Bibliotecă
Lecţia 69: Alma 1–2

Lecţia 69

Alma 1–2

Introducere

La scurt timp după ce Alma a devenit judecător-şef, un bărbat pe nume Nehor a început să predice poporului. El a predicat împotriva Bisericii şi doctrinelor sale şi a convins mulţi oameni să-l creadă şi să-i dea bani. Când l-a ucis pe Ghedeon, care era un membru credincios al Bisericii, Nehor a fost adus în faţa lui Alma. Găsindu-l vinovat de vicleşug preoţesc şi de a fi încercat să impună cu sabia vicleşugul preoţesc, Alma l-a condamnat pe Nehor la moarte. Biserica a prosperat, fiind condusă de preoţi umili şi sârguincioşi, dar vicleşugurile preoţeşti au continuat. Amlici, un om viclean din ordinul lui Nehor, a obţinut sprijinul multor oameni şi a încercat, fără succes, să devină rege al nefiţilor. El şi adepţii lui s-au revoltat, s-au ridicat la luptă împotriva nefiţilor şi, în cele din urmă, şi-au unit forţele cu o armată lamanită. Întăriţi de Domnul, nefiţii au suferit multe pierderi, dar au respins atacurile acestor armate.

Sugestii pentru predare

Alma 1

În pofida răspândirii vicleşugurilor preoţeşti şi persecuţiei, mulţi oameni au rămas fermi în credinţă.

Scrieţi plăcut pe tablă.

  • Care sunt pericolele la care te expune dorinţa de a fi plăcut oamenilor? Care sunt pericolele la care te expui urmându-i pe oameni numai pentru că sunt plăcuţi?

Explicaţi că un bărbat pe nume Nehor a devenit plăcut unor oameni din Zarahemla. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 1:2–6 şi să caute ce a propovăduit Nehor şi cum au reacţionat oamenii faţă de cele propovăduite de el. După ce cursanţii expun ceea ce au aflat, puteţi adresa întrebări cum ar fi:

  • De ce este periculoasă învăţătura lui Nehor din Alma 1:4? (În cazul în care cursanţii nu găsesc răspunsul potrivit la această întrebare, arătaţi că Nehor a propovăduit că „toţi oamenii [vor avea] viaţă veşnică”, indiferent de faptele lor. Această învăţătură ignoră necesitatea pocăinţei, a rânduielilor şi a ţinerii poruncilor lui Dumnezeu. Vezi, de asemenea, Alma 15:15.)

  • Care sunt consecinţele pe care le-ar suporta o persoană care crede această doctrină?

  • Cum l-a afectat pe Nehor propriul succes? (Vezi Alma 1:6.)

Rezumaţi Alma 1:7–15 explicând că, într-o zi, mergând să predice unui grup de adepţi, Nehor l-a întâlnit pe Ghedeon, care ajutase la eliberarea poporului lui Limhi din sclavie şi care slujea ca învăţător în Biserică. Nehor „a început a se contrazice cu [Ghedeon] într-un mod înverşunat, cum că el putea să ducă în rătăcire poporul Bisericii; dar [Ghedeon] l-a înfruntat mustrându-l cu cuvintele lui Dumnezeu” (Alma 1:7). Nehor, într-un acces de furie, şi-a scos sabia şi l-a ucis pe Ghedeon. Oamenii Bisericii l-au dus pe Nehor la Alma, care era judecătorul-şef, pentru a fi judecat pentru crimele sale. Alma l-a condamnat la moarte pe Nehor care a „suferit o moarte ruşinoasă” (Alma 1:15). Puteţi arăta că ruşinoasă înseamnă josnică, jenantă sau dezonorantă.

Invitaţi-i pe cursanţi să caute, în primele câteva rânduri din Alma 1:12, cuvintele pe care le-a folosit Alma pentru a descrie ce a adus Nehor, pentru prima dată, acelui popor. Invitaţi cursanţii să caute nota de subsol 12a. Rugaţi-i să-şi deschidă scripturile la prima referinţă indicată: 2 Nefi 26:29. Rugaţi-i să citească, în gând, acest verset.

  • Explicaţi cu propriile cuvinte ce este vicleşugul preoţesc. Ce credeţi că înseamnă că oamenii „se prezintă pe ei înşişi ca fiind lumina lumii”? De ce este periculos acest lucru?

  • În ce mod era predica lui Nehor un exemplu de vicleşug preoţesc?

  • Potrivit spuselor lui Alma, ce li s-ar întâmpla oamenilor dacă vicleşugul preoţesc s-ar impune printre ei?

