Bibliotecă
Lecţia 4: Pagina de titlu, introducerea şi mărturia martorilor

Lecţia 4

Pagina de titlu, introducerea şi mărturiile martorilor

Introducere

În timp ce predaţi învăţăturile din Cartea lui Mormon, îi veţi ajuta pe cursanţi să descopere adevărurile care îi vor duce mai aproape de Dumnezeu. De la începutul cărţii, este clar că autorii Cărţii lui Mormon au scris-o cu intenţia ca aceasta să mărturisească faptul că Isus este Hristosul. Cartea reafirmă, de asemenea, legământul făcut de Dumnezeu cu casa lui Israel şi demonstrează necesitatea ca toţi copiii lui Dumnezeu să facă legăminte şi să le ţină sacre. Pe măsură ce cursanţii vor studia, rugându-se, Cartea lui Mormon, ei vor dobândi o mărturie mai mare despre Evanghelia lui Isus Hristos şi despre restaurarea Bisericii Sale în zilele din urmă. Ei vor învăţa, de asemenea, să exercite o credinţă mai mare în Isus Hristos şi ispăşirea Sa.

Sugestii pentru predare

Sugestiile pentru predarea acestei lecţii ar putea face ca predarea să dureze mai mult decât timpul planificat. Gândiţi-vă, rugându-vă, care sunt părţile de care clasa are nevoie cel mai mult.

Pagina de titlu

Invitaţi-i pe cursanţi să-şi deschidă scripturile la pagina de titlu a Cărţii lui Mormon. Această pagină începe cu „Cartea lui Mormon, o relatare scrisă de mâna lui Mormon pe plăci, conform plăcilor lui Nefi”. Profetul Joseph Smith a explicat originea paginii de titlu:

„Pagina de titlu a Cărţii lui Mormon este o traducere întocmai, luată de pe ultima foaie, de pe partea stângă a… cărţii de plăci, care conţinea cronica ce a fost tradusă… şi pagina de titlu menţionată nu este sub nicio formă o compoziţie modernă, a mea sau a oricărui alt om care a trăit sau trăieşte în această generaţie” (în History of the Church, 1:71).

Invitaţi-i pe cursanţi să-şi citească, în gând, pagina de titlu a Cărţii lui Mormon. Rugaţi-i să caute expresii în care se declară scopurile Cărţii lui Mormon. (Îi puteţi ajuta spunându-le că aceste scopuri sunt exprimate ca lucruri pe care Cartea lui Mormon le „arată” celor care o citesc.) Invitaţi câţiva cursanţi să scrie, pe tablă, expresiile pe care le-au găsit. După ce au terminat, rugaţi cursanţii să recitească, în gând, al doilea paragraf, punându-şi propriul nume în locul „urmaşilor casei lui Israel”.

  • Pentru că aţi citit Cartea lui Mormon, care dintre scopurile ei au fost îndeplinite în viaţa voastră? Cum au fost îndeplinite?

  • Cum vă ajută aceasta să ştiţi că cei care fac legăminte cu Domnul nu vor fi „alungaţi pentru totdeauna”?

Spuneţi cursanţilor că ar putea exista momente în care se simt singuri sau în care simt că au fost „alungaţi”.

  • De ce este important ca, în astfel de momente, să ştiţi că nu sunteţi „alungaţi pentru totdeauna”?

  • Cum exprimă această promisiune dragostea lui Dumnezeu faţă de voi?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să aprecieze scopul principal al Cărţii lui Mormon, rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:

Imagine
Preşedintele Ezra Taft Benson

„Aşa cum se consemnează în pagina ei de titlu, misiunea principală a Cărţii lui Mormon este «pentru convingerea iudeilor şi a neamurilor că Isus este Hristosul, Dumnezeul Veşnic, care Se arată tuturor naţiunilor».

Cine caută cu sinceritate adevărul poate dobândi mărturia că Isus este Hristosul în timp ce meditează, rugându-se, asupra cuvintelor inspirate ale Cărţii lui Mormon.

