Bibliotecă
Lecţia 66: Mosia 26

Lecţia 66

Mosia 26

Introducere

În timpul domniei lui Mosia, majoritatea tinerilor – cei care erau copii pe vremea când regele Beniamin a rostit ultima sa predică – nu au crezut în învăţăturile Bisericii şi au refuzat să îl cheme pe Domnul în rugăciune. Aceşti tineri necredincioşi i-au influenţat pe alţi membri ai Bisericii să comită păcate grave. Multe dintre aceste persoane care comiseseră încălcări erau aduse în faţa lui Alma, conducătorul Bisericii. Alma nu a ştiut ce să facă la început, dar, în cele din urmă, el I-a cerut îndrumare Domnului cu privire la modalitatea de a-i judeca pe membrii nesupuşi. Domnul i-a revelat lui Alma procesul care trebuia urmat pentru a-i face pe membri să răspundă pentru păcatele lor. Alma, de asemenea, a învăţat despre mila lui Dumnezeu şi despre dorinţa Sa de a-i ierta pe cei care se pocăiesc. Alma a urmat sfatul Domnului şi a adus ordine în Biserică.

Sugestii pentru predare

Mosia 26:1–6

Mulţi tineri nu cred în Evanghelie şi îi îndeamnă pe alţii să păcătuiască.

Înainte de începerea orei, scrieţi următoarele întrebări pe tablă:

Cum aţi descrie mărturia voastră astăzi?

În ce fel aţi dori ca mărturia voastră să crească?

Rugaţi cursanţii să răspundă la aceste întrebări în jurnalul pentru studiul scripturilor sau în caietul pentru seminar. După ce au avut timp suficient să răspundă, explicaţi-le faptul că Mosia 26 conţine o relatare despre un grup de persoane care nu au făcut ceea ce era necesar pentru a se îngriji de mărturia lor. Drept rezultat, credinţa lor în Dumnezeu nu a crescut şi acestea i-au condus pe alţi membri ai Bisericii spre păcat şi greşeli. Sugeraţi cursanţilor ca, pe măsură ce studiază această relatare, să se gândească la ceea ce îi învaţă despre creşterea şi întărirea mărturiilor.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 26:1–3. Apoi, întrebaţi-i pe membrii clasei:

  • Ce alegere au făcut mulţi din generaţia care se ridica? (Ei au ales să nu creadă în tradiţiile părinţilor lor.)

  • De ce credeţi că necredinţa oamenilor îi împiedică să înţeleagă „cuvântul lui Dumnezeu”? (Mosia 26:3).

Explicaţi că a crede (sau a avea dorinţa de a crede) duce la acţiuni care ne întăresc mărturiile. Pe de altă parte, când oamenii aleg să nu creadă, ei, de asemenea, aleg să nu facă anumite lucruri care i-ar ajuta să-şi dezvolte mărturii puternice. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 26:3–4, 6. Rugaţi jumătate dintre membrii clasei să caute ceea ce tinerii nu au vrut să facă din cauza necredinţei lor. Rugaţi cealaltă jumătate să caute rezultatele necredinţei.

  • Ce au refuzat să facă tinerii din cauza necredinţei lor?

  • Care au fost efectele necredinţei?

După ce cursanţii au discutat pe baza acestor întrebări, scrieţi următoarea propoziţie pe tablă: Pentru a dezvolta şi menţine o mărturie, trebuie să…

Imagine
Preşedintele Henry B. Eyring

Rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Henry B.Eyring, din Prima Preşedinţie: Rugaţi membrii clasei să caute modalităţi de a completa propoziţia de pe tablă.

„Mărturia trebuie să fie îngrijită prin rugăciune făcută cu credinţă, ospătarea din cuvântul lui Dumnezeu din scripturi şi supunerea faţă de adevărul pe care l-am primit. Este periculos să neglijăm rugăciunea. Mărturia noastră este în pericol dacă studiem şi citim doar ocazional din scripturi. Ele reprezintă o hrană necesară pentru mărturia noastră …

Ospătarea din cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea spusă din inimă şi supunerea faţă de poruncile Domnului trebuie să aibă loc în mod consecvent şi permanent pentru ca mărturia voastră să crească şi să prospere” („O mărturie vie”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 127).

  • Care sunt activităţile identificate de preşedintele Eyring care ne vor ajuta să ne îngrijim de mărturiile noastre? (Pe măsură ce cursanţii identifică aceste activităţi, introduceţi-le în propoziţia de pe tablă: Pentru a dezvolta şi menţine o mărturie, trebuie să ne ospătăm din cuvântul lui Dumnezeu, să ne rugăm cu credinţă şi să ne supunem poruncilor Domnului.)

  • În ce fel v-au influenţat aceste activităţi mărturia?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 26:5–6, căutând modalităţi prin care tinerii necredincioşi i-au influenţat pe câţiva membri ai Bisericii.

