Alma 47
    Footnotes
    Theme

    Capitolul 47

    Amalichia foloseşte trădare, ucidere şi intrigă pentru a deveni rege al lamaniţilor—Disidenţii nefiţi sunt mult mai ticăloşi şi mai fioroşi decât lamaniţii. Circa 72 î.H.

    1 Acum ne vom reîntoarce în cronica noastră la Amalichia şi la cei care afugiseră cu el în pustiu; căci, iată, i-a luat pe cei care au mers cu el şi s-a dus sus în bţara lui Nefi, printre lamaniţi, şi i-a aţâţat pe lamaniţi la mânie împotriva poporului lui Nefi într-atât, încât regele lamaniţilor a trimis o veste prin toată ţara, printre toţi oamenii, că trebuia să se adune iarăşi laolaltă ca să se ducă la luptă împotriva nefiţilor.

    2 Şi s-a întâmplat că atunci când vestea a fost adusă printre ei, ei s-au înfricoşat foarte mult; da, le-a fost frică să nu-l supere pe rege; şi, de asemenea, s-au temut să se ducă la luptă împotriva nefiţilor, de frică să nu-şi piardă vieţile. Şi s-a întâmplat că ei sau cea mai mare parte a lor nu au vrut să se supună poruncilor regelui.

    3 Şi acum s-a întâmplat că regele a fost mânios din cauza nesupunerii lor; de aceea, i-a dat lui Amalichia comanda acelei părţi din oştirea sa care se supunea poruncilor sale şi i-a poruncit să meargă şi să-i silească pe ei să pună mâna pe arme.

    4 Acum iată, aceasta era chiar dorinţa lui Amalichia; căci el fiind un om foarte subtil în a face rău, a făcut un plan în sinea lui ca să-l detroneze pe regele lamaniţilor.

    5 Şi acum, el primise comanda acelor părţi ale lamaniţilor care erau în favoarea regelui; şi a căutat să câştige favoarea acelora care nu erau supuşi; de aceea, s-a dus la locul care era numit aOnida, căci acolo fugiseră toţi lamaniţii; căci ei au descoperit oştirea venind şi, crezând că venea ca să-i distrugă pe ei, au fugit la Onida, la locul armelor.

    6 Şi numiseră pe un om să fie rege şi conducător peste ei, având fixată în mintea lor o hotărâre determinată ca să nu se supună să meargă împotriva nefiţilor.

    7 Şi s-a întâmplat că s-au adunat cu toţii laolaltă pe vârful muntelui care se numea Antipa, pentru a se pregăti de luptă.

    8 Acum, nu era intenţia lui Amalichia să se bată cu ei, după poruncile regelui; ci iată, intenţia lui era să câştige favoare de la oştirile lamaniţilor pentru ca să se aşeze el însuşi în fruntea lor şi să-l detroneze pe rege şi să pună stăpânire pe împărăţie.

    9 Şi iată, s-a întâmplat că a făcut ca oştirea sa să-şi instaleze corturile în valea care era lângă muntele Antipa.

    10 Şi s-a întâmplat că, atunci când a venit noaptea, a trimis o delegaţie secretă la muntele Antipa, dorind ca cel care-i conducea pe aceia care erau pe munte, al cărui nume era Lehonti, să vină jos la poalele muntelui, căci voia să-i vorbească.

    11 Şi s-a întâmplat că atunci când Lehonti a primit mesajul, nu a îndrăznit să meargă jos la poalele muntelui. Şi s-a întâmplat că Amalichia a trimis iarăşi, pentru a doua oară, dorind ca el să vină jos. Şi s-a întâmplat că Lehonti nu a vrut; iar el a trimis iarăşi, pentru a treia oară.

    12 Şi s-a întâmplat că atunci când Amalichia a aflat că nu-l putea face pe Lehonti să vină jos de pe munte, s-a dus el sus pe munte, aproape de tabăra lui Lehonti; şi iarăşi, pentru a patra oară, a trimis mesajul său către Lehonti dorind ca acesta să vină jos şi să-şi aducă gărzile cu el.

    13 Şi s-a întâmplat că atunci când Lehonti a venit jos cu gărzile sale la Amalichia, atunci Amalichia a dorit de la el ca acesta să vină jos cu oştirile sale în timpul nopţii şi să-i înconjoare pe oamenii aceia, în taberele lor, asupra cărora regele îi dăduse lui comanda, şi că el i-ar da pe aceştia pe mâna lui Lehonti, dacă l-ar face pe el (pe Amalichia) al doilea conducător peste întreaga oştire.

    14 Şi s-a întâmplat că Lehonti a venit jos cu oamenii săi şi i-a înconjurat pe oamenii lui Amalichia aşa încât, înainte ca aceştia să se fi sculat în zorii zilei, au fost înconjuraţi de oştirile lui Lehonti.

    15 Şi s-a întâmplat că atunci când au văzut că erau înconjuraţi, s-au rugat de Amalichia ca să le dea voie să se predea fraţilor lor pentru ca să nu fie distruşi. Acum, acesta era exact lucrul pe care Amalichia îl dorea.

    16 Şi s-a întâmplat că i-a predat pe oamenii săi, acontrar poruncilor regelui. Acum, acesta era lucrul pe care şi l-a dorit Amalichia ca să poată să-şi înfăptuiască planurile sale ca să-l detroneze pe rege.

