3 Nefi 23

Introducere

După ce a citat cuvintele lui Isaia (vezi 3 Nefi 22), Isus Hristos le-a poruncit nefiţilor să cerceteze cuvintele acestui profet. El a spus că respectivele cuvinte ale lui Isaia sunt o binecuvântare, deoarece Isaia „a vorbit cu simţire despre toate lucrurile care sunt legate de poporul Meu, care este din casa lui Israel” (3 Nefi 23:2). El a mai spus că toate cuvintele lui Isaia au fost sau vor fi împlinite. Apoi, Salvatorul le-a poruncit nefiţilor să cerceteze cuvintele tuturor profeţilor şi i-a instruit să adauge informaţii la cronicile lor.

Sugestii pentru predare

3 Nefi 23:1–5

Isus Hristos le porunceşte oamenilor să cerceteze cuvintele profeţilor.

Scrieţi, pe tablă, următoarea expresie: Binecuvântări rezultate din faptul că studiez scripturile. Rugaţi cursanţii să cugete la experienţele lor privind studiul Cărţii lui Mormon acasă şi la seminar în acest an. Invitaţi-i să iasă la tablă şi să scrie un cuvânt sau o propoziţie scurtă care să descrie o binecuvântare pe care au primit-o ca rezultat al studiului scripturilor. Le puteţi cere câtorva cursanţi să descrie mai în detaliu ceea ce au scris. Apoi, atrageţi atenţia asupra binecuvântărilor scrise pe tablă.

De ce credeţi că suntem binecuvântaţi în aceste moduri când citim scripturile?

Rugaţi cursanţii să-şi aducă aminte, din lecţia precedentă, ale cui cuvinte au fost citate de către Isus Hristos în timp ce-i învăţa pe nefiţi. (Cuvintele lui Isaia.) Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 23:1–3. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ceea ce Salvatorul a spus că trebuie să facem cu respectivele cuvinte ale lui Isaia. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze cuvintele şi expresiile din aceste versete care au o însemnătate specială pentru ei. Invitaţi-i să împărtăşească ceea ce au descoperit.

De ce a dorit Domnul ca oamenii să cerceteze cuvintele lui Isaia? (Vezi 3 Nefi 23:2–3.)
De ce este o binecuvântare să ştii că toate cuvintele lui Isaia vor fi împlinite?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 23:4–5. Atrageţi atenţia asupra faptului că, după ce Salvatorul a spus să cercetăm cuvintele lui Isaia, El a spus să-i „[căutăm] pe profeţi”. Scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Salvatorul ne porunceşte să cercetăm cu sârguinţă cuvintele lui Isaia şi ale celorlalţi profeţi.

Potrivit celor relatate în 3 Nefi 23:5, ce trebuie să facem pentru a fi salvaţi? Cum ne ajută cuvintele profeţilor să urmăm aceste porunci?
În ce moduri diferă cercetarea cu sârguinţă a cuvintelor profeţilor de simpla citire a cuvintelor profeţilor? De ce credeţi că este important să cercetăm cu sârguinţă cuvintele lui Isaia şi ale celorlalţi profeţi?
Ce metode de studiu al scripturilor vă ajută cel mai bine să faceţi din cercetarea cuvintelor lui Isaia şi ale celorlalţi profeţi un aspect important al vieţii voastre?

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Merrill J. Bateman, din Cei Şaptezeci:

„Sunt anumite binecuvântări dobândite în urma cercetării scripturilor. Când cineva studiază cuvintele Domnului şi le dă ascultare, se apropie mai mult de Salvator şi dobândeşte o dorinţă mai mare de a trăi o viaţă neprihănită. Puterea de a se împotrivi ispitei creşte, iar slăbiciunile spirituale sunt biruite. Rănile spirituale sunt vindecate” („Coming unto Christ by Searching the Scriptures”, Ensign, nov. 1992, p. 28).

În afara scripturilor, unde putem găsi cuvintele profeţilor?

Rugaţi cursanţii să răspundă la următoarea întrebare scriind răspunsurile în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:

Ce puteţi să schimbaţi în aşa fel încât să studiaţi cu mai multă sârguinţă cuvintele profeţilor?

Invitaţi câţiva cursanţi să depună mărturie despre binecuvântările care rezultă ca urmare a cercetării cuvintelor profeţilor.

3 Nefi 23:6–14

Salvatorul îi instruieşte pe ucenicii Săi să adauge un eveniment important la cronica lor scripturală.

