1 Şi acum, s-a întâmplat la începutul celui de-al douăzeci şi nouălea an al judecătorilor că ^aAmoron a trimis la Moroni dorind ca ei să facă un schimb de prizonieri.

2 Şi s-a întâmplat că Moroni s-a bucurat nespus de mult de această cerere, căci el dorea ca proviziile care erau consumate pentru întreţinerea prizonierilor lamaniţi să fie folosite pentru întreţinerea propriilor săi oameni; şi, de asemenea, îi dorea pe oamenii săi pentru întărirea oştirii sale.

3 Acum, lamaniţii luaseră multe femei şi copii; iar printre toţi prizonierii lui Moroni sau printre prizonierii pe care Moroni îi luase, nu era nici o femeie şi nici un copil; de aceea, Moroni s-a hotărât la un şiretlic ca să capete pe cât era posibil cât mai mulţi prizonieri nefiţi de la lamaniţi.

4 De aceea, el a scris o scrisoare şi a trimis-o prin slujitorul lui Amoron, acelaşi care îi adusese o scrisoare lui Moroni. Acum, acestea sunt cuvintele pe care el le-a scris lui Amoron, zicându-i:

5 Iată, Amoron, eu ţi-am scris ţie ceva despre acest război pe care tu l-ai purtat împotriva oamenilor mei sau mai degrabă pe care ^afratele tău l-a purtat împotriva lor şi pe care voi încă mai sunteţi hotărâţi să-l continuaţi după moartea lui.

6 Iată, aş vrea să-ţi spun ţie ceva despre ^adreptatea lui Dumnezeu şi despre sabia mâniei Sale atotputernice care atârnă asupra voastră, dacă voi nu vă pocăiţi şi dacă nu vă retrageţi oştirile pe pământurile voastre proprii sau în ţara stăpânirilor voastre, care este ţara lui Nefi.

7 Da, aş dori să-ţi spun ţie aceste lucruri, dacă ai fi în stare să le asculţi; da, aş dori să-ţi spun ţie despre acel ^aiad îngrozitor care aşteaptă să-i primească pe ^bucigaşii de felul tău şi ai fratelui tău, dacă nu te pocăieşti şi nu renunţi la scopurile tale ucigaşe şi nu te reîntorci cu oştirile în propria ta ţară.

8 Dar cum tu odată ai refuzat aceste lucruri şi te-ai luptat împotriva poporului Domnului, tot aşa mă aştept să faci şi acum.

9 Şi acum, iată, noi suntem pregătiţi să te primim; da, şi dacă renunţi la scopurile tale, iată, vei atrage asupra ta mânia lui Dumnezeu pe care tu L-ai respins, chiar pentru distrugerea ta totală.

10 Dar aşa cum Domnul trăieşte, tot aşa oştirile noastre vor năvăli asupra ta, dacă nu te vei retrage, iar tu vei fi în curând vizitat de moarte, căci noi ne vom păstra oraşele şi pământurile noastre; da, şi ne vom păstra religia noastră şi cauza Dumnezeului nostru.

11 Dar iată, cred că vorbesc în zadar cu tine despre aceste lucruri; sau cred că tu eşti un ^acopil al iadului; de aceea, îmi închei scrisoarea spunându-ţi că nu voi face schimb de prizonieri decât cu condiţia ca tu să eliberezi un bărbat şi nevasta sa şi copiii săi pentru fiecare prizonier; dacă va fi ca tu să faci aceasta, atunci eu voi face schimbul.

12 Şi iată, dacă nu faci aceasta, voi veni împotriva ta cu oştirile mele; da, şi îmi voi înarma chiar femeile şi copiii şi voi veni împotriva ta şi te voi urmări chiar până în propria ta ţară, care este ţara primei ^anoastre moşteniri; da, şi va fi sânge pentru sânge, da, viaţă pentru viaţă; şi mă voi lupta cu tine chiar până când vei fi distrus de pe faţa pământului.

13 Iată, sunt mânios şi tot aşa este şi poporul meu; tu ai căutat să ne ucizi, iar noi am căutat numai să ne apărăm pe noi înşine. Dar iată, dacă tu încă mai cauţi să ne distrugi pe noi, atunci noi vom căuta să te distrugem pe tine; da, şi vom căuta să luăm pământul nostru, pământul primei noastre moşteniri.

14 Acum eu închei scrisoarea mea. Eu sunt Moroni; eu sunt un conducător al poporului nefiţilor.

15 Acum, s-a întâmplat că Amoron, atunci când a primit scrisoarea, a fost mânios; şi el a scris o altă scrisoare lui Moroni; şi acestea sunt cuvintele pe care le-a scris, zicând:

16 Eu sunt Amoron, regele lamaniţilor; eu sunt fratele lui Amalichia, cel pe care voi l-aţi ^aucis. Iată, voi răzbuna sângele lui asupra voastră, da, voi veni cu oştirile mele asupra voastră, căci nu mă tem de ameninţările voastre.

17 Căci iată, strămoşii voştri au greşit în faţa fraţilor lor într-atât, încât i-au jefuit pe ei de ^adreptul lor la guvern atunci când acesta într-adevăr le aparţinea lor.

18 Şi acum iată, dacă voi vă veţi abandona armele voastre şi vă veţi preda ca să fiţi guvernaţi de către aceia cărora guvernul le aparţine pe drept, atunci eu voi face ca oamenii mei să-şi abandoneze armele şi să nu mai fie război.

19 Iată, voi aţi pomenit multe ameninţări împotriva mea şi a oamenilor mei; dar iată, noi nu ne temem de ameninţările voastre.

20 Cu toate acestea, voi fi de acord ca să facem schimb de prizonieri, în acord cu cererea ta, cu bucurie pentru ca eu să pot să păstrez mâncarea pentru oamenii mei de război; şi noi vom purta un război care va fi fără de sfârşit, fie ca să-i supunem pe nefiţi autorităţii noastre, fie ca să-i nimicim pe ei pentru veşnicie.

21 Iar despre acel Dumnezeu despre care tu spui că noi L-am respins, iată, nu cunoaştem nici o astfel de Fiinţă; şi nici voi nu O cunoaşteţi; dar dacă ar fi ca o asemenea Fiinţă să fie, noi ştim numai că El ne-a făcut pe noi, tot aşa cum El v-a făcut şi pe voi.

22 Şi dacă va fi ca să fie un diavol şi un iad, iată, nu vă va trimite El pe voi acolo ca să locuiţi împreună cu fratele meu pe care voi l-aţi ucis, despre care aţi făcut aluzie cum că s-a dus într-un asemenea loc? Dar iată, aceste lucruri nu au nici o importanţă.

23 Eu sunt Amoron şi un urmaş al lui ^aZoram, pe care strămoşii voştri l-au constrâns şi l-au scos din Ierusalim.

24 Şi iată, acum eu sunt un lamanit viteaz; iată, acest război a fost purtat ca să răzbunăm nedreptăţile care le-au fost făcute şi ca să păstrăm şi să căpătăm drepturile lor la guvernare; şi eu îmi închei scrisoarea mea către Moroni.