Mai mult de jumătate dintre toate versetele Cărţii lui Mormon se referă la Domnul nostru. Numele lui Hristos, sub diverse forme, este menţionat mai frecvent, raportat la numărul de versete, în Cartea lui Mormon decât în Noul Testament.

În Cartea lui Mormon, I se dau peste 100 de nume. Aceste nume au o importanţă deosebită pentru descrierea naturii Sale divine” („Come unto Christ”, Ensign, nov. 1987, p. 83).

Împărtăşiţi-vă mărturia despre faptul că scriptura Cartea lui Mormon este o mărturie că Isus este Hristosul.

Introducere la Cartea lui Mormon

Desenaţi, pe tablă, un arc (semicerc) (vezi ilustraţia alăturată) sau faceţi un arc din lemn sau alt material.

Imagine
boltă de piatră

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia lui Joseph Smith din introducerea Cărţii lui Mormon (vezi paragraful şase). Puteţi sugera cursanţilor să marcheze declaraţia în scripturile lor.

  • Care este scopul cheii de boltă?

Explicaţi faptul că cheia de boltă este piatra din centrul unei bolţi. Când se construieşte o boltă, cele două părţi laterale sunt înălţate folosindu-se elemente de susţinere. Spaţiul din partea superioară a bolţii este măsurat cu atenţie şi cheia de boltă este tăiată astfel încât să încapă perfect în locul rezervat ei. După ce cheia de boltă este amplasată, bolta se susţine fără ajutorul elementelor de susţinere.

  • Ce se întâmplă cu bolta dacă cheia de boltă este scoasă? (Dacă folosiţi o machetă, faceţi o demonstraţie scoţând cheia de boltă.)

  • Cum poate fi asemănată Cartea lui Mormon cu o cheie de boltă pentru Evanghelia restaurată?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson: (Puteţi pregăti pentru cursanţi câte o copie a acestei declaraţii pentru a o ţine în scripturile lor. Sau îi puteţi invita să scrie declaraţia preşedintelui Benson în scripturile lor, în partea de sus sau de jos a primei pagini a introducerii.)

„Există trei moduri în care Cartea lui Mormon este cheia de boltă a religiei noastre. Este cheia de boltă în mărturia noastră despre Hristos. Este cheia de boltă a doctrinei noastre. Este cheia de boltă a mărturiei” (vezi „Cartea lui Mormon – cheia de boltă a religiei noastre”, Liahona, oct. 2011, p. 53).

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă modul în care Cartea lui Mormon este cheia de boltă a mărturiei, invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Benson:

„Cartea lui Mormon este cheia de boltă a mărturiei. Aşa cum bolta se prăbuşeşte dacă este înlăturată cheia de boltă, tot aşa întreaga Biserică stă neclintită sau cade odată cu veridicitatea Cărţii lui Mormon… Dacă este adevărată Cartea lui Mormon… atunci trebuie să fie acceptate şi afirmaţiile privind restaurarea şi tot ceea ce o însoţeşte” („The Book of Mormon – Keystone of Our Religion”, p. 6).

  • Cum a influenţat mărturia voastră despre Cartea lui Mormon mărturia voastră despre doctrinele şi principiile Evangheliei?

  • Cum v-a adus Cartea lui Mormon mai aproape de Dumnezeu?

Puteţi relata despre modul în care studiul Cărţii lui Mormon v-a întărit mărturia şi v-a adus mai aproape de Dumnezeu.

Invitaţi-i pe cursanţi să participe la interpretarea de roluri. Rugaţi-i să-şi imagineze că înmânează un exemplar al Cărţii lui Mormon cuiva care nu este membru al Bisericii. Ajutaţi-i să se pregătească pentru interpretarea de roluri împărţindu-i în două grupuri. Rugaţi primul grup să citească paragrafele 2–4 din introducerea Cărţii lui Mormon. Rugaţi al doilea grup să citească paragrafele 5–8. Rugaţi ambele grupuri să caute informaţii pe care simt că ar fi important să le împărtăşească atunci când propovăduiesc despre Cartea lui Mormon.

