Lecţia 93: Alma 36

Lecţia 93

Alma 36

Introducere

După misiunea sa printre zoramiţi, Alma le-a oferit sfaturi, separat, fiecăruia dintre fiii săi. Sfatul adresat fiului său Helaman se găseşte în Alma 36 şi 37. Alma i-a depus mărturie lui Helaman că Dumnezeu îi va elibera pe aceia care îşi pun încrederea în El. Pentru a ilustra acest adevăr, Alma a descris experienţa sa din trecut când a fost eliberat de durerea păcatelor sale prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos. De asemenea, el a vorbit şi despre eforturile sale de a-i aduce pe alţii la Hristos, pentru ca şi ei să simtă bucuria pocăinţei.

Notă. Lecţia 94 oferă ocazia ca trei cursanţi să predea. Dacă încă nu aţi făcut acest lucru, puteţi să alegeţi acum trei cursanţi şi să le oferiţi exemplare cu părţile desemnate din lecţia 94, astfel încă să se poată pregăti. Încurajaţi-i să studieze informaţiile din lecţie rugându-se şi să caute îndrumare de la Duhul Sfânt pentru ca ei să ştie cum să adapteze lecţia la nevoile propriilor colegi de clasă.

Sugestii pentru predare

Alma 36:1–5

Alma îl învaţă pe Helaman despre puterea lui Dumnezeu de a elibera.

Rugaţi cursanţii să se gândească la modurile pozitive în care au fost influenţaţi de mărturia propriilor părinţi sau de o anumită învăţătură primită de la ei. Invitaţi unul sau doi cursanţi să împărtăşească membrilor clasei gândurile lor.

Explicaţi că, în capitolele 36–42 din Cartea lui Alma, găsim sfaturile oferite de Alma fiilor săi. În capitolele 36 şi 37, Alma se adresează lui Helaman, în capitolul 38 se adresează lui Şiblon şi în capitolele 39–42 el se adresează lui Corianton.

Încurajaţi cursanţii să-şi imagineze că sunt în locul lui Helaman în timp ce ascultă mărturia tatălui său din Alma 36:1–5. Rugaţi cursanţii să citească aceste versete, în gând, şi să fie atenţi la ceea ce-i impresionează la mărturia lui Alma.

Ce vă impresionează cel mai mult în aceste versete? De ce?

Alma 36:6–22

Alma vorbeşte despre răzvrătirea sa şi explică cum a primit iertare.

Explicaţi că, depunându-şi în continuare mărturia despre puterea lui Dumnezeu de a-i elibera pe cei care îşi pun încrederea în El, Alma a împărtăşit experienţa eliberării sale de durerea propriilor păcate. Rugaţi cursanţii să parcurgă Alma 36:6–9 şi să rezume ce s-a întâmplat cu Alma în timp ce el şi fiii lui Mosia căutau să distrugă Biserica.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 36:10. Rugaţi membrii clasei să afle cât timp a suferit Alma pentru păcatele sale. Explicaţi că, în Alma 36:11–17, găsim o relatare mult mai detaliată despre lucrurile prin care Alma a trecut în timpul celor trei zile şi trei nopţi de suferinţă decât găsim în alte relatări despre convertirea sa (vezi Mosia 27 şi Alma 38). Cereţi cursanţilor să lucreze în echipe de câte doi. Invitaţi echipele să studieze Alma 36:11–17 şi să găsească expresiile pe care Alma le-a folosit pentru a exprima frica sau durerea. Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să marcheze ceea ce află. Cereţi cursanţilor să vă spună cuvintele şi expresiile pe care le găsesc. (Le puteţi scrie pe tablă.) Pentru a aprofunda înţelegerea cursanţilor despre cuvintele şi expresiile pe care le găsesc, puteţi să le adresaţi următoarele întrebări.

Ce credeţi că înseamnă acea expresie (sau acel cuvânt)? Din ce cauză s-a simţit Alma în acel mod?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine cuvintele torturat, sfâşiat şi chin, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Torturat înseamnă «supus chinului». În vechime, pentru tortură se folosea un cadru pe care era întinsă victima, încheieturile mâinilor şi picioarelor fiindu-i legate de o roată care era rotită pentru a provoca dureri îngrozitoare.

Sfâşierea se făcea folosindu-se un cadru cu spini. Un astfel de sistem se folosea şi în agricultură, pentru a fărâmiţa pământul. Scripturile vorbesc frecvent de suflete şi minţi «sfâşiate» de sentimentul de vină.