  • De ce credeţi că sunt tentaţi oamenii să propovăduiască astfel încât alţii să-i laude?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 1:16. Rugaţi membrii clasei să identifice cum şi de ce a continuat vicleşugul preoţesc să se răspândească şi după moartea lui Nehor. După ce cursanţii expun ceea ce au aflat, întrebaţi:

  • Potrivit relatării din Alma 1:16, care sunt scopurile oamenilor care practică vicleşugul preoţesc? (Ei fac aceasta „de dragul bogăţiilor şi onorurilor” – cu alte cuvinte, pentru a câştiga bani şi popularitate.)

Explicaţi că vicleşugul preoţesc şi efectele lui i-au afectat pe nefiţi timp de mulţi ani (vezi Alma 2; 15:15; 24:28). Subliniaţi că, în zilele noastre, este necesar să fim atenţi la vicleşugul preoţesc atât în Biserică, cât şi în afara Bisericii. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de oameni care practică vicleşugul preoţesc. De asemenea, trebuie să ne ferim de atitudinile şi acţiunile care se aseamănă vicleşugului preoţesc atunci când noi înşine propovăduim Evanghelia.

  • Ce ocazii aveţi să propovăduiţi Evanghelia? (Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă faptul că au multe ocazii de a propovădui Evanghelia. Ei se învaţă unul pe celălalt când participă la seminar, la adunările cvorumurilor din care fac parte şi la clase. Ei pot propovădui familiilor lor în cadrul serilor în familie. Tinerii băieţi slujesc în calitate de învăţători pentru studiul acasă. Tinerii băieţi şi tinerele fete pot fi rugaţi să vorbească în cadrul adunărilor de împărtăşanie. Ei pot împărtăşi Evanghelia altora acum şi se pot pregăti pentru a sluji ca misionari cu timp deplin.)

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Imagine
Vârstnicul David A. Bednar

„Orice facem, dumneavoastră şi cu mine, ca instructori care cu bună ştiinţă şi intenţionat atrag atenţia asupra propriei persoane – în mesajele pe care le prezentăm, prin metodele pe care le folosim sau prin comportamentul nostru – este o formă de vicleşug preoţesc care inhibă eficienţa învăţăturii primite de la Duhul Sfânt” („Seek Learning by Faith”, Ensign, sept. 2007, p. 66–67).

Subliniaţi că, dacă atragem atenţia asupra noastră, cu bună ştiinţă, atunci când propovăduim Evanghelia, noi vom inhiba eficienţa învăţăturii primite de la Duhul Sfânt.

Citiţi următoarea listă de motivaţii pe care le pot avea oamenii când propovăduiesc. Invitaţi-i pe cursanţi să discute care dintre motivaţii ar putea fi exemple de vicleşug preoţesc şi de ce.

Să-i conducă pe alţii la Salvator.

Să arate cât sunt ei de nostimi.

Să-i ajute pe alţii să simtă Spiritul.

Să se laude cu inteligenţa lor.

Să-i ajute pe alţii să pună adevărurile Evangheliei în practică în vieţile lor.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 1:26–27. Rugaţi membrii clasei să identifice moduri în care preoţii lui Dumnezeu au acţionat diferit de Nehor.

  • Cum ne poate ajuta exemplul preoţilor nefiţi să evităm vicleşugul preoţesc?

  • Cum au arătat aceşti preoţi devotamentul lor faţă de Dumnezeu?

Explicaţi că vicleşugul preoţesc a dus la certuri şi persecuţii printre nefiţi. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să studieze Alma 1:19–33, adresaţi următoarele întrebări:

  • Când aţi văzut oameni tachinându-i, batjocorindu-i sau persecutându-i pe cei care ţin poruncile lui Dumnezeu?

  • V-aţi simţit vreodată tachinaţi, batjocoriţi sau persecutaţi pentru că ţineţi poruncile? Dacă da, cum aţi reacţionat?

Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Alma 1:19–20 şi să caute exemple de membri ai Bisericii care erau persecutaţi. După ce cursanţii împărtăşesc ce au găsit, scrieţi următoarele întrebări pe tablă şi invitaţi-i să le copieze în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Acordaţi-le timp să citească, în gând, fragmentele din scriptură şi să răspundă singuri la întrebări.

Potrivit relatării din Alma 1:21–24, cum au reacţionat unii membri în faţa persecuţiei? Care au fost consecinţele acţiunilor acestora?

Potrivit relatării din Alma 1:25–31, cum au trăit ceilalţi membri ai Bisericii în pofida persecuţiei? Ce binecuvântări au primit?

După ce cursanţii au avut suficient timp să studieze aceste fragmente, întrebaţi-i ce pot învăţa din ele. Cursanţii ar putea identifica câteva sau toate principiile de mai jos:

Chiar şi atunci când oamenii din jurul nostru sunt nesupuşi, noi putem rămâne fermi şi neclintiţi în ţinerea poruncilor.

