Alma 43
    Footnotes
    Theme

    Capitolul 43

    Alma şi fiii lui predică cuvântul—zoramiţii şi alţi disidenţi nefiţi devin lamaniţi—lamaniţii se ridică într-un război împotriva nefiţilor—Moroni îi înarmează pe nefiţi cu armuri de apărare—Domnul îi dezvăluie lui Alma strategia lamaniţilor—Nefiţii îşi apără casele, libertăţile, familiile şi religia—Armatele lui Moroni şi Lehi îi înconjoară pe lamaniţi. Circa 74 î.H.

    1 Şi acum, s-a întâmplat că fiii lui Alma s-au dus printre oameni ca să le vestească cuvântul. Şi Alma, de asemenea, el însuşi nu s-a putut odihni şi s-a dus şi el.

    2 Acum, noi nu trebuie să mai spunem nimic despre predicile lor, decât că ei au predicat cuvântul şi adevărul, în acord cu spiritul profeţiei şi al revelaţiei; şi ei au predicat potrivit ordinului asfânt al lui Dumnezeu, prin care au fost chemaţi.

    3 Şi acum mă reîntorc la o relatare a războaielor dintre nefiţi şi lamaniţi, în cel de al optsprezecelea an al domniei judecătorilor.

    4 Căci iată, s-a întâmplat că azoramiţii au devenit lamaniţi; de aceea, la începutul celui de-al optsprezecelea an, poporul nefiţilor a văzut că lamaniţii năvăleau peste ei; de aceea, au făcut pregătiri de război; da, şi-au adunat laolaltă oştirile în ţara lui Ierşon.

    5 Şi s-a întâmplat că lamaniţii au venit cu miile; şi ei au venit în ţara lui Antionum, care este ţara zoramiţilor; şi un om cu numele de Zerahemna era conducătorul lor.

    6 Şi acum, întrucât amaleciţii erau într-o stare mai rea şi mai criminală decât lamaniţii, în ei şi prin ei, de aceea Zerahemna a numit căpitani-şefi peste lamaniţi, iar ei erau cu toţii amaleciţi şi zoramiţi.

    7 Acum, el a făcut aceasta pentru ca să poată să păstreze ura lor împotriva nefiţilor, pentru ca ei să poată să-i aducă pe aceştia în subjugare pentru îndeplinirea planurilor sale.

    8 Căci iată, planurile lui erau ca să-i aţâţe pe lamaniţi la mânie împotriva nefiţilor; el a făcut aceasta pentru ca să-şi asume putere mare asupra lor, şi pentru ca să câştige putere asupra nefiţilor, aducându-i pe ei în sclavie.

    9 Şi acum, planul nefiţilor era să-şi întreţină pământurile şi casele lor, anevestele şi copiii lor pentru ca ei să-i apere pe aceştia de mâinile duşmanilor lor; şi, de asemenea, pentru ca ei să-şi păstreze drepturile şi privilegiile, da, şi blibertatea lor, pentru ca ei să-L preaslăvească pe Dumnezeu după dorinţele lor.

    10 Căci ei ştiau că dacă ar cădea în mâinile lamaniţilor, atunci pe oricine care ar apreaslăvi pe Dumnezeu în bspirit şi în adevăr, pe Dumnezeul cel Adevărat şi Viu, pe acela lamaniţii l-ar distruge.

    11 Da, şi ei, de asemenea, cunoşteau ura nemărginită a lamaniţilor împotriva afraţilor lor, care erau poporul anti-nefi-lehiţilor, care erau numiţi poporul lui Amon—şi ei nu voiau să pună mâna pe arme, da, ei făcuseră un legământ şi nu voiau să-l încalce—de aceea, dacă ar fi căzut în mâinile lamaniţilor, atunci ei ar fi fost distruşi.

