Bibliotecă
Lecţia 138: Mormon 3–4

Lecţia 138

Mormon 3–4

Introducere

După recâştigarea pământurilor din posesia lamaniţilor, nefiţii s-au pregătit din nou pentru bătălie. Mormon i-a rugat pe nefiţi să se pocăiască. În loc să se pocăiască, ei au început să se mândrească cu puterea lor şi au jurat să îi răzbune pe fraţii lor ucişi. Deoarece Domnul i-a interzis poporului Său să caute răzbunare, Mormon a refuzat să conducă oştirea nefiţilor şi aceasta a fost înfrântă. În timp ce nefiţii au persistat în ticăloşie, Dumnezeu a revărsat judecăţile Sale asupra lor şi lamaniţii au început să-i măture de pe faţa pământului.

Sugestii pentru predare

Mormon 3:1–8

Domnul îi cruţă pe nefiţi în bătălie pentru a le oferi ocazia de a se pocăi, dar ei îşi împietresc inimile.

Înainte de începerea orei, scrieţi următoarea întrebare pe tablă: Aţi simţit vreodată că Domnul încearcă să vă atragă atenţia şi vă încurajează să schimbaţi ceva in viaţa voastră?

Începeţi lecţia rugându-i pe cursanţi să-şi împărtăşească răspunsurile la întrebarea de pe tablă. (Asiguraţi-vă că ei înţeleg că nu trebuie să se simtă obligaţi să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare.) Dumneavoastră puteţi, de asemenea, să împărtăşiţi o experienţă.

Explicaţi faptul că Domnul a dorit să le atragă atenţia nefiţilor pentru ca aceştia să se întoarcă de la calea lor ticăloasă. Cu toate acestea, nefiţii şi-au împietrit inimile şi nu au înţeles că Domnul îi binecuvânta în bătăliile împotriva lamaniţilor. După ce nefiţii au încheiat un tratat cu lamaniţii şi cu tâlharii lui Gadianton (vezi Mormon 2:28), Domnul i-a protejat permiţându-le să trăiască 10 ani fără a avea vreun conflict. În decursul acestor ani, Mormon i-a ajutat pe nefiţi să se pregătească pentru atacurile care urmau să aibă loc (vezi Mormon 3:1).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mormon 3:2–3. Invitaţi cursanţii să urmărească în scripturi şi să identifice lucrurile pe care Domnul se aştepta ca nefiţii să le facă în timpul de pace pe care El li-l dăduse.

  • Ce mesaj i-a poruncit Domnul lui Mormon să transmită nefiţilor? Au înţeles nefiţii acest mesaj? În ce mod au răspuns nefiţii mesajului?

  • Conform celor relatate în Mormon 3:3, de ce i-a cruţat Domnul pe nefiţi în bătăliile lor recente, în pofida ticăloşiei lor?

  • Ce adevăr puteţi identifica din legăturile pe care Domnul le-a avut cu nefiţii după cum este consemnat în Mormon 3:2–3? (Cursanţii pot răspunde în diferite moduri. Rezumaţi răspunsurile lor scriind următorul adevăr pe tablă: Domnul ne oferă suficiente ocazii de a ne pocăi de păcate. Puteţi sugera cursanţilor să scrie acest adevăr în scripturile lor.)

Recapitulaţi Mormon 3:4–8, explicând faptul că Domnul i-a apărat pe nefiţi de două ori în bătălie, în pofida ticăloşiei şi a refuzului lor de a se întoarce la El.

  • Ce vă învaţă modul în care Domnul i-a apărat pe nefiţi despre caracterul Său? (Răspunsurile pot include faptul că Domnul este milostiv şi răbdător.)

Subliniaţi faptul că Domnul ne oferă tuturor „o şansă să [ne pocăim]”(Mormon 3:3). Apoi, rugaţi-i pe cursanţi să mediteze la următoarele întrebări:

  • Aţi fost dispuşi să vă pocăiţi şi să faceţi schimbările pe care Dumnezeu doreşte să le faceţi? Există schimbări pe care le puteţi face acum pentru a deveni persoana care Dumnezeu doreşte să fiţi?

