Alma 2
    Footnotes

    Capitolul 2

    Amlici caută să fie rege şi este respins prin glasul poporului—Cei care-l urmează îl fac rege—Amliciţii fac război cu nefiţii şi sunt învinşi—Lamaniţii şi amliciţii îşi unesc forţele şi sunt învinşi—Alma îl ucide pe Amlici. Circa 87 î.H.

    1 Şi s-a întâmplat că la începutul celui de al cincilea an al domniei lor, un conflict a început între oameni; căci un anumit om, numit Amlici, el fiind un om foarte viclean da, un om înţelept după înţelepciunea lumească, el fiind de ordinul aceluia care îl ucisese pe aGhedeon cu sabia şi care fusese omorât după lege—

    2 Acum, acest Amlici, prin viclenia lui, a tras după el în rătăcire pe mulţi; chiar atât de mulţi încât ei au început să fie foarte puternici; şi au început să facă eforturi ca să-l aşeze pe Amlici rege peste popor.

    3 Acum, aceasta era foarte alarmant pentru poporul Bisericii, precum şi pentru toţi cei care nu fuseseră duşi în rătăcire de argumentele convingătoare ale lui Amlici; căci ei ştiau că, după legea lor, asemenea lucruri trebuie să fie stabilite prin aglasul poporului.

    4 De aceea, dacă ar fi fost posibil ca Amlici să câştige glasul poporului, el fiind un om ticălos, i-ar fi aprivat pe ei de drepturile şi privilegiile Bisericii; căci intenţia lui era să distrugă Biserica lui Dumnezeu.

    5 Şi s-a întâmplat că oamenii s-au adunat laolaltă pe tot cuprinsul ţării, fiecare om după mintea lui, fie că erau de partea lui Amlici, fie împotriva lui, în cete separate, având multe certuri şi aconflicte surprinzătoare unul cu altul.

    6 Şi astfel, ei s-au adunat cu toţii laolaltă ca să-şi ridice glasurile în legătură cu această problemă; şi au fost târâţi în faţa judecătorilor.

    7 Şi s-a întâmplat că glasul poporului s-a ridicat împotriva lui Amlici, încât el nu a fost făcut rege peste popor.

    8 Acum, aceasta a adus multă bucurie în inimile celor care erau împotriva lui; dar Amlici i-a aţâţat pe cei care erau de partea sa ca să se înfurie împotriva celor care nu erau de partea sa.

    9 Şi s-a întâmplat că ei s-au adunat cu toţii laolaltă şi l-au uns pe Amlici să fie regele lor.

    10 Acum, când Amlici a fost făcut rege peste ei, le-a poruncit să pună mâna pe arme şi să se ridice împotriva fraţilor lor; şi a făcut aceasta pentru ca să-i poată subjuga.

    11 Acum, poporul lui Amlici era cunoscut după numele lui Amlici, fiind numiţi aamliciţi; iar ceilalţi erau numiţi bnefiţi, sau poporul lui Dumnezeu.

    12 Şi acum, poporul nefiţilor ştia despre intenţiile amliciţilor şi, de aceea, s-a pregătit să-i înfrunte; da, s-a înarmat cu săbii şi cu paloşe, cu arcuri şi cu săgeţi, cu pietre şi cu praştii şi cu tot felul de aarme de război de toate categoriile.

    13 Şi astfel, erau pregătiţi să-i întâlnească pe amliciţi în timpul sosirii lor. Şi au fost numiţi căpitani şi căpitani-superiori şi căpitani-şefi, după numărul lor.

    14 Şi s-a întâmplat că Amlici i-a înarmat pe oamenii săi cu tot felul de arme de război de toate categoriile; şi el, de asemenea, a numit şefi şi conducători peste oamenii săi ca să-i conducă pe aceştia împotriva fraţilor lor.

    15 Şi s-a întâmplat că amliciţii au venit la dealul Amnihu, care era la miazăzi de arâul Sidon, care curgea prin bţara lui Zarahemla; şi acolo au început să facă război cu nefiţii.

    16 Acum, Alma fiind ajudecător-şef şi guvernatorul poporului lui Nefi, el s-a ridicat prin urmare, împreună cu poporul său, da, cu căpitanii săi şi cu căpitanii-şefi, da, în fruntea oştirilor sale, ca să lupte împotriva amliciţilor.

    17 Şi au început să-i ucidă pe amliciţi pe dealul de la miazăzi de Sidon. Iar amliciţii s-au bătut cu nefiţii din răsputeri, într-atât de mult, încât mulţi dintre nefiţi au căzut în faţa amliciţilor.

    18 Cu toate acestea, Domnul a întărit braţul nefiţilor, încât ei i-au măcelărit pe amliciţi într-un mare măcel, aşa că aceştia au început să fugă din faţa lor.

    19 Şi s-a întâmplat că nefiţii i-au urmărit pe amliciţi toată ziua aceea şi i-au măcelărit cu mult măcel într-atât, încât douăsprezece mii cinci sute treizeci şi două de suflete de amliciţi au fost aucise; iar dintre nefiţi au fost ucise şase mii cinci sute şaizeci şi două de suflete.

