Alma 55
    Footnotes
    Theme

    Capitolul 55

    Moroni refuză să schimbe prizonieri—Gărzile lamaniţilor sunt ademenite să se îmbete, iar prizonierii nefiţi sunt eliberaţi—Oraşul Ghid este capturat fără curgere de sânge. Circa 63–62 î.H.

    1 Acum s-a întâmplat că, atunci când Moroni a primit această scrisoare, el a fost şi mai mânios, căci ştia că Amoron avea o cunoaştere perfectă despre aînşelăciunea lui; da, ştia că Amoron ştia că aceasta nu era o cauză dreaptă care-l făcuse pe el să poarte război împotriva poporului lui Nefi.

    2 Şi el a zis: Iată, nu voi face schimb de prizonieri cu Amoron decât dacă el îşi va retrage planurile, aşa cum am spus eu în scrisoarea mea; căci nu îi voi aproba lui să aibă mai multă putere decât aceea pe care a obţinut-o.

    3 Iată, cunosc locul în care lamaniţii îi păzesc pe oamenii mei pe care i-au luat prizonieri; şi cum Amoron nu vrea să-mi aprobe scrisoarea, iată, îi voi da lui după cuvintele mele; da, voi căuta moartea printre ei până când vor cere pace.

    4 Şi acum s-a întâmplat că, atunci când Moroni a spus aceste cuvinte, a făcut ca o cercetare să fie făcută printre oamenii săi pentru ca el să poată găsi printre ei pe vreun om care era un urmaş al lui Laman.

    5 Şi s-a întâmplat că au găsit pe unul, al cărui nume era Laman; şi era aunul dintre slujitorii regelui care fusese ucis de către Amalichia.

    6 Acum, Moroni a făcut ca Laman şi un număr mic dintre oamenii săi să meargă la gărzile care îi păzeau pe nefiţi.

    7 Acum, nefiţii erau păziţi în oraşul lui Ghid; de aceea, Moroni l-a numit pe Laman şi a pus ca un număr mic de oameni să meargă cu el.

    8 Şi atunci când s-a lăsat întunericul, Laman s-a dus la gărzile care îi păzeau pe nefiţi şi iată, ele l-au văzut venind şi au strigat către el; dar el spune către ele: Nu vă temeţi; iată, eu sunt un lamanit. Iată, noi am scăpat de la nefiţi, iar ei sunt adormiţi; şi iată, noi am luat din vinul lor şi l-am adus cu noi.

    9 Acum, când lamaniţii au auzit aceste cuvinte, l-au primit pe el cu bucurie; şi au grăit către el: Dă-ne nouă din vinul tău ca să bem; noi suntem bucuroşi că tu ai adus vin căci noi suntem obosiţi.

    10 Dar Laman le-a spus: Lăsaţi-ne să păstrăm vinul nostru până când noi vom merge împotriva nefiţilor ca să ne luptăm. Dar aceste vorbe i-a făcut pe ei să dorească şi mai mult să bea din vin;

    11 Căci, au spus ei: Noi suntem obosiţi, de aceea, lasă-ne pe noi să luăm din vin şi să primim din când în când raţia de vin care ne va întări pe noi ca să mergem împotriva nefiţilor.

    12 Iar Laman le-a spus: Voi puteţi să faceţi după dorinţele voastre.

    13 Şi s-a întâmplat că ei au luat din vin fără măsură; şi le-a făcut plăcere şi, de aceea, au băut şi mai mult; iar acesta era tare, fiind pregătit să fie tare.

    14 Şi s-a întâmplat că au băut şi s-au veselit; şi încetul cu încetul s-au îmbătat.

    15 Şi acum, când Laman şi oamenii săi au văzut că toţi erau beţi şi erau adormiţi într-un somn adânc, s-au întors la Moroni şi i-au povestit toate lucrurile care se întâmplaseră.

    16 Şi acum, aceasta s-a întâmplat după planul lui Moroni. Iar Moroni îi pregătise pe oamenii săi cu arme de război; şi s-a dus la oraşul Ghid în timp ce lamaniţii erau într-un somn adânc şi erau beţi; şi au aruncat arme de război prizonierilor într-atât de mult, încât aceştia erau înarmaţi;

    17 Da, chiar şi femeilor lor şi tuturor copiilor lor care erau în stare să folosească o armă de război, atunci când Moroni i-a înarmat pe toţi acei prizonieri; şi toate acele lucruri au fost făcute într-o tăcere profundă.