Depuneţi mărturie despre bunătatea şi răbdarea lui Dumnezeu de a ne oferi ocazii pentru a ne pocăi. Invitaţi cursanţii să caute posibilităţi şi provocări de a face schimbări în viaţa lor şi încurajaţi-i să facă imediat schimbări.

Mormon 3:9–22

Nefiţii devin tot mai ticăloşi şi Mormon refuză să le conducă oştirile.

Explicaţi faptul că nefiţii nu au răspuns invitaţiilor Domnului de a se pocăi, ci mai degrabă şi-au întărit inimile. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mormon 3:9–10. Invitaţi cursanţii să urmărească în scripturi, căutând modul în care nefiţii au reacţionat ca urmare a victoriilor multiple pe care le-au avut împotriva lamaniţilor. (Spuneţi cursanţilor că termenul [a] se… răzbuna din versetul 9 sugerează ideea de a căuta răzbunare.)

  • În ce mod au reacţionat nefiţii ca urmare a victoriilor obţinute împotriva lamaniţilor?

  • De ce nu era potrivit ca nefiţii să se mândrească cu puterea lor? Ce demonstrează această mândrie despre relaţia lor cu Dumnezeu?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mormon 3:11–13. Rugaţi-i pe membrii clasei să caute răspunsul dat de Mormon atunci când nefiţii au jurat să se răzbune.

  • Ce a făcut Mormon atunci când nefiţii şi-au exprimat dorinţa de a se răzbuna împotriva lamaniţilor?

  • V-aţi dorit vreodată să vă răzbunaţi pe cineva? De ce credeţi că a căuta răzbunare este o reacţie firească pentru mulţi oameni?

  • Mormon condusese oştirile nefiţilor mai mult de 30 de ani, în pofida ticăloşiei lor. Ce ne învaţă refuzul lui Mormon de a conduce oştirea despre gravitatea faptului de a căuta răzbunare?

Invitaţi un cursant să citească Mormon 3:14–16 şi încurajaţi-i pe membrii clasei să caute ceea ce l-a învăţat Domnul pe Mormon despre a căuta răzbunare.

  • Ce crede Domnul despre a căuta răzbunare? (Răspunsurile cursanţilor pot fi diferite. Rezumaţi răspunsurile lor scriind următorul adevăr pe tablă: Domnul ne interzice să căutăm răzbunare.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine sfatul Domnului din versetele 14–16, rugaţi-i să reformuleze cu propriile cuvinte prima parte din Mormon 3:15 („Răzbunarea este a Mea, şi eu voi răsplăti”).

  • De ce este important să nu căutăm răzbunare? În ce mod putem depăşi dorinţele de a ne răzbuna?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înveţe cum să depăşească sentimentele de răzbunare, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următorul sfat al preşedintelui James E. Faust, din Prima Preşedinţie. Dacă este posibil, puneţi la dispoziţia fiecărui cursant câte o copie a acestui citat.

Imagine
Preşedintele James E. Faust

„Trebuie să recunoaştem şi să acceptăm sentimentele de furie. Este nevoie de umilinţă pentru a face acest lucru dar, dacă ne vom aşeza în genunchi şi Îi vom cere Tatălui Ceresc sentimentul de iertare, El ne va ajuta. Domnul ne cere «să-i iertăm pe toţi oamenii» [D&L 64:10] spre binele nostru, pentru că «ura întârzie creşterea spirituală». [Orson F. Whitney, Gospel Themes (1914), p. 144.] Numai dacă alungăm ura şi amărăciunea, Domnul ne poate alina inima…

Când tragedia loveşte, noi nu trebuie să reacţionăm căutând răzbunarea personală, ci trebuie să lăsăm dreptatea să-şi urmeze cursul şi apoi să uităm… Nu este uşor să uităm şi să ne golim inimile de resentimente care cresc. Salvatorul ne-a oferit tuturor o pace preţioasă prin ispăşirea Sa, dar aceasta poate veni numai dacă suntem dornici să alungăm sentimentele negative de furie, răutate sau răzbunare” („Puterea tămăduitoare a iertării” Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 69).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mormon 3:17, 20–22 şi rugaţi-i pe ceilalţi cursanţi să găsească ceea ce dorea Mormon să ştim noi. Invitaţi cursanţii să marcheze sfatul lui Mormon „să se pocăiască şi să se pregătească să stea în faţa scaunului de judecată al lui Hristos” (Mormon 3:22).