Când trăim potrivit Evangheliei, putem avea pace în vieţile noastre, chiar dacă suntem persecutaţi.

  • Când aţi constatat că aceste principii sunt adevărate?

Alma 2

Amlici şi alţii se revoltă şi se alătură în cele din urmă lamaniţilor pentru a lupta împotriva nefiţilor.

Explicaţi că, la aproximativ patru ani după moartea lui Nehor, printre nefiţi a apărut un alt om ticălos care a reuşit să devină plăcut oamenilor. Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Rugaţi un cursant din fiecare echipă să citească Alma 2:1–7 iar pe celălalt să citească Alma 2:8–18. Instruiţi-i pe cursanţi să pregătească, pe baza versetelor ce le-au fost desemnate, titluri pentru articole de ştiri, care să descrie ce au făcut oamenii neprihăniţi pentru a se opune ticăloşiei. După patru sau cinci minute, invitaţi-i pe cursanţi să împărtăşească titlurile lor coechipierilor. Puteţi ruga câţiva cursanţi să împărtăşească titlurile membrilor clasei.

Pentru a fi siguri că respectivii cursanţi înţeleg versetele pe care le-au studiat, adresaţi-le următoarele întrebări:

  • Ce voia Amlici să facă?

  • Potrivit relatării din Alma 2:18, de ce au putut nefiţii să zădărnicească încercarea lui Amlici de a deveni rege? („Domnul a întărit braţul nefiţilor.” Îi puteţi încuraja pe cursanţi să marcheze această afirmaţie în scripturile lor.)

Rugaţi membrii clasei să facă o listă cu exemple de ticăloşii cu care se confruntă tinerii astăzi. Ei pot menţiona ispitele şi pot menţiona, de asemenea, încercările cu care se confruntă din cauza ticăloşiei altora. În timp ce continuă să studieze Alma 2, invitaţi-i să se gândească la modalităţi în care pot primi ajutorul Domnului pentru a birui ispitele şi provocările cu care se confruntă.

Explicaţi că războinicii nefiţi i-au învins pe mulţi dintre amliciţi, dar au fost uimiţi să vadă că amliciţii rămaşi s-au unit cu o armată a lamaniţilor (vezi Alma 2:19–25). Înainte ca armatele nefite să se poată întoarce în oraşul lui Zarahemla, armata unită le-a atacat. Rugaţi-i pe cursanţi să caute în Alma 2:27 o expresie care să indice mărimea armatei unite a lamaniţilor şi amliciţilor.

Invitaţi-i pe cursanţi să-şi imagineze, timp de câteva momente, ce ar fi crezut şi ce ar fi simţit dacă ar fi făcut parte din armata nefită. Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 2:28–31, 36 şi rugaţi membrii clasei să caute deznodământul luptei. După ce cursanţii spun ce au constatat, puteţi să le sugeraţi să marcheze cuvintele întărit şi a căpătat putere din aceste versete.

  • Potrivit relatării din Alma 2:28, de ce i-a întărit Domnul pe nefiţi? (Cursanţii ar putea oferi diferite răspunsuri la această întrebare. Ajutaţi-i să identifice următorul principiu: Când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne împotrivim ticăloşiei, El ne întăreşte.)

  • De ce credeţi că este important să fim întăriţi de Dumnezeu pentru a ne împotrivi ticăloşiei în loc să ne fie complet îndepărtate din viaţă influenţele rele?

  • Cum urmaţi exemplul lui Alma când vă împotriviţi ticăloşiei?

Invitaţi-i pe cursanţi să scrie răspunsurile la una dintre următoarele întrebări:

  • Cum v-a întărit Domnul când v-aţi confruntat cu ticăloşia?

  • Care este un mod în care vă puteţi împotrivi ticăloşiei acum?

După ce cursanţii au avut suficient timp pentru a răspunde, invitaţi câţiva dintre ei să-şi împărtăşească răspunsurile. Şi dumneavoastră vă puteţi împărtăşi răspunsurile. Încurajaţi cursanţii să urmeze exemplul nefiţilor – să se roage pentru a primi ajutor de la Domnul şi să fie demni pentru a fi întăriţi de Dumnezeu în acţiunile lor. Încheiaţi depunând mărturie că Dumnezeu ne va întări când ne împotrivim ticăloşiei.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 1:3-4. Curajul de a alege ce este drept

Nehor a folosit linguşirea pentru a atrage adepţi şi a propovăduit doctrine neadevărate pentru a ataca Biserica lui Dumnezeu. Învăţăturile lui erau plăcute oamenilor, deoarece ele justificau păcatul în numele religiei. El a încurajat ticăloşia spunând că, „la sfârşit, toţi oamenii trebuia să aibă viaţă veşnică”, indiferent de comportamentul lor (Alma 1:4).