Chinuit înseamnă «supus supliciului», o metodă de tortură atât de dureroasă, încât chiar şi cei nevinovaţi mărturiseau” („Atingerea mâinii Învăţătorului”, Liahona, iulie 2001, p. 25).

Ce putem învăţa din experienţa lui Alma despre efectele păcatului? (Ajutaţi cursanţii să identifice următorul adevăr: Păcatul duce la durere, suferinţă şi regret profunde.)
Reiese din scripturi că Alma a simţit durere şi regret pentru păcatele sale imediat după ce le-a comis? De ce credeţi că este important să înţelegem că s-ar putea să nu simţim imediat efectele păcatelor noastre?

Rugaţi cursanţii să se gândească la momentele în care au simţit durere sau regret din cauza propriilor păcate. Apoi, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Packer:

“„Noi toţi am gustat durerea pricinuită de o conştiinţă încărcată, care urmează greşelilor pe care le facem…

Dacă eşti împovărat de sentimente grele de vină sau nemulţumire, de eşec sau ruşine, există un remediu” („Atingerea mâinii Învăţătorului”, p. 25).

Atrageţi atenţia că, în timp ce Alma simţea durere imensă şi remuşcări din cauza păcatelor sale, el şi-a amintit de remediul pentru durerea sa.

Potrivit celor relatate în Alma 36:17, ce şi-a amintit el?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 36:18. Invitaţi membrii clasei să afle ce a făcut Alma pentru a acţiona conform învăţăturilor tatălui său. Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine aceste versete, rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Imagine

Vârstnicul Jeffrey R. Holland

„Alma şi-a amintit de învăţăturile tatălui său, dar este extrem de important că profeţia pe care şi-a amintit-o era una legată de «venirea unui Isus Hristos, un Fiul al lui Dumnezeu, ca să ispăşească pentru păcatele lumii» (Alma 36:17). Acesta este numele şi acesta este mesajul pe care fiecare persoană trebuie să-l audă… Orice alte rugăciuni rostim, orice alte nevoi avem, toate depind cumva de această rugăminte: «O, Isuse, Tu, Fiu al lui Dumnezeu, ai milă de mine». El este pregătit să ofere acea milă. El a plătit cu propria Sa viaţă pentru a o oferi” (However Long and Hard the Road [1985], p. 85).

De ce credeţi că este important pentru noi nu doar să învăţăm despre Isus Hristos, ci şi să cerem binecuvântările ispăşirii Sale?

Încurajaţi cursanţii să mediteze, în linişte, dacă s-au rugat pentru a primi binecuvântările ispăşirii lui Isus Hristos şi pentru a primi binecuvântarea iertării.

Invitaţi cursanţii să cerceteze, în gând, Alma 36:19–22 şi să caute cuvinte şi expresii care descriu cum s-a schimbat starea lui Alma după ce s-a rugat pentru milă.

Ce cuvinte sau expresii aţi găsit care să descrie felul în care s-a schimbat starea lui Alma?

Adresaţi următoarea întrebare legată de fiecare dintre cuvintele şi expresiile pe care cursanţii le-au găsit:

Ce vă învaţă acea expresie (sau acel cuvânt) despre puterea ispăşirii Salvatorului? (În timp ce cursanţii răspund, ajutaţi-i să vadă că lui Alma nu i-a fost luată doar durerea, ci şi sufletul i-a fost umplut de bucurie.)

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă: Dacă ne dovedim credinţa în Isus Hristos şi în ispăşirea Sa, atunci El ne va…

Din experienţa lui Alma, ce putem învăţa despre ceea ce Domnul face pentru noi dacă ne pocăim cu sinceritate? (Cursanţii pot împărtăşi principii diferite, dar asiguraţi-vă că ei exprimă faptul că, dacă ne dovedim credinţa în Isus Hristos şi în ispăşirea Sa, atunci El ne va elibera de durerea păcatelor noastre şi ne va umple sufletul de bucurie. Puteţi să completaţi afirmaţia pe tablă.)
Ce putem face pentru a ne dovedi credinţa în Isus Hristos astfel încât să fim eliberaţi de sentimentele de durere sau remuşcare cauzate de păcatele noastre?

