Alma 19
    Footnotes

    Capitolul 19

    Lamoni primeşte lumina vieţii celei fără de sfârşit şi Îl vede pe Mântuitor—Cei din casa lui cad în extaz, iar mulţi dintre ei văd îngeri—Amon este salvat în mod miraculos—El îi botează pe mulţi şi întemeiază o biserică printre ei. Circa 90 î.H.

    1 Şi s-a întâmplat, că după două zile şi două nopţi, ei erau pe punctul să ia trupul lui şi să-l pună într-un mormânt pe care îl făcuseră cu scopul de a-i îngropa pe morţii lor.

    2 Acum, regina, auzind de faima lui Amon, a trimis şi a dorit ca el să vină la ea.

    3 Şi s-a întâmplat că Amon a făcut aşa cum i s-a poruncit şi a venit la regină şi a dorit să afle ce voia să facă el.

    4 Iar ea i-a spus: Slujitorii bărbatului meu mi-au făcut mie cunoscut că eşti un aprofet al unui Dumnezeu Sfânt şi că ai puterea să faci lucrări mari în numele Lui;

    5 De aceea, dacă aşa este cazul, atunci aş vrea ca tu să te duci înăuntru şi să-l vezi pe bărbatul meu, căci a fost întins pe patul lui timp de două zile şi două nopţi; iar unii zic că el nu este mort, dar alţii zic că este mort şi că duhneşte şi că trebuie să fie pus în mormânt; dar după mine, el nu duhneşte.

    6 Acum, aceasta era ceea ce Amon dorea, căci ştia că regele Lamoni era sub puterea lui Dumnezeu; el ştia că avălul întunecat al necredinţei era aruncat la o parte de pe mintea lui şi că lumina care îi luminase mintea, care era blumina slavei lui Dumnezeu, care era o lumină minunată a bunătăţii Lui—da, această lumină a trezit atâta bucurie în sufletul lui, norul de întuneric fiind risipit, şi că lumina vieţii fără de sfârşit era aprinsă în sufletul lui, da, el ştia că aceasta pusese stăpânire pe trupul lui firesc şi că era dus pentru Dumnezeu—

    7 De aceea, ceea ce regina a dorit de la el era singura lui dorinţă. De aceea, a intrat înăuntru ca să-l vadă pe rege, aşa cum regina dorise ca el să facă; şi l-a văzut pe rege şi a ştiut că nu era mort.

    8 Şi i-a spus reginei: El nu este mort, ci doarme în Dumnezeu, iar mâine se va ridica iarăşi; de aceea, nu îl îngropa.

    9 Şi Amon i-a spus ei: Crezi tu aceasta? Iar i-a spus lui: Eu nu am avut nici un martor în afară de cuvântul tău şi cuvântul slujitorilor noştri; cu toate acestea, cred că aşa va fi, precum ai zis.

    10 Şi Amon a grăit către ea: Binecuvântată eşti tu datorită credinţei tale nespuse; eu îţi zic, femeie, asemenea acredinţă nu a mai fost în tot poporul nefiţilor.

    11 Şi s-a întâmplat că ea a vegheat la patul bărbatului său din acel moment, chiar până la momentul din ziua următoare când Amon a anunţat că el trebuia să se ridice.

    12 Şi s-a întâmplat că el s-a ridicat, potrivit cuvintelor lui Amon; şi cum se ridica, el şi-a întins mâna către femeie şi a zis: Binecuvântat fie numele lui Dumnezeu şi binecuvântată eşti tu.

    13 Căci tot aşa de sigur cum tu trăieşti, iată, eu L-am văzut pe Mântuitorul meu; iar El va veni şi va fi anăscut de către o bfemeie; şi El va mântui toată omenirea care crede în numele Său. Acum, când a spus aceste cuvinte, inima lui crescuse în el, iar el a căzut iarăşi de bucurie; iar regina, de asemenea, a căzut, fiind cuprinsă de către Spirit.

    14 Acum Amon, văzând Spiritul Domnului revărsat potrivit arugăciunilor sale asupra lamaniţilor, fraţii săi, care au fost cauza atât de multor jeluiri printre nefiţi sau în poporul lui Dumnezeu din cauza nedreptăţilor lor şi a bobiceiurilor lor, el a căzut în genunchi şi a început să-şi reverse sufletul în rugăciune şi în mulţumiri aduse lui Dumnezeu pentru ceea ce făcuse El pentru fraţii lui; şi el, de asemenea, a fost cuprins de cbucurie; şi astfel, toţi trei au dcăzut la pământ.

    15 Acum, când slujitorii regelui au văzut că ei căzuseră, ei, de asemenea, au început să-L implore pe Dumnezeu, pentru că frica Domnului venise şi asupra lor, căci aei au fost aceia care stătuseră înaintea regelui şi-i mărturisiseră despre marea putere a lui Amon.

    16 Şi s-a întâmplat că au strigat numele Domnului, cu puterea lor, chiar până când cu toţii au căzut la pământ în afară de una dintre femeile lamanite, al carei nume era Abiş, ea fiind convertită în Domnul cu mulţi ani înainte, datorită unei viziuni remarcabile a tatălui ei—

    17 Astfel, fiind convertită în Domnul, dar nefăcând cunoscut lucrul acesta niciodată, atunci când ea a văzut că toţi slujitorii lui Lamoni căzuseră la pământ şi, de asemenea, şi stăpâna ei, regina, precum şi regele, iar Amon zăcea întins la pământ, ea a ştiut că aceasta era puterea lui Dumnezeu; şi presupunând că această ocazie, de a face cunoscut poporului ceea ce li se întâmplase lor, şi că vederea acestei scene îi va aface pe ei să creadă în puterea lui Dumnezeu, ea a alergat din casă în casă, făcând lucrul acesta cunoscut poporului.