Vârstnicul L. Tom Perry, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a îndemnat să avem curajul de a-i respinge pe nehorii din zilele noastre şi mesajele lor:

„Cuvintele lui Nehor îi atrăgeau pe oameni, dar doctrina lui, deşi pe placul multora, era incorectă. În multele momente în care va trebui să luăm hotărâri în viaţă, mesajele linguşitoare şi plăcute ale lumii nu vor fi, de obicei, cele potrivite pentru a fi alese şi va fi nevoie de mult curaj pentru a alege ce este drept” („Choose the Right”, Ensign, nov. 1993, p. 67).

Alma 1:17-18. Pedeapsa capitală

După ce vor citi despre faptul că Alma l-a condamnat la moarte pe Nehor, cursanţii ar putea avea întrebări cu privire la punctul de vedere al Bisericii despre pedeapsa capitală. Următoarele afirmaţii v-ar putea ajuta să le răspundeţi la întrebări.

Lui Noe, Domnul i-a dezvăluit că „dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om” (Genesa 9:6).

În anul 1889, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli au publicat o declaraţie oficială cu privire la pedeapsa capitală:

„Noi facem, cu solemnitate, următoarele declaraţii, şi anume:

Biserica aceasta consideră vărsarea sângelui omenesc un act oribil în cel mai înalt grad. Considerăm că uciderea fiinţelor umane, cu excepţia situaţiilor în care se face potrivit dreptului civil, este o crimă capitală care trebuie pedepsită prin vărsarea sângelui criminalului după un proces public în faţa unui tribunal local legal constituit…

Cei vinovaţi de crimă şi încălcarea dreptului proprietăţii trebuie să fie predaţi şi judecaţi potrivit legilor ţării” („Official Declaration”, Millennial Star, 20 ian. 1890, p. 33-34).

Biserica a publicat recent următoarea declaraţie oficială cu privire la pedeapsa capitală: „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă consideră că întrebării dacă şi în ce condiţii statul trebuie să impună pedeapsa capitală trebuie să i se răspundă numai pe baza proceselor stabilite potrivit dreptului civil. Noi nu promovăm şi nici nu ne opunem pedepsei capitale” (newsroom.lds.org/official-statement/capital-punishment; accesat la data de 23 iulie 2012).

Alma 1:19-20, 25. Îndurarea persecuţiei

Preşedintele Harold B. Lee a spus că noi trebuie să apărăm ce este drept în pofida persecuţiei:

„A fi persecutat în folosul neprihănirii într-o cauză dreaptă în care adevărul, virtutea şi onoarea sunt în pericol este dumnezeiesc… Marele rău pe care îl poate provoca persecuţia nu este rezultatul persecuţiei în sine, ci posibilul efect pe care îl poate avea asupra persoanelor persecutate, al căror zel în apărarea dreptăţii cauzei lor ar putea fi descurajat. De cele mai multe ori, persecuţia este rezultatul lipsei înţelegerii, căci oamenii sunt înclinaţi să se opună lucrurilor pe care nu le înţeleg. Alteori, ea este săvârşită de oameni care doresc să facă rău. Însă, indiferent de cauză, persecuţia pare să fie mereu îndreptată împotriva celor angajaţi în cauze drepte…

Dacă apăraţi cu fermitate ce este drept, în pofida batjocurii din partea mulţimii sau chiar a violenţei fizice, veţi fi încoronaţi cu binecuvântarea bucuriei veşnice. Cine ştie dacă, în zilele noastre, unora dintre sfinţi sau chiar dintre apostoli nu li se va cere, ca în zilele din trecut, să-şi dea viaţa pentru apărarea adevărului? Dacă acea vreme va veni, Dumnezeu va face ca ei să nu dea greş!” (Decisions for Successful Living [1973], p. 61-62).

Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că persecuţia ne poate motiva să fim mai curajoşi:

„Ne aşteaptă zile grele. În viitor, nu vor fi prea dese ocaziile când va fi uşor sau convenabil să fii un sfânt credincios din zilele din urmă. Fiecare dintre noi va fi pus la încercare. Apostolul Pavel a avertizat că, în aceste zile din urmă, cei care-L vor urma cu sârguinţă pe Domnul «vor fi prigoniţi» [2 Timotei 3:12]. Acea prigonire, fie vă va face să cădeţi într-o slăbiciune tăcută, fie vă va motiva să fiţi exemple mai bune şi mai curajoşi în viaţa dumneavoastră de zi cu zi” („Întâmpinaţi viitorul cu credinţă”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 35-36).