Citiţi, cu glas tare, următoarea situaţie şi rugaţi cursanţii să se gândească la un răspuns:

Un prieten care a citit Cartea lui Mormon îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu spusele lui Alma din Alma 36:19. Prietenul vostru vă întreabă: „Dacă îmi amintesc păcatele mele şi încă îmi pare rău pentru ele, înseamnă acest lucru că nu am fost iertat?”.

Rugaţi cursanţii să explice cum se aseamănă experienţele lui Alma cu această situaţie. După ce cursanţii au răspuns, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:

Imagine

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf

„Satana va încerca să ne facă să credem că păcatele noastre nu sunt iertate pentru că noi putem să ni le amintim. Satana este un mincinos; el încearcă să înceţoşeze viziunea noastră şi să ne conducă departe de calea pocăinţei şi a iertării. Dumnezeu nu ne-a promis că nu ne vom aminti păcatele noastre. Amintirea lor ne va ajuta să evităm să facem din nou aceleaşi greşeli. Dar, dacă rămânem sinceri şi credincioşi, amintirea păcatelor noastre se va estompa cu timpul. Aceasta va face parte din procesul necesar de vindecare şi sfinţire. Alma a mărturisit că, după ce L-a implorat pe Isus să aibă milă de el, a putut încă să-şi amintească păcatele, dar amintirea păcatelor lui nu l-a mai întristat şi chinuit, deoarece a ştiut că fusese iertat (vezi Alma 36:17–19).

Este responsabilitatea noastră să evităm orice ar putea aduce înapoi amintiri pline de păcate vechi. Când continuăm să avem «inima frântă şi spiritul smerit» (3 Nefi 12:19), putem să avem încredere că Dumnezeu «nu îşi va mai aminti păcatele [noastre]» („Punct de unde se poate face întoarcerea sigură”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 101).

Ţinând cont de declaraţia preşedintelui Uchtdorf, cum aţi explica ce înseamnă să „nu [mai fim chinuiţi] de amintirea păcatelor [noastre]”? (Alma 36:19).

Depuneţi mărturie că, dacă ne dovedim credinţa în Isus Hristos şi în ispăşirea Sa, atunci El ne va elibera de durerea păcatelor noastre şi ne va umple sufletul de bucurie. Încurajaţi cursanţii să se gândească cum ar putea pune în practică ceea ce au învăţat din experienţa lui Alma. Dacă timpul vă permite, rugaţi membrii clasei să intoneze imnul „Unde găsesc pace?” (Imnuri, nr. 81).

Alma 36:23–30

Alma explică de ce lucrează în mod constant pentru a-i aduce pe alţii la pocăinţă.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă de ce Alma a lucrat pentru a-i aduce pe alţii la pocăinţă, puteţi desfăşura următoarea activitate. (Dacă nu le puteţi oferi membrilor clasei dulciuri, puteţi, în schimb, să descrieţi activitatea.)

Arătaţi ceva dulce (de exemplu, un fursec sau o bomboană) şi întrebaţi membrii clasei dacă le-ar plăcea aşa ceva. Gustaţi din fursec şi spuneţi cât este de delicios. Spuneţi membrilor clasei că fursecul este atât de bun încât aţi dori să îl împărtăşiţi cu întreaga clasă. Arătaţi mai multe fursecuri din aceeaşi categorie şi întrebaţi dacă cineva ar dori să guste din ele. Oferiţi fursecuri tuturor celor care doresc.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 36:23–24. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle în ce mod activitatea degustatului are legătură cu experienţa pe care Alma a avut-o după convertirea sa.

În ce mod se aseamănă faptele lui Alma cu activitatea degustatului? Ce a dorit Alma ca alţi oameni să guste?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 36:25–26. Rugaţi membrii clasei să afle în ce mod eforturile lui Alma de a predica Evanghelia i-au influenţat pe el şi pe alţii.

În ce mod învăţăturile lui Alma i-au influenţat pe el şi pe alţii?
Ce principii putem învăţa din aceste versete? (Cursanţii pot răspunde folosind cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei exprimă faptul că noi putem primi o mare bucurie dacă vom căuta să-i aducem pe alţii la Hristos.)

Rezumaţi Alma 36:27–30 explicând că Alma i-a depus mărturie din nou lui Helaman că Domnul îi va elibera pe cei care îşi pun încrederea în El. Depuneţi mărturie despre bucuria de care putem avea parte dacă ne dovedim credinţa în Isus Hristos şi dacă îi încurajăm pe alţii să facă la fel. Pentru a ajuta cursanţii să pună în practică ceea ce au învăţat din Alma 36, invitaţi-i să facă una dintre activităţile de mai jos. (Puteţi să le scrieţi pe tablă.)