    17 Acum, era un obicei printre lamaniţi că, dacă era omorât conducătorul lor şef, să-l numească pe cel de-al doilea conducător ca să fie conducătorul lor şef.

    18 Şi s-a întâmplat că Amalichia a făcut ca unul dintre slujitorii săi să-i dea otravă lui Lehonti, încetul cu încetul, până când el a murit.

    19 Acum, când Lehonti a fost mort, lamaniţii l-au numit pe Amalichia să fie conducătorul lor şi şeful comandant al lor.

    20 Şi s-a întâmplat că Amalichia a mărşăluit cu oştirile sale (căci a câştigat ceea ce dorise) până în ţara lui Nefi, în oraşul lui Nefi, care era oraşul principal.

    21 Iar regele a ieşit afară ca să-l întâmpine cu gărzile sale, căci a presupus că Amalichia a împlinit comenzile sale şi că Amalichia a adunat laolaltă o oştire atât de mare ca să meargă să se lupte împotriva nefiţilor.

    22 Dar iată, cum regele venea afară ca să-l întâlnească pe el, Amalichia a făcut ca slujitorii lui să înainteze şi să-l întâlnească pe rege. Şi ei au mers şi s-au prosternat în faţa regelui ca şi cum ar fi vrut să-i arate respect datorită măreţiei lui.

    23 Şi s-a întâmplat că regele şi-a întins mâna ca ei să se ridice, aşa cum era obiceiul lamaniţilor, ca un semn de pace, obicei pe care ei îl luaseră de la nefiţi.

    24 Şi s-a întâmplat că atunci când l-a ridicat pe primul de la pământ, iată, el l-a înjunghiat pe rege în inimă; şi el a căzut la pământ.

    25 Acum, slujitorii regelui au fugit; iar slujitorii lui Amalichia au înălţat un strigăt, zicând:

    26 Iată, slujitorii regelui l-au înjunghiat pe el în inimă, şi el a căzut, iar ei au fugit; priviţi, veniţi şi vedeţi.

    27 Şi s-a întâmplat că Amalichia a poruncit oştirilor sale să mărşăluiască înainte şi să vadă ce i se întâmplase regelui; şi când au ajuns la acel loc şi l-au găsit pe rege zăcând în sângele său, Amalichia s-a pretins a fi mânios şi a zis: Oricine care l-a iubit pe rege, acela să vină înainte şi să-i urmărească pe slujitori pentru ca aceştia să fie ucişi.

    28 Şi s-a întâmplat că toţi aceia care l-au iubit pe rege, când au auzit aceste cuvinte, au mers înainte şi i-au urmărit pe slujitorii regelui.

    29 Acum, când slujitorii regelui au văzut o oştire venind în urma lor, s-au înfricoşat iarăşi şi au fugit în pustiu şi au trecut în ţara lui Zarahemla şi s-au unit cu apoporul lui Amon.

    30 Iar oştirea care i-a urmărit pe ei s-a întors, fiindcă îi urmărise pe ei în zadar; şi astfel, Amalichia, prin înşelătoria sa, a câştigat inimile poporului.

    31 Şi s-a întâmplat că a doua zi el a intrat în oraşul Nefi cu armatele sale şi a pus stăpânire pe oraş.

    32 Şi acum s-a întâmplat că regina, atunci când a auzit că regele fusese ucis—căci Amalichia trimisese o delegaţie la regină, informând-o că regele fusese ucis de către slujitorii lui, că el i-a urmărit cu oştirile sale, dar că aceasta a fost în zadar şi că ei scăpaseră—

    33 De aceea, atunci când regina a primit acest mesaj, ea a trimis la Amalichia dorind ca el să cruţe poporul din oraş; şi, de asemenea, a dorit de la el ca să vină la ea; şi, de asemenea, a dorit de la el să aducă cu el martori ca să depună mărturie în legătură cu moartea regelui.

    34 Şi s-a întâmplat că Amalichia l-a luat pe acelaşi slujitor care-l ucisese pe rege, precum şi pe toţi aceia care erau cu el şi s-a dus la regină, la locul unde ea şedea; şi cu toţii au depus mărturie către ea că regele fusese ucis de către proprii săi slujitori; şi, de asemenea, au zis: Ei au fugit; nu este aceasta o mărturie împotriva lor? Şi astfel, ei au satisfăcut-o pe regină în legătură cu moartea regelui.

    35 Şi s-a întâmplat că Amalichia a căutat favoarea reginei şi a luat-o de nevastă; şi astfel, prin înşelăciunea sa şi prin ajutorul slujitorilor săi vicleni, el a obţinut împărăţia; da, a fost recunoscut ca rege în toată ţara, printre toţi oamenii care erau de-ai lamaniţilor, care aconstau din lamaniţi şi lemueliţi şi ismaeliţi şi toţi cei care descindeau din nefiţi, din timpul domniei lui Nefi şi până la timpul prezent.

    36 Acum, aceşti adisidenţi, având aceeaşi educaţie şi aceleaşi informaţii ca şi nefiţii, da, fiind educaţi în baceeaşi cunoaştere a Domnului, cu toate acestea, este curios de povestit că, nu mult timp după conflictul lor, ei au devenit mai împietriţi şi mai cfără pocăinţă şi mai sălbateci, mai ticăloşi şi mai fioroşi decât lamaniţii—îmbătându-se în tradiţiile lamaniţilor; dând frâu liber la indolenţă şi la tot felul de imoralităţi; da, uitând cu totul de Domnul, Dumnezeul lor.