    18 Şi ei au început să se adune laolaltă în casa regelui. Şi o mulţime de oameni s-a adunat şi, spre mirarea lor, l-au văzut pe rege şi pe regină şi pe slujitori zăcând la pământ; şi ei toţi zăceau ca şi cum ar fi fost morţi; şi ei, de asemenea, l-au văzut pe Amon şi, iată, el era un nefit.

    19 Şi acum, oamenii au început să cârtească între ei; unii zicând că era un mare rău care venise peste ei sau peste rege şi casa lui, pentru că el acceptase ca nefitul să arămână în ţară.

    20 Dar alţii i-au contrazis, zicând: Regele a adus acest rău asupra casei sale pentru că el i-a ucis pe slujitorii săi care avuseseră turmele împrăştiate la aapele lui Sebus.

    21 Şi ei, de asemenea, au fost contrazişi de către acei oameni care stătuseră la apele lui Sebus şi aîmprăştiaseră turmele care aparţineau regelui, pentru că erau mânioşi pe Amon din cauza numărului celor pe care el îi ucisese dintre fraţii lor la apele lui Sebus în timp ce apărau turmele regelui.

    22 Acum, unul dintre ei, al cărui frate fusese aucis de către sabia lui Amon, fiind nespus de mânios pe Amon, şi-a scos sabia şi a înaintat ca s-o lase să cadă asupra lui Amon, ca să-l ucidă; şi cum îşi ridica sabia ca să-l lovească, iată, el a căzut mort.

    23 Acum, noi vedem că Amon nu putea să fie ucis, căci aDomnul îi spusese lui Mosia, tatăl lui: Eu îl voi păstra pe el, şi lui i se va întâmpla după credinţa ta—de aceea, Mosia l-a bîncredinţat pe el Domnului.

    24 Şi s-a întâmplat că atunci când mulţimea a văzut că omul care ridicase sabia ca să-l ucidă pe Amon căzuse mort, frica a venit asupra lor şi nu au îndrăznit să-şi întindă mâna ca să-l atingă pe el sau pe oricare dintre cei care căzuseră; şi au început iarăşi să se minuneze care putea să fie cauza acestei puteri atât de mari sau ce ar putea să însemne toate aceste lucruri.

    25 Şi s-a întâmplat că erau mulţi printre ei care ziceau că Amon era aMarele Spirit, iar alţii ziceau că el era trimis de către Marele Spirit;

    26 Şi alţii i-au contrazis pe toţi zicând că era un monstru care fusese trimis de către nefiţi ca să-i chinuie pe ei.

    27 Şi erau unii care ziceau că Amon era trimis de către Marele Spirit pentru ca să-i chinuie pe ei din cauza nedreptăţilor lor; şi că era Marele Spirit care întotdeauna i-a ajutat pe nefiţi şi care întotdeauna i-a eliberat pe aceştia din mâinile lor; şi au zis că era acest Mare Spirit care distrusese atât de mulţi dintre fraţii lor, lamaniţii.

    28 Şi astfel, vrajba dintre ei a început să fie nespus de aprinsă. Şi în timp ce se certau în felul acesta, aslujitoarea care făcuse mulţimea să se adune laolaltă a venit şi, când a văzut vrajba din mulţime, ea a fost nespus de supărată, chiar până la lacrimi.

    29 Şi s-a întâmplat că ea s-a dus şi a luat-o pe regină de mână pentru ca s-o poată ridica de la pământ; şi imediat după ce i-a atins mâna, ea s-a ridicat şi a stat pe picioarele sale şi a strigat cu o glas puternic, zicând: O, Isus Cel binecuvântat, care m-a salvat pe mine de la un iad aîngrozitor! O, Dumnezeu Cel binecuvântat, ai bmilă de acest popor!

    30 Şi atunci când ea a spus aceasta, a bătut din palme, fiind plină de bucurie, spunând multe cuvinte care nu au fost înţelese; şi când ea a făcut aceasta, l-a luat de mână pe regele Lamoni şi iată, el s-a ridicat şi a stat pe picioarele sale.

    31 Şi el imediat, văzând vrajba dintre oamenii lui, a înaintat şi a început să-i contrazică şi să-i înveţe acuvintele pe care le auzise din gura lui Amon; şi toţi cei care au auzit cuvintele lui au crezut şi s-au convertit în Domnul.

    32 Dar erau mulţi printre ei care nu voiau să audă cuvintele lui; de aceea, aceştia s-au dus pe drumul lor.

    33 Şi s-a întâmplat că atunci când Amon s-a ridicat, el, de asemenea, le-a slujit lor; şi tot aşa au făcut şi toţi slujitorii lui Lamoni; şi ei toţi au declarat către popor acelaşi lucru—că inimile lor au fost aschimbate; că nu mai aveau nici o dorinţă de a face brău.

    34 Şi iată, mulţi au vestit poporului că au văzut aîngeri şi că au vorbit cu ei; şi astfel, le-au spus lucruri despre Dumnezeu şi despre dreptatea Lui.

    35 Şi s-a întâmplat că erau mulţi care au crezut în cuvintele lor; şi toţi cei care au crezut, au fost abotezaţi; şi ei au devenit un popor drept; şi ei au întemeiat o biserică la ei.

    36 Şi astfel, lucrarea Domnului a început printre lamaniţi; astfel Domnul a început să-Şi reverse Spiritul Său asupra lor; şi noi vedem că braţul Său este întins către atoţi oamenii care se pocăiesc şi cred în numele Lui.