Rugaţi câţiva cursanţi să numească relatările lor preferate din Cartea lui Mormon. Scrieţi-le răspunsurile pe tablă. Apoi, ştergeţi unul dintre răspunsuri. Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că Mormon sau Nefi ori un alt cronicar a uitat să includă acea relatare.

Ce învăţături importante ar lipsi din Cartea lui Mormon dacă această relatare nu ar fi fost inclusă?

Explicaţi că, atunci când Salvatorul i-a învăţat pe nefiţi, El a atras atenţia că cronicarii lor au uitat să includă un eveniment important care avusese loc ca parte a împlinirii profeţiei. Rugaţi mai mulţi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din 3 Nefi 23:6–13. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce au uitat nefiţii să consemneze.

Nefiţii aveau deja o cronică despre profeţia lui Samuel (vezi Helaman 14:25). De ce credeţi că era important pentru ei să aibă şi o cronică despre împlinirea ei?

Atrageţi atenţia că, deşi nouă nu ni s-a poruncit să ţinem o cronică scripturală pentru Biserică, am fost sfătuiţi să ţinem jurnale personale.

În ce mod este valabil sfatul Salvatorului din 3 Nefi 23:6–13 pentru eforturile noastre de a ţine jurnale personale?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să observe un mod prin care pot ţine un jurnal, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea experienţă împărtăşită de preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie:

Imagine

Preşedintele Henry B. Eyring

„Am venit acasă târziu de la o îndatorire de la Biserică. Se întunecase deja. Socrul meu, care locuia lângă noi, m-a surprins în timp ce mă îndreptam spre uşa de la intrarea casei mele. Căra pe umeri o grămadă de ţevi, mergând foarte repede, şi era îmbrăcat în hainele de lucru. Ştiam că tot lucra la un sistem de pompare a apei de la un izvor aflat sub proprietatea noastră.

Mi-a zâmbit, a vorbit în şoaptă, şi apoi a zbughit-o pe lângă mine în întuneric pentru a-şi continua munca. Am făcut câţiva paşi spre casă, gândindu-mă la ce făcea el pentru noi şi, cum am ajuns lângă uşă, am auzit în mintea mea – nu din glasul meu – aceste cuvinte: «Nu îţi ofer aceste experienţe pentru tine. Notează-le».

Am intrat. Nu m-am dus la culcare. Deşi eram obosit, am scos o foaie de hârtie şi am început să scriu. Şi cum făceam aşa, am înţeles mesajul pe care-l auzisem în mintea mea. Trebuia să ţin o evidenţă ca astfel copiii mei să citească, la un moment dat în viitor, despre cum am văzut influenţa mâinii lui Dumnezeu binecuvântând familia noastră. Bunicul nu era nevoit să facă ceea ce făcea pentru noi. Putea pune pe altcineva să facă acel lucru sau putea să nu-l fi făcut deloc. Dar el ne slujea nouă, familiei lui, aşa cum fac mereu ucenicii de legământ ai lui Isus Hristos. Ştiam că era adevărat. Aşa că am notat, astfel ca ai mei copii să aibă o amintire care, într-o zi, le va putea fi de ajutor.

Am scris câteva rânduri în fiecare zi timp de ani de zile. N-am ratat nicio zi, indiferent de cât de obosit eram sau de cât de devreme trebuia să încep următoarea zi. Înainte de a începe să scriu, mă gândeam la această întrebare: «Am văzut influenţa mâinii lui Dumnezeu întinsă azi spre a ne atinge pe mine şi pe copiii mei sau pe familia noastră?»” („O, aduceţi-vă aminte, aduceţi-vă aminte”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 66–67).

De ce credeţi că este important pentru noi să scriem despre experienţele care ne întăresc spiritual?
Cum ne-ar putea ajuta faptul de a urma exemplul preşedintelui Eyring? Cum i-ar putea ajuta pe alţii consemnările noastre?

Explicaţi că preşedintele Eyring a vorbit despre binecuvântările pe care le-a primit ca urmare a faptului că a scris zilnic despre modul în care Dumnezeu i-a binecuvântat familia. Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia care urmează. (Este posibil să fi împărtăşit părţi din această declaraţie în lecţia 117. Cursanţii vor fi avantajaţi s-o audă din nou.)