Gândiţi-vă dacă aţi simţit că Salvatorul v-a eliberat de păcat şi v-a umplut sufletul de bucurie. În jurnalul pentru studiul scripturilor, explicaţi ce veţi face pentru a primi aceste binecuvântări.
Gândiţi-vă la cineva (de exemplu, la un prieten, un frate sau un membru al episcopiei) care ar avea de câştigat datorită mărturiei voastre despre Salvator. Scrieţi o scrisoare acestei persoane şi includeţi mărturia voastră despre cum Isus Hristos poate să ne elibereze de durerea păcatului şi să ne umple sufletele de bucurie.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 36:12. „Sufletul meu a fost… torturat pentru toate păcatele mele”

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că un anumit grad al suferinţei pentru păcatele noastre este un aspect important al pocăinţei:

„Dreptatea cere ca făptaşul nepocăit să sufere pentru propriile păcate [vezi D&L 19:16-19]…

Şi ce se întâmplă cu făptaşii care se pocăiesc? Sunt ei pedepsiţi? Trebuie ei să sufere?

Persoana care se pocăieşte nu trebuie să sufere «la fel ca şi» Salvatorul care a suferit pentru acel păcat. Păcătoşii care se pocăiesc vor avea parte de ceva suferinţe, dar, datorită pocăinţei lor şi datorită ispăşirii, ei nu vor simţi întreaga «[durere]» a chinului etern pe care Salvatorul a simţit-o pentru acel păcat.

Preşedintele Spencer W. Kimball, care ne-a oferit învăţături atât de cuprinzătoare despre pocăinţă şi iertare, a spus că suferinţa personală «este o parte foarte importantă a pocăinţei. O persoană nu a început să se pocăiască până când nu a suferit foarte mult pentru păcatele sale» (Teachings of Spencer W. Kimball,, p. 88).

«Dacă o persoană nu a suferit, nu s-a pocăit… Persoana trebuie să treacă printr-o schimbare a sinelui prin suferinţă şi, apoi, iertarea devine o posibilitate» (Teachings of Spencer W. Kimball, p. 99)…

Toate experienţele noastre confirmă faptul că noi trebuie să îndurăm propria suferinţă în procesul pocăinţei – iar pentru păcatele grave, acea suferinţă poate fi imensă şi îndelungată. Cred că fiecare dintre noi, care este sincer cu propria-i persoană, recunoaşte că acest principiu este adevărat. L-am simţit în propriile vieţi şi l-am văzut în vieţile altora.

Ar trebui, de asemenea, să observăm că propria suferinţă pentru păcat este un lucru personal, nu public. Deseori, doar păcătosul, Domnul şi slujitorul Domnului ştiu ce se întâmplă. Contrastând cu natura publică a pedepselor impuse de legile omului, suferinţa care, sub legile lui Dumnezeu, duce la milă, este extrem de personală” („Sins, Crimes, and Atonement” [cuvântare adresată învăţătorilor de religie ai SEB, 7 febr. 1992], p. 4-6, si.lds.org).

Alma 36. Chiasm

Chiasmul (uneori numit paralelism inversat) este un procedeu literar care era, în mod frecvent, folosit în vechime în poeziile scrise în limbile semitice sau în limba greacă, precum şi în operele literare ale altor culturi. Într-un chiasm, cuvintele sau ideile sunt aranjate într-o anumită ordine şi apoi repetate invers. Această repetiţie accentuează idei şi cuvinte importante. Deseori, ideea principală a scriitorului se găseşte în mijlocul chiasmului. În tabelul de mai jos, observaţi că mesajul principal al chiasmului din Alma 36 se concentrează asupra unei perioade din viaţa lui Alma, când el a apelat la Isus Hristos pentru a primi alinare.

A. versetul 1
 B. versetul 2
  C. versetul 3
   D. versetele 4-5
    E. versetul 6
     F. versetul 10
      G. versetul 14
       H. versetul 16
        I. versetul 17
        I. versetul 18
       H. versetele 19-21
      G. versetul 22
     F. versetul 23
    E. versetul 24
   D. versetul 26
  C. versetul 27
 B. versetele 28-29
A. versetul 30