    12 Iar nefiţii nu sufereau ca ei să fie distruşi; de aceea, le-au dat lor pământuri ca să le moştenească.

    13 Iar poporul lui Amon le-a dat nefiţilor o mare parte din bunurile lor pentru ca ei să-şi întreţină oştirile; şi astfel, nefiţii erau nevoiţi să reziste singuri împotriva lamaniţilor, care erau un amestec între Laman şi Lemuel şi fiii lui Ismael, precum şi toţi aceia care au descins din nefiţi, care erau amaleciţi şi zoramiţi şi aurmaşii preoţilor lui Noe.

    14 Acum, acei urmaşi erau atât de numeroşi, aproape cât şi nefiţii; şi astfel, nefiţii au fost nevoiţi să se lupte cu fraţii lor, chiar până la vărsare de sânge.

    15 Şi s-a întâmplat că în timp ce oştirile lamaniţilor se adunaseră laolaltă în ţara lui Antionum, iată, oştirile nefiţilor erau pregătite să-i întâlnească în ţara lui Ierşon.

    16 Acum, conducătorul nefiţilor, sau omul care fusese numit să fie căpitan-şef peste nefiţi—acum, căpitanul-şef a luat comanda tuturor oştirilor nefiţilor—iar numele lui era Moroni;

    17 Şi Moroni a luat întreaga comandă, precum şi conducerea războaielor lor. Şi el avea numai douăzeci şi cinci de ani atunci când a fost numit căpitan-şef peste oştirile nefiţilor.

    18 Şi s-a întâmplat că el i-a întâlnit pe lamaniţi la graniţele Ierşonului şi oamenii lui erau înarmaţi cu săbii şi cu paloşe şi cu tot felul de arme de război.

    19 Şi când oştirile lamaniţilor au văzut că oamenii lui Nefi sau ai acelui Moroni îi pregătiseră pe oamenii lor cu platoşe şi cu scuturi, da, şi, de asemenea, cu coifuri care să le apere capul şi, de asemenea, erau îmbrăcaţi cu haine groase—

    20 Acum, oştirea lui Zerahemna nu era pregătită cu nici un fel de lucruri din acestea; ei aveau numai săbiile şi paloşele lor, arcurile şi săgeţile lor, pietrele şi praştiile lor; şi ei erau agoi, în afară de o piele care le era înfăşurată în jurul coapselor; da, toţi erau goi, în afară de zoramiţi şi de amaleciţi;

    21 Dar ei nu erau înarmaţi cu platoşe sau cu scuturi—de aceea, erau nespus de înfricoşaţi de oştirile nefiţilor din cauza armurilor lor, fără a mai ţine seama de faptul că numărul lor era cu mult mai mare decât al nefiţilor.

    22 Iată, acum s-a întâmplat că ei nu au îndrăznit să vină împotriva nefiţilor la graniţele Ierşonului; de aceea, au plecat din ţara lui Antionum în pustiu şi au călătorit ocolind prin pustiu, departe, pe lângă izvorul râului Sidon pentru ca să poată veni în ţara lui Manti şi să pună stăpânire pe ţară; căci ei nu au presupus că oştirile lui Moroni ar putea să ştie unde se duseseră.

    23 Dar s-a întâmplat că scurt timp după ce plecaseră în pustiu, Moroni a trimis spioni în pustiu ca să observe taberele lor; iar Moroni, de asemenea, cunoscând profeţiile lui Alma, a trimis pe anumiţi oameni la el, dorind ca acesta să-L întrebe pe Domnul adacă oştirile nefiţilor trebuia să se ducă să se apere împotriva lamaniţilor.

    24 Şi s-a întâmplat că a venit asupra lui Alma cuvântul Domnului, iar Alma i-a informat pe mesagerii lui Moroni că oştirile lamaniţilor mărşăluiau de jur-împrejur în pustiu ca să treacă în ţara lui Manti, ca să înceapă un atac asupra părţii celei mai slabe a poporului. Iar mesagerii aceia s-au dus şi i-au dat mesajul lui Moroni.