  • Aveţi în vedere următoarea declaraţie: „De aceea, a fost potrivit ca cei care au făcut păcate, care erau în Biserică, să fie dojeniţi de către Biserică” (Mosia 26:6). Ce credeţi că înseamnă acest lucru? (A fost necesar ca membrii Bisericii care au păcătuit să fie judecaţi şi traşi la răspundere.)

Mosia 26:7–14

Alma cere îndrumare de la Domnul cu privire la modalitatea de a-i judeca pe cei care păcătuiesc.

Rugaţi cursanţii să-şi imagineze cum ar fi să fie episcopul unei episcopii în care membrii au comis păcate serioase şi nu s-au pocăit. Rugaţi cursanţii să se gândească la ceea ce ar face în aceste împrejurări. În ce fel şi-ar îndeplini responsabilitatea de a-i trage la răspundere pe membri pentru păcatele lor şi de a-i ajuta să se pocăiască? Explicaţi că Alma, conducătorul Bisericii, a avut parte de încercări similare.

Rezumaţi Mosia 26:7–12 explicând că cei care au păcătuit au fost aduşi înaintea lui Alma. Astfel de lucruri nu se mai întâmplaseră în Biserică şi Alma nu a ştiut ce să facă. El a decis să-i trimită pe cei care au comis încălcări în faţa regelui Mosia pentru a fi judecaţi. Regele Mosia i-a trimis înapoi la Alma, care avea autoritatea de la Dumnezeu de a judeca membrii Bisericii care comiseseră păcate.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 26:13–14. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la cum s-a simţit Alma cu privire la responsabilitatea de a-i judeca pe cei care păcătuiseră.

  • Ce a făcut Alma când a fost neliniştit cu privire la însărcinarea sa de a-i judeca pe păcătoşi?

  • De ce este important să ştim că episcopii şi preşedinţii de ramură caută şi primesc îndrumare de la Domnul atunci când îi ajută pe cei care păcătuiesc?

Mosia 26:15–32

Domnul i-a revelat lui Alma modul în care membrii Bisericii trebuiau să răspundă pentru păcatele lor şi a stabilit condiţiile pocăinţei.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă contextul versetelor Mosia 26:15–32, subliniaţi faptul că aceste versete cuprind răspunsul Domnului la întrebarea lui Alma privind ceea ce trebuie să facă cu cei care păcătuiseră. Pe măsură ce cursanţii studiază răspunsul Domnului, încurajaţi-i să caute principii şi doctrine care îi ajută să înţeleagă mai bine rolul de judecător al deţinătorilor preoţiei, precum sunt episcopii şi preşedinţii de ramură (şi, pentru deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec, preşedinţii de ţăruş, de district sau de misiune). De asemenea, rugaţi-i să caute principii şi doctrine despre a cere iertare.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând Mosia 26:17–28, observând de câte ori Domnul foloseşte cuvintele Meu, Mea, Mei, Mele sau Eu. Le puteţi sugera cursanţilor să sublinieze aceste cuvinte de fiecare dată când apar. Apoi, întrebaţi-i pe membrii clasei:

  • În Mosia 26:17–28, ce sugerează cuvintele Eu şi Meu, Mea, Mei, Mele despre locul pe care îl ocupă Domnul în procesul pocăinţei? (Îi puteţi invita pe cursanţi să împărtăşească expresii sau versete care sprijină răspunsurile lor.)

  • Ce adevăruri putem învăţa din Mosia 26:20–21 despre rolul slujitorilor Domnului în procesul de pocăinţă? (Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă că respectivii conducători ai preoţiei Îl reprezintă pe Domnul şi că, în situaţia în care a fost comis un păcat grav, episcopii şi preşedinţii de ramură ne pot ajuta să ne pocăim şi să primim iertare.)

  • În ce fel îi pot ajuta episcopii sau preşedinţii de ramură pe cei care se luptă cu păcatul sau ispita?

Explicaţi faptul că Domnul l-a învăţat pe Alma ce trebuie să facă cei care caută iertare pentru a se pocăi. Invitaţi cursanţii să caute împreună cu grupul în Mosia 26:29–32 şi să identifice principii care îi ajută să înţeleagă ceea ce Domnul cere de la noi atunci când ne pocăim.

După ce cursanţii au avut timp suficient pentru a studia aceste versete, invitaţi câţiva cursanţi să scrie pe tablă, folosind cuvintele lor, principiile pe care le-au descoperit. Răspunsurile lor pot include:

Mărturisirea păcatului duce la iertare.

Domnul îi va ierta pe cei care se pocăiesc cu inimă sinceră.

Trebuie să-i iertăm pe alţii pentru a primi iertarea Domnului.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine aceste principii, adresaţi-le câtorva aceste întrebări:

  • În Mosia 26:29, care este înţelesul expresiei „mărturiseşte păcatele în faţa ta şi a Mea”? (Dacă este nevoie, puteţi explică faptul că în acest verset cuvântul ta se referă la Alma.)

