Scripturi
Iarom 1


Cartea lui Iarom

Capitolul 1

Nefiţii ţin legea lui Moise, aşteaptă cu bucurie venirea lui Hristos şi prosperă în ţară—Mulţi profeţi lucrează ca să păstreze poporul pe drumul adevărului. Circa 399–361 î.H.

1 Acum iată eu, Iarom, scriu câteva cuvinte potrivit poruncii tatălui meu, Enos, pentru ca agenealogia noastră să poată fi păstrată.

2 Şi cum aaceste plăci sunt bmici, iar cum aceste lucruri sunt cscrise pentru folosul fraţilor noştri, dlamaniţii, prin urmare, trebuie să scriu puţin; dar nu voi scrie lucrurile profeţiilor mele, nici ale revelaţiilor mele. Căci ce aş putea să scriu mai mult decât ceea ce strămoşii mei au scris? Căci n-au dezvăluit ei planul salvării? Eu vă spun vouă: Da; şi aceasta este destul pentru mine.

3 Iată, este nimerit ca să se facă mult pentru acest popor din cauza împietririi inimilor lor şi a surzeniei urechilor lor, a orbirii minţilor lor şi a aîncăpăţânării lor; cu toate acestea, Dumnezeu este foarte milos cu ei şi încă nu i-a bmăturat de pe faţa pământului.

4 Şi sunt mulţi printre noi care au multe arevelaţii, căci nu toţi sunt încăpăţânaţi. Şi atâţia câţi nu sunt încăpăţânaţi şi au credinţă, au o blegătură cu Spiritul Sfânt care se manifestă în copiii oamenilor, după credinţa lor.

5 Şi acum iată, două sute de ani au trecut şi poporul lui Nefi a devenit puternic în ţară. Ei au avut grijă să aţină legea lui Moise şi ziua de bSabat ca zi sfântă pentru Domnul. Şi ei nu au cprofanat; şi nici nu au dhulit. Iar legile ţării erau foarte aspre.

6 Şi erau împrăştiaţi peste o mare parte din ţară, iar lamaniţii la fel. Şi erau mult mai numeroşi decât acei nefiţi; şi le plăcea să aucidă şi aveau obiceiul să bea sângele animalelor sălbatice.

7 Şi s-a întâmplat că au venit de multe ori împotriva noastră, nefiţii, ca să se bată. Dar aregii şi conducătorii noştri erau oameni puternici în credinţă în Domnul; şi ei i-au învăţat pe oameni căile Domnului; prin urmare, noi am rezistat lamaniţilor şi i-am măturat afară din ţara bnoastră şi am început să ne fortificăm oraşele noastre şi orice loc al moştenirii noastre.

8 Şi ne-am înmulţit foarte mult şi ne-am răspândit pe faţa pământului şi am devenit foarte bogaţi în aur şi argint şi lucruri preţioase, în lucrături fine în lemn, în clădiri şi maşinării, precum şi în fier şi cupru, şi aramă şi oţel, făcând tot felul de unelte pentru cultivarea pământului şi aarme de război—da, săgeţi cu vârfurile ascuţite şi tolbe, lănci şi suliţe, şi toate pregătirile de război.

9 Şi fiind astfel pregătiţi să-i întâlnim pe lamaniţi, ei nu au prosperat împotriva noastră. Şi s-a confirmat cuvântul Domnului, pe care El l-a spus strămoşilor noştri, zicând că: În măsura în care veţi ţine poruncile Mele, veţi prospera în ţară.

10 Şi s-a întâmplat că profeţii Domnului au ameninţat poporul lui Nefi, potrivit cuvântului lui Dumnezeu, că, dacă nu va ţine poruncile şi va cădea în nelegiuire, va trebui să fie adistrus de pe faţa pământului.

11 Prin urmare, profeţii şi preoţii şi învăţătorii au lucrat cu sârguinţă, îndemnând cu răbdare poporul la sârguinţă; învăţând alegea lui Moise şi scopul pentru care baceasta a fost dată; convingându-i să-l aştepte cu bucurie pe Mesia şi să creadă în venirea Lui cca şi cum El deja ar fi venit. Şi în felul acesta i-au învăţat.

12 Şi s-a întâmplat că astfel i-a ferit pe aceştia de a fi adistruşi de pe faţa ţării; căci ei le-au batins inimile cu cuvântul, îndemnându-i tot timpul la pocăinţă.

13 Şi s-a întâmplat că două sute treizeci şi opt de ani au trecut în războaie, conflicte şi neînţelegeri în cea mai mare parte a timpului.

14 Iar eu, Iarom, nu scriu mai mult, căci plăcile sunt mici. Dar iată, fraţii mei, voi puteţi să vă duceţi la acelelalte plăci ale lui Nefi; căci iată, pe ele este gravată povestea războaielor noastre, după scrierile regilor ori după cele pe care aceştia au pus să fie scrise.

15 Şi dau aceste plăci în mâinile fiului meu, Omni, ca ele să poată fi păstrate după aporuncile strămoşilor mei.