    25 Acum Moroni, lăsând o parte din oştirea sa în ţara Ierşonului, de teamă că, în vreun fel, o parte a lamaniţilor ar veni în acea ţară şi ar pune stăpânire pe oraş, a luat partea rămasă a oştirii sale şi a trecut mărşăluind în ţara lui Manti.

    26 Şi el a făcut ca toţi oamenii din acea parte a ţării să se adune laolaltă ca să se lupte împotriva lamaniţilor, ca să-şi aapere pământurile şi ţara lor, drepturile şi libertăţile lor; de aceea, ei au fost pregătiţi pentru timpul când lamaniţii trebuia să vină.

    27 Şi s-a întâmplat că Moroni a făcut ca oştirea sa să fie ascunsă în valea care era lângă malul râului Sidon, care era la apus de râul Sidon din pustiu.

    28 Iar Moroni a aşezat spioni de jur-împrejur pentru ca să poată afla când va veni tabăra lamaniţilor.

    29 Şi acum, cum Moroni ştia intenţia lamaniţilor, că era intenţia lor să-i distrugă pe fraţii lor sau să-i supună pe ei şi să-i aducă în sclavie pentru ca ei să poată întemeia o împărăţie pentru ei înşişi peste întreaga ţară;

    30 Şi, de asemenea, cunoscând că singura dorinţă a nefiţilor era să-şi apere pământurile lor şi alibertatea lor şi Biserica lor, el a considerat că nu era nici un păcat ca el să-i apere printr-un şiretlic; de aceea, a aflat prin spionii săi pe ce drum urmau lamaniţii să apuce.

    31 De aceea, şi-a împărţit oştirea şi a adus o parte din ea în vale şi a ascuns-o la răsăritul şi la partea de miazăzi a dealului Ripla;

    32 Iar partea rămasă a ascuns-o la apusul văii, la apus de râul Sidon şi în jos, până la graniţele ţării lui Manti.

    33 Şi astfel, aşezându-şi oştirea după dorinţa sa, a fost pregătit să-i întâlnească pe ei.

    34 Şi s-a întâmplat că lamaniţii au venit din partea de miazănoapte a dealului unde o parte din oştirea lui Moroni era ascunsă.

    35 Şi când lamaniţii au trecut dealul Ripla şi au venit în vale şi au început să treacă râul Sidon, oştirea care era ascunsă în partea de miazăzi a dealului, era condusă de un om al cărui nume era aLehi; şi el a condus oştirea sa şi i-a încercuit pe lamaniţi la răsărit, în spatele lor.

    36 Şi s-a întâmplat că lamaniţii, când i-au văzut pe nefiţi venind peste ei din spatele lor, s-au întors şi au început să se lupte cu oştirea lui Lehi.

    37 Şi lucrarea morţii a început în amândouă taberele, dar a fost mai grozavă în partea lamaniţilor, căci agoliciunea lor era expusă la loviturile grele ale nefiţilor cu săbiile lor şi cu paloşele lor care aduceau moarte aproape la fiecare lovitură.

    38 În timp ce de cealaltă parte câte un om dintre nefiţi cădea din când în când din cauza săbiilor lor şi din cauza pierderii de sânge, ei fiind apăraţi în părţile cele mai vitale ale trupului sau, părţile cele mai vitale ale trupului fiind apărate de loviturile lamaniţilor de către aplatoşele lor şi de scuturile lor şi de coifurile lor; şi astfel, nefiţii au înfăptuit lucrarea morţii printre lamaniţi.

    39 Şi s-a întâmplat că lamaniţii s-au înfricoşat din cauza marii distrugeri dintre ei chiar până când au început să fugă către râul Sidon.

    40 Şi au fost urmăriţi de către Lehi şi de oamenii lui; şi au fost mânaţi de către Lehi în apele Sidonului şi au trecut apele Sidonului. Iar Lehi şi-a păstrat oştirile pe malul râului Sidon, ca să nu-l treacă.