Mormon 4

Lamaniţii încep să-i măture pe nefiţi de pe faţa pământului.

Invitaţi cursanţii să ridice mâna dacă cunosc pe cineva care a făcut ceva greşit dar care nu a fost încă prins sau nu s-a aflat în situaţia de a confrunta consecinţele faptei greşite. Invitaţi-i pe cursanţi să cugete asupra următoarei întrebări:

  • V-aţi gândit vreodată la momentul în care consecinţele unei alegeri greşite se vor întoarce împotriva cuiva care cu bună ştiinţă alege greşit?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mormon 4:1–2, căutând ce s-a întâmplat oştirii nefiţilor în timp ce căutau să se răzbune împotriva lamaniţilor. Apoi, rugaţi-i pe cursanţii să citească, în linişte, Mormon 4:4, căutând motivul pentru care oştirile nefiţilor nu au avut succes. Rugaţi-i să spună ce au găsit.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mormon 4:5. Invitaţi-i pe ceilalţi cursanţi să urmărească în scripturile lor, căutând adevărurile care sunt predate în acest verset cu privire la consecinţele persistenţei în ticăloşie. În timp ce cursanţii împărtăşesc ce au găsit, scrieţi pe tablă următorul adevăr din Mormon 4:5: „Judecăţile lui Dumnezeu îi vor copleşi pe cei păcătoşi”. Puteţi sugera cursanţilor să marcheze acest adevăr în scripturile lor.

Invitaţi-i pe cursanţi să citească în gând Mormon 4:10–12, căutând modul în care este descrisă ticăloşia nefiţilor. Rugaţi-i să spună ce au găsit.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Mormon 4:13–14, 18, 21–22. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor, căutând modul în care judecăţile lui Dumnezeu au fost revărsate asupra nefiţilor.

  • Din punctul vostru de vedere, care este partea cea mai tristă din această relatare?

Rugaţi cursanţii să cugete la principiile pe care le-aţi scris pe tablă. Rugaţi-i să se gândească la modul în care pot să aplice aceste adevăruri în vieţile lor. Încurajaţi-i pe cursanţi să urmeze îndrumarea Duhului Sfânt pe care o primesc în timp ce meditează.

Depuneţi mărturie despre bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu de a ne oferi suficiente ocazii pentru a ne pocăi. De asemenea, mărturisiţi despre consecinţele care vor veni întotdeauna asupra celor care persistă în păcat.

Comentarii şi informaţii generale

Mormon 3:9–10. Legat cu jurământ

Mormon a spus că nefiţii au jurat „pe ceruri, precum şi pe tronul lui Dumnezeu” că se vor răzbuna pe lamaniţi (vezi Mormon 3:9-10). Următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, explică importanţa legării cu jurământ, în vremea Cărţii lui Mormon, oferindu-ne astfel o înţelegere cu privire la natura blasfematoare a încercării nefiţilor de a-L implica pe Dumnezeu în răzbunarea lor.

„Acest aspect al legării cu jurământ, în timpurile străvechi, a fost mult mai important decât înţeleg mulţi dintre noi.

De exemplu: Nefi şi fraţii săi încercau să obţină plăcile de alamă aflate în posesia lui Laban. Vieţile lor se aflau în pericol. Cu toate acestea, Nefi s-a legat cu jurământ: «Aşa cum Domnul trăieşte şi tot aşa cum noi trăim, nu ne vom duce la tatăl nostru în pustiu până când nu vom îndeplini ceea ce Domnul ne-a poruncit» (1 Nefi 3:15).

Astfel, Nefi L-a avut pe Dumnezeu de partea sa. Dacă el nu ar fi reuşit să obţină plăcile, asta ar fi însemnat că Dumnezeu nu reuşise. Şi, pentru că Dumnezeu nu greşeşte, era responsabilitatea lui Nefi să obţină plăcile sau să îşi piardă viaţa în încercarea de a le obţine” („The Doctrine of the Priesthood” Ensign, mai 1982, p. 33).