre originea divină a Cărţii lui Mormon… Faptul că ei au continuat să afirme ceea ce au văzut şi au auzit în timpul acelei experienţe minunate pe parcursul unor perioade lungi de înstrăinare de Biserică şi de Joseph face ca mărturia lor să fie mai puternică” („O mărturie trainică despre misiunea profetului Joseph Smith”, Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 90).