    41 Şi s-a întâmplat că Moroni şi oştirea lui i-au întâlnit pe lamaniţi în vale, de partea cealaltă a râului Sidon şi au început să năvălească asupra lor şi să-i ucidă.

    42 Iar lamaniţii au fugit iarăşi din faţa lor, către ţara lui Manti; şi iarăşi au fost întâlniţi de oştirile lui Moroni.

    43 Acum, de data aceasta, lamaniţii s-au luptat foarte mult; da, niciodată nu se văzuse ca lamaniţii să se lupte cu atât de nespus de mare tărie şi curaj, nu, nici măcar la început.

    44 Şi ei au fost inspiraţi de azoramiţi şi amaleciţi, care erau căpitanii-şefi ai lor şi conducătorii lor, precum şi de Zerahemna, care era căpitanul lor şef sau conducătorul lor şef şi comandantul lor; da, ei s-au luptat ca balaurii şi mulţi dintre nefiţi au fost ucişi de mâinile lor, da, căci ei au rupt în două multe dintre coifurile lor şi au străpuns multe dintre platoşele lor şi au retezat multe dintre braţele lor; şi astfel lamaniţii s-au luptat cu o mânie sălbatică.

    45 Cu toate acestea, nefiţii erau inspiraţi de o cauză mai bună, căci ei nu se aluptau pentru monarhie sau pentru putere, ci se luptau pentru casele lor şi blibertăţile lor, nevestele lor şi copiii lor pentru i toţi ai lor, da, pentru riturile lor de închinăciune şi pentru Biserica lor.

    46 Şi au făcut ceea ce credeau că era adatoria lor pe care ei o aveau faţă de Dumnezeul lor; căci Domnul le spusese lor şi strămoşilor lor că: bÎn măsura în care voi nu sunteţi vinovaţi de cprima ofensă şi nici de a doua, voi nu veţi suferi să fiţi ucişi de mâna duşmanilor voştri.

    47 Şi iarăşi, Domnul a spus că: Voi va trebui să vă aapăraţi familiile chiar până la vărsare de sânge. De aceea, din această cauză se luptau nefiţii cu lamaniţii pentru ca să se apere pe ei înşişi şi familiile lor şi pământurile lor, ţara lor şi drepturile lor şi religia lor.

    48 Şi s-a întâmplat că atunci când oamenii lui Moroni au văzut sălbăticia şi mânia lamaniţilor, erau cât pe ce să se facă mici şi să fugă de ei. Dar Moroni, simţind intenţia lor, a trimis şi a inspirat inimile lor cu aceste gânduri—da, gândul la pământurile lor, la libertatea lor, da, la libertatea lor din sclavie.

    49 Şi s-a întâmplat că ei s-au întors asupra lamaniţilor şi L-au aimplorat într-un singur glas pe Domnul, Dumnezeul lor pentru libertatea şi pentru eliberarea lor din sclavie.

    50 Şi ei au început să se ridice împotriva lamaniţilor cu putere; şi în aceeaşi oră în care ei Îl imploraseră pe Domnul pentru eliberarea lor, lamaniţii au început să fugă din faţa lor; şi au fugit chiar până la apele Sidonului.

    51 Acum, lamaniţii erau mai numeroşi, da, mai mult decât dublu faţă de numărul nefiţilor; cu toate acestea, ei au fost goniţi atât de mult, încât s-au adunat într-o singură ceată în vale, la malul râului Sidon.

    52 De aceea, oştirile lui Moroni i-au încercuit pe ei, da, chiar de amândouă părţile râului, căci iată, la răsărit erau oamenii lui Lehi.

    53 De aceea, atunci când Zerahemna i-a văzut pe oamenii lui Lehi la răsărit de râul Sidon, şi oştirile lui Moroni la apus de râul Sidon, şi că ei erau înconjuraţi de către nefiţi, atunci au fost loviţi de spaimă.

    54 Acum Moroni, când a văzut spaima lor, le-a poruncit oamenilor săi să se oprească din vărsarea sângelui lor.