După ce acordaţi cursanţilor timp pentru a studia şi a se pregăti, invitaţi un cursant să vină în faţa clasei pentru a interpreta rolul unei persoane care nu este membră a Bisericii. Rugaţi, de asemenea, câte un cursant din fiecare grup să vină în faţa clasei. Explicaţi că aceşti doi cursanţi vor acţiona ca o echipă de misionari cu timp deplin. Ei vor folosi informaţiile descoperite de grupurile lor în introducere pentru a preda primului cursant despre Cartea lui Mormon.

Când cursanţii încheie interpretarea rolurilor, puteţi întreba restul clasei dacă are informaţii suplimentare aflate din introducere pe care ar fi dorit să le împărtăşească dacă ar fi fost aleşi să participe la predare.

Puteţi sublinia că scriptura Cartea lui Mormon nu pretinde că prezintă o istorie a tuturor popoarelor care au trăit în vechime în emisfera vestică. Este o cronică numai despre urmaşii lui Lehi (nefiţii şi lamaniţii) şi despre poporul lui Iared. Este posibil să fi existat alte popoare care au locuit pe continentele din emisfera vestică înainte, în timpul sau după evenimentele consemnate în Cartea lui Mormon.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Moroni 10:3–5.

  • Potrivit cuvintelor lui Moroni, cum putem şti că este adevărată Cartea lui Mormon?

Invitaţi-i pe cursanţi să citească paragrafele 8–9 din introducerea Cărţii lui Mormon. Rugaţi-i să identifice trei adevăruri suplimentare despre care vor dobândi mărturie dacă vor accepta provocarea lui Moroni.

Depuneţi mărturie cursanţilor că, pe măsură ce citim, medităm şi ne rugăm în legătură cu Cartea lui Mormon, Duhul Sfânt va depune mărturie că aceasta este adevărată, că Isus este Hristosul, că Joseph Smith a fost profet al lui Dumnezeu şi că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este împărăţia Domnului pe pământ.

Mărturiile celor trei martori şi celor opt martori

Rugaţi-i pe cursanţi să-şi imagineze că au fost martori când cineva a luat un lucru de valoare din casa vecinului lor.

  • De ce este important să existe un martor când se soluţionează un delict?

  • De ce ar fi util să existe mai mulţi martori?

Rugaţi-i pe cursanţi să citească „Mărturia a trei martori” în gând. Invitaţi-i să caute expresii pline de învăţăminte pentru ei. Le puteţi sugera să marcheze aceste expresii în scripturile lor.

  • Ce expresii aţi marcat? De ce sunt acestea pline de învăţăminte pentru voi? (Puteţi să subliniaţi că glasul lui Dumnezeu le-a declarat celor trei martori că plăcile au fost traduse prin darul şi puterea lui Dumnezeu.)

Rugaţi un cursant să citească „Mărturia a opt martori” cu glas tare. Invitaţi restul clasei să asculte cu atenţie pentru a identifica diferenţele dintre mărturia celor trei martori şi cea a celor opt martori.

  • Ce diferenţe aţi observat?

Invitaţi cursanţii să-şi scrie propriile mărturii sau sentimente despre Cartea lui Mormon. Pot scrie în jurnalele pentru studiul scripturilor sau pe o pagină albă din scripturile personale. Este posibil ca unii cursanţi să nu simtă deocamdată că scriptura Cartea lui Mormon este adevărată. Încurajaţi-i să caute să dobândească o mărturie în acest an.

Comentarii şi informaţii generale

Pagina de titlu

Definiţiile de mai jos ar putea fi utile când se studiază pagina de titlu a Cărţii lui Mormon.

Expresia Casa lui Israel se referă la urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov. Iacov, nepotul lui Avraam, al cărui nume a fost schimbat în Israel, a avut doisprezece fii. Urmaşii lor au devenit cunoscuţi ca cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Fiind urmaşa lui Avraam, casa lui Israel a fost, de asemenea, poporul de legământ al Domnului. Astăzi, casa lui Israel îi include pe aceia care fac legăminte cu Domnul şi ţin poruncile Sale. „Aşadar, numele Israel se poate referi la (1) Iacov însuşi, (2) la urmaşii lui Iacov şi la (3) cei care cred cu adevărat în Hristos, indiferent de filiaţia lor sau aşezarea geografică” (Bible Dictionary, „Israel”).