„Tot gândindu-mă, ceva a început să se întâmple. Gândindu-mă la cele întâmplate peste zi, vedeam dovada a ceea ce făcuse Dumnezeu pentru unul dintre noi şi pe care nu o sesizasem în momentele ocupate ale zilei. Întâmplându-se aceasta, şi se întâmpla des, am realizat faptul că, încercând să-mi amintesc, Dumnezeu putea să-mi arate ce făcuse El.

Am început să am mult mai mult decât doar recunoştinţă în inimă. Mărturia a crescut. Am devenit şi mai sigur de faptul că Tatăl nostru Ceresc aude şi răspunde rugăciunilor. Am simţit o şi mai mare recunoştinţă pentru alinarea şi purificarea care rezultă datorită ispăşirii Salvatorului Isus Hristos. Am devenit şi mai încrezător în faptul că Duhul Sfânt poate să ne aducă aminte de toate lucrurile – chiar lucrurile pe care nu le-am observat sau cărora nu le-am acordat atenţie când s-au întâmplat” („O, aduceţi-vă aminte, aduceţi-vă aminte”, p. 67).

Ce principiu putem învăţa din relatarea din 3 Nefi 23 şi din experienţa preşedintelui Eyring? (Cursanţii pot răspunde în mai multe moduri la această întrebare. Răspunsurile lor trebuie să reflecte următorul adevăr: Când consemnăm experienţe spirituale, vom fi binecuvântaţi atât individual, cât şi ca familii.)

Este posibil ca unii cursanţi să simtă că nu li s-a întâmplat nimic ce ar merita să fie consemnat. Pentru a-i ajuta, puteţi invita un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului John H. Groberg, din Cei Şaptezeci:

„Unii oameni spun: «Nu am nimic de consemnat. Nu mi se întâmplă nimic spiritual». Eu spun: «Începeţi să consemnaţi, iar lucrurile spirituale vor avea loc. Ele au loc tot timpul, însă noi le recunoaştem mai uşor pe măsură ce scriem»” („Writing Your Personal and Family History”, Ensign, mai 1980, p. 48).

Invitaţi cursanţii să se întrebe singuri dacă au uitat să scrie despre experienţe care i-au întărit spiritual. Încurajaţi-i să scrie despre aceste experienţe şi să continue să consemneze alte experienţe de-a lungul vieţii lor. Le puteţi sugera să urmeze exemplul preşedintelui Eyring scriind ceva în fiecare zi.

Recapitularea scripturilor de bază

Faptul de a învăţa să rezolve probleme folosind scripturile îi poate ajuta pe cursanţi de-a lungul vieţii lor. Daţi-i fiecărui cursant câte o foaie mică de hârtie. Invitaţi-i să scrie o întrebare pe care o au sau despre o încercare de care au parte. Explicaţi-le că veţi strânge foile şi că veţi citi câteva dintre ele în faţa clasei. Spuneţi-le cursanţilor să nu-şi scrie numele şi amintiţi-le să nu includă detalii care sunt prea personale sau nepotrivite pentru a fi discutate la oră. (După ce aţi adunat foile, puteţi să le citiţi repede, în gând, pentru a vă asigura că sunt în regulă şi că nu sunt prea personale.) Citiţi-le membrilor clasei o întrebare sau o încercare şi vedeţi dacă pot folosi fragmente cu scripturi de bază pentru a aborda întrebarea sau încercarea respectivă.

Explicaţi că Salvatorul ne-a poruncit să-i învăţăm pe alţii ceea ce ne-a învăţat El (vezi 3 Nefi 23:14). Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se pregătească pentru a ţine această poruncă, încurajaţi-i să exerseze abilităţi de predare, precum explicarea doctrinelor sau principiilor, împărtăşirea experienţelor şi depunerea mărturiei atunci când folosesc fragmente cu scripturi de bază pentru rezolvarea problemelor. Puteţi păstra celelalte întrebări sau încercări scrise de cursanţi şi să le discutaţi, în acelaşi fel, atunci când veţi avea mai mult timp.

Notă. Durata acestei lecţii vă poate permite să alocaţi timp pentru a desfăşura această activitate pentru recapitularea scripturilor de bază. Puteţi desfăşura activitatea la începutul lecţiei, ca o pauză între secţiunile lecţiei sau la sfârşitul lecţiei. Fiţi concis pentru a avea timp pentru lecţie. Pentru alte activităţi de recapitulare, consultaţi anexa de la sfârşitul acestui manual.