  • Când cineva a comis un păcat grav, de ce credeţi că este necesar ca persoana să mărturisească Domnului şi conducătorilor Bisericii? (Încălcările grave, precum încălcarea legii castităţii, pot pune în pericol calitatea de membru în Biserică a unei persoane. De aceea, în astfel de cazuri, persoana trebuie să mărturisească păcatul atât Domnului, cât şi reprezentanţilor Săi din Biserică. Episcopii şi preşedinţii de ramură deţin cheile preoţiei pentru a-i ajuta pe cei care au păcătuit să fie iertaţi. Cu toate că doar Domnul poate ierta păcate, conducătorii preoţiei au rolul de a-i ajuta pe oameni să primească iertare. Ei ţin confidenţiale toate mărturisirile şi îi ajută pe cei care au mărturisit pe parcursul procesului de pocăinţă.)

  • Ce credeţi că înseamnă ca cineva să se pocăiască „cu sinceritatea inimii sale”? (Mosia 26:29).

  • De ce credeţi că Domnul ne cere să-i iertăm pe alţii? Ce legătură există între pocăinţă şi iertarea altora? (Vezi 3 Nefi 13:14–15; D&L 64:8–11.)

  • Ce expresii din aceste versete ar putea încuraja sau alina pe cineva care doreşte să se pocăiască, dar care nu crede că poate fi iertat?

Mosia 26:33–39

Alma urmează sfatul Domnului, judecându-i pe cei care au păcătuit şi aducând ordine în Biserică.

Explicaţi că în Mosia 26:33–37 se povesteşte despre modul în care Alma a urmat instrucţiunile Domnului, i-a judecat pe membrii Bisericii care păcătuiseră şi a adus ordine în Biserică. invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 26:34–37, căutând rezultatele eforturilor lui Alma de a urma sfatul Domnului. Depuneţi-vă mărturia despre faptul că, atunci când ne pocăim şi trăim în dreptate, putem avea pace în inimile noastre şi putem creşte spiritual.

Comentarii şi informaţii generale

Mosia 26:29-30. Elementele esenţiale ale pocăinţei

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre elementele esenţiale ale pocăinţei:

„Spencer W. Kimball [a oferit] un îndrumar minunat pentru iertare prin intermediul pocăinţei. Acesta a ajutat mulţi oameni să găsească drumul înapoi. El [a identificat] cinci elemente esenţiale ale pocăinţei.

Regretul pentru păcat. Studiaţi şi cugetaţi pentru a determina cât de gravă consideră Domnul că este încălcarea dumneavoastră. Acest lucru va aduce cu sine regret şi remuşcări vindecătoare. Va aduce, de asemenea, dorinţa sinceră de schimbare şi bunăvoinţa de a ne supune tuturor cerinţelor pentru a fi iertaţi…

Abandonarea păcatului. Aceasta este o hotărâre permanentă şi fermă de a nu repeta încălcarea. Ţinând acest angajament, nu va mai trebui să simţiţi niciodată gustul amar al acelui păcat…

Mărturisirea păcatului. Întotdeauna trebuie să-I mărturisiţi Domnului păcatele dumneavoastră. Dacă sunt încălcări grave, precum imoralitatea, ele trebuie mărturisite episcopului sau preşedintelui de ţăruş. Vă rugăm să înţelegeţi că mărturisirea nu înseamnă pocăinţă. Este un pas esenţial, dar singură nu este îndeajuns. Mărturisirea parţială prin menţionarea greşelilor minore, nu vă va ajuta să rezolvaţi încălcările mai grave, nedezvăluite. Esenţială, în vederea iertării, este dorinţa de a mărturisi Domnului tot ceea ce aţi făcut şi, dacă este necesar, judecătorului Său care deţin preoţia…

Îndreptarea păcatului. Trebuie să restituiţi sau să îndreptaţi, pe cât posibil, tot ceea ce a fost furat, stricat sau pângărit. Restituirea de bunăvoie este dovada concretă pentru Domnul că v-aţi luat angajamentul să faceţi tot ceea ce vă stă în putere pentru a vă pocăi.

Supunerea faţă de toate poruncile. Supunerea deplină aduce, în viaţa dumneavoastră, întreaga putere a Evangheliei şi vă întăreşte pentru a vă concentra asupra abandonării anumitor păcate. Include lucruri care, la prima vedere, nu par a face parte din procesul pocăinţei, precum participarea la adunări, plătirea zeciuielii, slujirea şi iertarea altora…

Eu aş adăuga un al şaselea pas: Recunoaşterea Salvatorului. Depun mărturie că, dintre toţi paşii necesari pocăinţei, cel mai important este ca dumneavoastră să aveţi convingerea că iertarea vine datorită Mântuitorului. Este important să ştiţi că numai îndeplinind cerinţele stabilite de El puteţi fi iertaţi” („Finding Forgiveness”, Ensign, mai 1995, p. 76).