Introducere la Cartea lui Enos
De ce studiem această carte?
Cartea lui Enos ilustrează puterea ispăşirii lui Isus Hristos de a curăţa oamenii de păcat şi de a-i face întregi. Enos se luptă în faţa lui Dumnezeu în rugăciune fierbinte înainte de a-i fi iertate păcatele. Apoi, el s-a rugat pentru bunăstarea spirituală a nefiţilor şi lamaniţilor şi şi-a petrecut restul vieţii slujind pentru ca aceştia să fie salvaţi. În timp ce cursanţii studiază cartea lui Enos, ei pot învăţa lecţii importante despre rugăciune, pocăinţă şi revelaţie. Ei pot, de asemenea, să înveţe că, pe măsură ce vor primi, individual, binecuvântările ispăşirii, vor dori să împărtăşească şi altora acele binecuvântări.
Cine a scris această carte?
Cartea a fost scrisă de Enos, unul dintre fiii lui Iacov, nepotul lui Lehi şi al Sariei. Enos a consemnat că tatăl său l-a învăţat „în învăţătura şi în mustrarea Domnului” (Enos 1:1). Aproape de sfârşitul vieţii sale, Enos a scris că el a declarat „adevărul care este în Hristos” de-a lungul zilelor sale (Enos 1:26). Înainte de moartea sa, Enos a dat plăcile cele mici ale lui Nefi fiului său, Iarom (vezi Iarom 1:1). Enos a încheiat cronica sa spunând că el se bucura de ziua când avea să stea înaintea Mântuitorului său. El a declarat: „Atunci voi vedea faţa Lui cu plăcere, iar El va spune către mine: Vino la Mine, tu cel binecuvântat, căci este un loc pregătit pentru tine în locaşurile Tatălui Meu” (Enos 1:27).
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
Când Enos a primit plăcile cele mici de la tatăl său, el a promis să graveze numai scrierile pe care le considera a fi deosebit de preţioase, care includeau predici, revelaţii şi profeţii sacre (vezi Iacov 1:1–4; 7:27). Enos ştia că poporul său, nefiţii, va fi distrus în cele din urmă. El s-a rugat ca Domnul să păstreze o cronică a nefiţilor „ca să poată fi adusă lamaniţilor cândva, în viitor, ca astfel ei să poată fi aduşi la salvare” (Enos 1:13).
Când şi unde a fost scrisă?
Enos a încheiat cronica sa declarând că trecuseră 179 de ani de când Lehi plecase din Ierusalim (vezi Enos 1:25). Acest lucru indică data scrierilor sale fiind, cu aproximaţie, între anii 544 î.H. (când Iacov şi-a încheiat cronica) şi 421 î.H. Enos a scris această cronică în timp ce locuia în ţara lui Nefi.
Care sunt unele dintre trăsăturile caracteristice ale aceste cărţi?
Cartea lui Enos prezintă un tipar care arată modul în care fiecare om poate primi binecuvântările ispăşirii lui Isus Hristos şi în care poate împărtăşi altora acele binecuvântări. Mai întâi, Enos a fost învăţat Evanghelia lui Isus Hristos (vezi Enos 1:1, 3). După aceea, el a admis că avea nevoie de Salvator şi s-a rugat pentru a fi iertat (vezi Enos 1:2–4). Apoi, după ce a primit iertarea păcatelor sale, el s-a rugat şi a slujit cu sârguinţă pentru a aduce pe alţii la salvare (vezi Enos 1:5–27). Acest tipar apare peste tot în Cartea lui Mormon. Exemplele includ pe Alma (vezi Mosia 17:1–2; 18:1–2), pe Alma cel Tânăr şi pe fiii lui Mosia (vezi Mosia 27–28) şi pe Lamoni şi poporul său (vezi Alma 18–19).
Mai mult, Cartea lui Enos este prima care descrie amănunţit starea de apostazie a urmaşilor lui Laman şi Lemuel (vezi Enos 1:20). Ea mai menţionează şi că erau „foarte mulţi profeţi” printre nefiţi, deşi cei mai mulţi dintre nefiţi erau „un popor încăpăţânat” care trebuia stârnit tot timpul ca „[să-l] ţină în frica Domnului” (Enos 1:22–23).
Rezumat
Enos 1:1–8 Enos se roagă pentru iertarea păcatelor sale şi primeşte iertare datorită credinţei sale în Isus Hristos.
Enos 1:9–18 Enos se roagă pentru nefiţi şi lamaniţi şi Îl roagă pe Domnul să păstreze cronicile nefiţilor.
Enos 1:19–24 Enos descrie ticăloşia lamaniţilor şi firea încăpăţânată a nefiţilor. El şi alţi profeţi slujesc tot timpul pentru ca aceştia să fie salvaţi.
Enos 1:25–27 Enos încheie cronica sa şi scrie despre garanţia vieţii veşnice pe care a primit-o de la Mântuitorul său.