    18 Dar dacă i-ar fi trezit pe lamaniţi, iată, aceştia erau beţi, iar nefiţii ar fi putut să-i ucidă pe ei.

    19 Dar iată, aceasta nu era dorinţa lui Moroni; el nu se bucura să ucidă sau să facă avărsare de sânge, ci se bucura să elibereze poporul său de la distrugere; şi pentru cauza aceasta el nu putea să aducă asupra lui nedreptate, el nu voia să năvălească asupra lamaniţilor şi să-i distrugă pe ei în beţia lor.

    20 Dar îşi îndeplinise dorinţele sale; căci îi înarmase pe prizonierii aceia nefiţi, care erau înăuntrul zidurilor oraşului, şi le dăduse lor puterea să câştige stăpânirea acelor părţi care erau înăuntrul zidurilor.

    21 Şi apoi, a făcut ca oamenii care erau cu el să se retragă un pas de la ei şi să înconjoare oştirile lamaniţilor.

    22 Acum iată, aceasta s-a întâmplat în timpul nopţii, aşa încât atunci când lamaniţii s-au trezit dimineaţa, au văzut că erau înconjuraţi de către nefiţii din afară şi că prizonierii lor erau înarmaţi înăuntru.

    23 Şi astfel, au văzut că nefiţii aveau putere asupra lor; şi în aceste împrejurări, au găsit că nu era potrivit ca să se lupte cu nefiţii; de aceea, căpitanii lor le-au cerut armele de război, iar ei le-au adus şi le-au abandonat la picioarele nefiţilor, rugându-se pentru milă.

    24 Acum iată, aceasta era dorinţa lui Moroni. El i-a luat pe ei prizonieri de război şi a pus stăpânire pe oraş; şi a făcut ca toţi prizonierii care erau nefiţi să fie eliberaţi; iar aceştia s-au unit cu armata lui Moroni şi a fost o mare întărire pentru armata lui.

    25 Şi s-a întâmplat că el a făcut ca lamaniţii pe care îi luase prizonieri să înceapă să amuncească la întărirea fortificaţiilor de jur-împrejurul oraşului Ghid.

    26 Şi s-a întâmplat că atunci când a fortificat oraşul Ghid după dorinţa sa, el a făcut ca prizonierii săi să fie luaţi în oraşul Abundenţa; şi el, de asemenea, a păzit oraşul acela cu o forţă nespus de mare.

    27 Şi s-a întâmplat că în ciuda tuturor intrigilor lamaniţilor, ei i-au păstrat şi i-au protejat pe toţi prizonierii pe care îi luaseră; şi, de asemenea, au păstrat toate terenurile şi toate avantajele pe care le luaseră înapoi.

    28 Şi s-a întâmplat că nefiţii au început iarăşi să fie victorioşi şi să-şi ceară din nou drepturile şi privilegiile lor.

    29 De multe ori au încercat lamaniţii să-i înconjoare în timpul nopţii, dar în aceste încercări au pierdut mulţi prizonieri.

    30 Şi de multe ori au încercat ei să le dea din vinul lor nefiţilor, pentru ca să-i poată distruge cu otravă sau pentru a-i îmbăta.

    31 Dar iată, nefiţii nu erau înceţi în a-şi aduce aaminte de Domnul Dumnezeul lor în timpurile lor de suferinţă. Ei nu au putut să fie prinşi în capcană; da, ei nu au vrut să guste din vinul lor, decât dacă mai întâi dădeau din el unora dintre prizonierii lamaniţi.

    32 Şi astfel ei au fost grijulii ca nici o otravă să nu le fie dată printre ei; căci dacă vinul lor ar otrăvi pe un lamanit, acesta ar otrăvi, de asemenea, şi pe un nefit; şi astfel au încercat ei toate băuturile lor.

    33 Şi acum, s-a întâmplat că era potrivit pentru Moroni să facă pregătiri ca să atace oraşul Morianton; căci iată, lamaniţii, prin muncile lor, fortificaseră oraşul Morianton până când acesta devenise nespus de puternic.

    34 Şi ei aduceau mereu forţe noi în acel oraş precum şi noi transporturi de provizii.

    35 Şi astfel s-a terminat cel de-al douăzeci şi nouălea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi.