Lecţia 41: 2 Nefi 32

Lecţia 41

2 Nefi 32

Introducere

După ce a predat despre „calea cea strâmtă şi îngustă care duce până la viaţa veşnică” (2 Nefi 31:18), Nefi a observat că poporul său se întreba ce trebuia să facă după ce a început să meargă pe acea cale. El a răspuns la întrebări încurajându-i să se „[ospăteze] din cuvintele lui Hristos“ şi să se „[roage întotdeauna]” (2 Nefi 32:3, 9). El i-a asigurat că dacă făceau aceste lucruri, Duhul Sfânt avea să-i ajute să ştie ce să facă.

Sugestii pentru predare

2 Nefi 32:1–7

Nefi ne sfătuieşte să căutăm îndrumarea divină prin intermediul cuvintelor lui Isus Hristos şi al îndemnurilor Duhului Sfânt.

Invitaţi cursanţii să se gândească la un moment în care au explicat modul de a ajunge dintr-un loc în altul. Rugaţi-i să explice de ce a fost uşor sau greu să dea acele îndrumări.

Amintiţi cursanţilor că, în lecţia anterioară, au studiat îndrumările pe care Nefi le-a dat poporului său. După împărtăşirea acestor îndrumări, el a spus: „Aceasta este calea” (2 Nefi 31:21). Pentru a ajuta cursanţii să recapituleze ceea ce au învăţat, adresaţi următoarele întrebări:

Dacă urmăm îndrumările lui Nefi, unde ne vor duce acestea? (Către viaţa veşnică; vezi 2 Nefi 31:20.)
Potrivit celor relatate în 2 Nefi 31:17–18, cum începem să păşim pe calea care duce la viaţa eternă?

Explicaţi că 2 Nefi 32 este o continuare a învăţăturilor lui Nefi din 2 Nefi 31. Rugaţi cursanţii să caute în 2 Nefi 32:1 o întrebare pe care poporul lui Nefi a avut-o în legătură cu ceea ce el i-a învăţat. Invitaţi câţiva cursanţi să enunţe această întrebare cu propriile lor cuvinte. (Asiguraţi-vă că respectivii cursanţi înţeleg că poporul se întreba ce ar trebui să facă după ce a început să păşească pe calea ce duce la viaţa veşnică.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 32:2–3. Rugaţi cursanţii să caute răspunsul lui Nefi la întrebarea poporului. Subliniaţi că 2 Nefi 32:3 este un fragment care conţine scriptură de bază. Îi puteţi încuraja pe cursanţi să marcheze acest fragment într-un mod distinct pentru a-l putea găsi cu uşurinţă.

Ce cuvinte din 2 Nefi 32:3 descriu felul în care noi ar trebui să primim cuvintele lui Hristos? În ce mod diferă ospăţul de gustare?
Ce credeţi că înseamnă să ne ospătăm din cuvintele lui Hristos?
Potrivit spuselor lui Nefi, care va fi rezultatul atunci când ne ospătăm din cuvintele lui Hristos?
Care sunt câteva dintre locurile unde putem găsi cuvintele lui Isus Hristos? (Răspunsurile pot include: scripturile, cuvintele profeţilor din zilele noastre şi inspiraţia primită de la Duhul Sfânt.)

Asiguraţi-vă că toţi cursanţii înţeleg că, atunci când ne ospătăm din cuvintele lui Hristos, cuvintele lui Hristos ne vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le facem.

Pentru a ajuta cursanţii să-şi dea seama cât de bine se ospătează din cuvintele lui Isus Hristos, citiţi următoarea listă, oprindu-vă după fiecare împrejurare. Rugaţi cursanţii să scrie lista în jurnalele pentru studiul scripturilor sau în caietele pentru seminar ori pe o foaie de hârtie.

Studiul personal al scripturilor
Adunarea de împărtăşanie
Conferinţa generală
Studiul scripturilor în familie
Seminarul
Seara în familie
Adunarea cvorumului Preoţiei aaronice sau clasa Tinerelor Fete
Rugăciunea personală

Invitaţi cursanţii să se gândească la cât de bine caută ei cuvintele lui Isus Hristos în fiecare din aceste împrejurări. Pentru fiecare împrejurare, rugaţi-i să scrie ospăţ, gustare sau flămânzire. De exemplu, un cursant se poate ospăta prin studiul personal al scripturilor şi să ia doar gustare prin intermediul conferinţei generale. Un cursant care nu este atent în timpul adunării de împărtăşanie ar putea scrie cuvântul flămânzire alături de acea împrejurare.