    20 Şi s-a întâmplat că, atunci când Alma nu a mai putut să-i urmărească pe amliciţi, el a decis ca oamenii săi să-şi instaleze corturile în avalea lui Ghedeon, valea fiind numită după acel Ghedeon care fusese ucis de mâna lui bNehor cu sabia; şi în această vale şi-au instalat nefiţii corturile lor pentru noapte.

    21 Iar Alma a trimis spioni ca să urmărească pe cei rămaşi dintre amliciţi, pentru ca să afle planurile şi uneltirile lor ca să poată să se pună la adăpost de ei şi să-şi poată apăra poporul de la distrugere.

    22 Acum, cei pe care i-a trimis ca să pândească tabăra amliciţilor se numeau Zeram şi Amnor, Manti şi Limher; aceştia erau cei care s-au dus împreună cu oamenii lor ca să pândească tabăra Amliciţilor.

    23 Şi s-a întâmplat că în ziua următoare ei s-au întors în tabăra nefiţilor în mare grabă, fiind împietriţi şi îngroziţi de frică, zicând:

    24 Iată, am urmărit tabăra aamliciţilor şi, spre marea noastră uimire, în ţara lui Minon, peste ţara lui Zarahemla, în drumul către ţara lui bNefi, noi am văzut o mare oştire a lamaniţilor; şi iată, Amliciţii s-au unit cu ei;

    25 Şi ei sunt asupra fraţilor noştri în ţara aceea; iar aceştia fug dinaintea lor cu turmele şi cu nevestele şi cu copiii lor către oraşul nostru; şi dacă noi nu ne grăbim, ei vor pune stăpânire pe oraşul nostru şi pe părinţii şi nevestele noastre, iar copiii noştri vor fi ucişi.

    26 Şi s-a întâmplat că oamenii lui Nefi şi-au luat corturile şi au plecat din valea lui Ghedeon către oraşul lor, care era oraşul lui aZarahemla.

    27 Şi iată, când ei treceau râul Sidon, lamaniţii şi Amliciţii, fiind anumeroşi ca nisipul mării, au năvălit asupra lor ca să-i distrugă.

    28 Cu toate acestea, nefiţii, au fost aîntăriţi de mâna Domnului, deoarece s-au rugat Lui cu putere ca El să-i elibereze din mâinile duşmanilor lor, şi, de aceea, Domnul le-a auzit strigătele şi i-a întărit, iar lamaniţii şi amliciţii au căzut în faţa lor.

    29 Şi s-a întâmplat că Alma s-a luptat cu Amlici cu sabia, faţă în faţă; şi ei s-au confruntat cu putere unul cu altul.

    30 Şi s-a întâmplat că Alma, fiind un om al lui Dumnezeu, fiind mânat de multă acredinţă, a implorat, zicând: O, Doamne, ai milă şi salvează-mi viaţa, pentru ca să pot să fiu un instrument în mâinile Tale, ca să salvez şi să păstrez acest popor.

    31 Acum, când Alma a spus aceste cuvinte, el s-a confruntat iarăşi cu Amlici; şi el a căpătat putere într-atâta, încât l-a ucis pe Amlici cu sabia.

    32 Şi, de asemenea, s-a luptat cu regele lamaniţilor; dar regele lamaniţilor a fugit dinaintea lui Alma şi şi-a trimis gărzile ca să se lupte cu Alma.

    33 Dar Alma şi cu gărzile sale s-au luptat cu gărzile regelui lamaniţilor până când le-au ucis şi le-au împins înapoi.

    34 Şi astfel a curăţat pământul sau, mai degrabă, malul care era la apus de râul Sidon, aruncând în apele Sidonului trupurile lamaniţilor care fuseseră ucişi pentru ca astfel poporul său să poată avea loc să treacă apa şi să se lupte cu lamaniţii şi cu amliciţii pe partea de apus a râului Sidon.

    35 Şi s-a întâmplat că atunci când au trecut toţi râul Sidon, lamaniţii şi amliciţii au început să fugă din faţa lor, cu toate că ei erau atât de numeroşi, încât nici nu puteau fi număraţi.

    36 Şi ei au fugit din faţa nefiţilor către pustiul care era la apus şi la miazănoapte, departe, dincolo de graniţele ţării; iar nefiţii i-au urmărit cu toată puterea şi i-au ucis.

    37 Da, ei au fost înconjuraţi din toate părţile şi au fost ucişi şi goniţi până când au fost împrăştiaţi la apus şi la miazănoapte, până când aceştia au împânzit pustiul ce se numea Hermaunţ; şi acesta era acea parte a pustiului care era invadată de animale sălbatice şi hămesite.

    38 Şi s-a întâmplat că mulţi au murit în pustiu din cauza rănilor şi au fost devoraţi de animalele acelea sălbatice, precum şi de vulturii din ceruri; iar oasele lor au fost găsite şi au fost adunate într-o movilă pe pământ.