Termenul iudei s-a referit iniţial la toţi cei din tribul lui Iuda (unul dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel). A ajuns să se refere la toţi cei din împărăţia lui Iuda (din timpurile Vechiului Testament, partea sudică a împărăţiei divizate a lui Israel), chiar dacă nu fac parte din tribul lui Iuda. Se referă, de asemenea, la oamenii din „poporul care practică religia, felul de viaţă şi tradiţiile iudaismului, fiind sau nu iudei prin naştere” (Ghid pentru scripturi, „Iudei”, scripture.lds.org).

Termenul neamuri înseamnă „naţiuni”. Se referă la (1) cei care nu fac parte din casa lui Israel, (2) cei care nu cred în Dumnezeul lui Israel sau care nu au Evanghelia, indiferent de filiaţia lor şi (3) la oamenii care nu sunt din ţinutul lui Iuda sau nu locuiesc acolo. De exemplu, pelerinii şi coloniştii sunt numiţi neamuri în 1 Nefi 13:3-13. Aceia care au scos la lumină Cartea lui Mormon sunt numiţi neamuri în 1 Nefi 13:34. Scripturile Doctrină şi legăminte şi Perla de mare preţ au fost, de asemenea, aduse la lumină de neamuri (vezi 1 Nefi 13:39). Statele Unite ale Americii sunt numite neamuri în 1 Nefi 13:34, 39.

Prescurtarea este versiunea scurtă a ceva.

Rămăşiţă/Urmaş este o parte care a rămas. În pagina de titlu a Cărţii lui Mormon, expresia „urmaşii casei lui Israel” se referă la poporul risipit al lui Israel şi descendenţii lui. După ce Moroni şi-a terminat cronica şi a pecetluit plăcile de aur pentru a fi scoase la lumină în zilele din urmă, el a fost deosebit de îngrijorat de soarta lamaniţilor supravieţuitori şi a urmaşilor lor, despre care tatăl său spusese că erau o „[rămăşiţă a] casei lui Israel” (Mormon 7:1). Moroni a privit cu speranţă la ziua în care lamaniţii aveau să cunoască, din nou, Evanghelia lui Isus Hristos şi s-o accepte (vezi Moroni 1:4).

Introducere. Urmaşii din timpurile moderne ai lamaniţilor

Lamaniţii sunt unii dintre strămoşii indienilor americani. Cu toate acestea, Cartea lui Mormon nu afirmă că toţi indienii americani sunt urmaşi ai lamaniţilor. Preşedintele Anthony W. Ivins, din Prima Preşedinţie, a declarat:

„Trebuie să fim atenţi în ceea ce priveşte concluziile la care ajungem. Cartea lui Mormon ne învaţă despre istoria a trei popoare distincte… care au călătorit din lumea veche spre acest continent. Nu ne spune că nu a mai fost nimeni aici înainte de ele. Nu ne spune că nu au mai venit oameni după ele. Prin urmare, dacă au loc descoperiri care sugerează diferenţe de rasă, acest lucru poate fi explicat cu uşurinţă şi este logic, deoarece noi credem că au mai fost şi alte popoare care au venit pe acest continent” (în Conference Report, apr.1929, p.15).

Mărturia a trei martori. „Traduse prin [darul] şi puterea lui Dumnezeu.”

Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a afirmat că, deşi Cartea lui Mormon a fost tradusă prin darul şi puterea lui Dumnezeu, noi nu cunoaştem detaliile procesului de traducere:

„Mulţi dintre cei care citesc Cartea lui Mormon doresc, în mod justificat, să cunoască mai multe despre scoaterea ei la lumină, inclusiv despre procesul de traducere. Aşa s-a întâmplat, cu siguranţă, cu credinciosul şi loialul Hyrum Smith. Când a întrebat, profetul Joseph i-a răspuns lui Hyrum că «nu se intenţiona să se spună lumii toate detaliile despre scoaterea la lumină a Cărţii lui Mormon» şi că «nu-i era de folos să împărtăşească aceste lucruri» (History of the Church, 1:220). Astfel, ceea ce ştim despre scoaterea la lumină a Cărţii lui Mormon este exact, dar nu este cuprinzător…

Doar profetul Joseph a cunoscut întregul proces şi el nu a dorit, în mod deliberat, să descrie detaliile. Luăm act de cuvintele lui David Whitmer, Joseph Knight şi Martin Harris, care au fost observatori, nu traducători. David Whitmer a spus că, în timp ce profetul folosea instrumentele divine date pentru a-l ajuta, «hieroglifele apăreau, precum şi traducerea în limba engleză… în litere strălucitoare». Apoi, Joseph îi citea lui Oliver cuvintele (citat în James H. Hart, „About the Book of Mormon”, Deseret Evening News, 25 mart. 1884, p. 2). Martin Harris a spus despre piatra văzătorului: «Frazele apăreau şi erau citite de profet şi scrise de Martin» (citat în Edward Stevenson, „One of the Three Witnesses: Incidents in the Life of Martin Harris”, Latter-day Saints’ Millennial Star, 6 febr. 1882, p. 86-87). Joseph Knight a spus lucruri similare (vezi Dean Jessee, „Joseph Knight’s Recollection of Early Mormon History”, BYU Studies 17 [toamna anului 1976]: 35).

Despre Oliver Cowdery se spune că a depus mărturie la tribunal că Urimul şi Tumimul i-au permis lui Joseph «să citească în engleză caracterele limbii egiptene reformate care erau gravate pe plăci» („Mormonites”, Evangelical Magazine and Gospel Advocate, 9 apr. 1831). Dacă aceste afirmaţii sunt corecte, ele sugerează un proces care indică faptul că Dumnezeu i-a dat lui Joseph «vederea şi puterea de a traduce» (D&L 3:12)…

Se pare că procesul de revelare nu a presupus ca profetul să devină specialist în limbi antice. Constanţa revelării era mai importantă decât prezenţa constantă a plăcilor deschise, care, potrivit instrucţiunilor, trebuiau, oricum, ţinute departe de privirea ochilor neautorizaţi.

Deşi folosirea instrumentelor divine ar fi putut contribui, de asemenea, la ritmul rapid de traducere, este posibil ca, uneori, profetul să fi folosit mai puţin o procedură mecanică. Noi nu cunoaştem detaliile.

Ştim, totuşi, că acest proces, care necesita o mare credinţă, nu a fost uşor. Acest lucru a fost clar demonstrat de încercarea lui Oliver Cowdery de a traduce. Oliver a eşuat pentru că el «nu [a] continuat aşa cum [a] început» şi pentru că, lipsindu-i credinţa şi faptele, el «nu [s-a] gândit decât să [ceară]» (D&L 9:5, 7). El nu a fost pregătit corespunzător pentru a face acest lucru…

Indiferent de detaliile procesului, acesta a cerut din partea lui Joseph eforturi personale intense, pe lângă ajutorul asigurat de instrumentele revelatoare. Este posibil ca procesul să se fi modificat pe măsură ce capacităţile lui Joseph au crescut, Urimul şi Tumimul fiind folosite, dar poate profetul s-a bizuit mai puţin pe astfel de instrumente în munca de traducere ulterioară. Vârstnicul Orson Pratt, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a afirmat că Joseph Smith i-a spus că a folosit Urimul şi Tumimul când nu avea experienţă în traducere, dar că, ulterior, nu a avut nevoie de instrument, ceea ce s-a întâmplat în traducerea de către Joseph a multor versete din Biblie (vezi Latter-day Saints’ Millennial Star, 11 aug. 1874, p. 498-499)” („By the Gift and Power of God”, Ensign, ian. 1997, p. 39).