Rugaţi cursanţii să aleagă una dintre activităţile în care ei se „ospătează” sau „flămânzesc” în prezent şi invitaţi-i să stabilească ţeluri care îi vor ajuta să se „ospăteze” mai mult „din cuvintele lui Hristos” în acea împrejurare. (Îi puteţi încuraja pe cursanţi să se gândească la corelarea ţelurile lor din broşurile Datoria faţă de Dumnezeu sau Progresul personal cu aceste ţeluri.)

Pentru a consolida înţelegerea cursanţilor despre responsabilitatea lor de a căuta, fiecare în parte, îndrumarea Duhului Sfânt, rugaţi-i să citească, în gând, 2 Nefi 32:4–7. Apoi, rugaţi-i să discute cu un coleg despre următoarele întrebări. (Le puteţi pune la dispoziţie aceste întrebări pe o foaie de prezentare sau le puteţi scrie pe tablă înainte de începerea orei.)

Ce credeţi că înseamnă „întrebaţi” sau „bateţi”, în versetul 4? Conform spuselor lui Nefi, care vor fi consecinţele pentru cei care nu vor întreba sau nu vor bate?
Ce binecuvântări promite Nefi că putem avea când Îl primim pe Duhul Sfânt?
De ce a jelit Nefi pentru poporul său?

Exprimaţi-vă încrederea că, atunci când cursanţii se vor ospăta din cuvintele lui Isus Hristos, Duhul Sfânt îi va ajuta să urmeze calea spre viaţa veşnică.

2 Nefi 32:8–9

Nefi ne sfătuieşte să ne rugăm întotdeauna.

Explicaţi că, mai departe, Nefi s-a concentrat asupra unui lucru pe care îl putem face pentru a primi cuvintele lui Isus Hristos. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Nefi 32:8 şi să caute ceea ce a spus Nefi că ar trebui să facem. După ce ei vor fi identificat răspunsul, adresaţi următoarele întrebări pentru a-i ajuta să cugete la importanţa rugăciunii:

De ce credeţi că Duhul Sfânt doreşte ca noi să ne rugăm?
De ce credeţi că Satana nu doreşte ca noi să ne rugăm? În ce moduri ar putea încerca Satana să îi convingă pe oameni să nu se roage?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 32:9. Subliniaţi că 2 Nefi 32:8–9 este un fragment care conţine scriptură de bază. Îi puteţi încuraja pe cursanţi să marcheze acest pasaj într-un mod distinct pentru a-l putea găsi cu uşurinţă.

Cât de des ar trebui să ne rugăm? Ce credeţi că înseamnă,,întotdeauna să vă rugaţi”?

Împărtăşiţi următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. (Dacă este posibil, faceţi exemplare ale acestui citat astfel încât cursanţii să poată urmări în timp ce citiţi şi să se concentreze asupra cuvintelor vârstnicului Bednar. Dacă faceţi exemplare, spuneţi că acest citat este continuat, mai târziu, în lecţie, după o scurtă discuţie. De asemenea, includeţi şi acel fragment al declaraţiei.) Invitaţi cursanţii să asculte sfatul vârstnicului Bednar despre cum „trebuie întotdeauna să [ne rugăm]”.

Imagine

Vârstnicul David A. Bednar

„Pot exista lucruri în caracterul nostru, în comportamentul nostru sau în ceea ce priveşte creşterea noastră spirituală, în legătură cu care trebuie să ne sfătuim cu Tatăl Ceresc în rugăciunea de dimineaţă…

În cursul zilei, păstrăm în inima noastră o rugăciune pentru ajutor şi îndrumare continue…

Observăm, în timpul unei astfel de zile (în care ne-am rugat dimineaţa), că există situaţii în care am avea tendinţa să vorbim urât, dar nu o facem; sau am putea fi înclinaţi să ne înfuriem, dar rămânem calmi. Distingem ajutorul şi puterea venite din cer şi recunoaştem umili răspunsul la rugăciunea noastră. Chiar în acele momente de recunoaştere, oferim o rugăciune tăcută de recunoştinţă” („Rugaţi-vă tot timpul”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 41–42).

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să mediteze asupra acestui sfat, întrebaţi:

Vă puteţi gândi la momente din această zi sau din alte zile recente în care aţi fi putut urma această sugestie a vârstnicului Bednar? (Îi puteţi ruga pe cursanţi să mediteze, în linişte, asupra acestei întrebări şi să nu răspundă cu glas tare.)

Continuaţi să citiţi sfatul vârstnicului Bednar:

,,La sfârşitul zilei noastre, îngenunchem din nou şi dăm un raport Tatălui nostru. Revedem evenimentele zilei şi exprimăm mulţumiri sincere pentru binecuvântările şi ajutorul pe care le-am primit. Ne pocăim şi, cu ajutorul Spiritului Domnului, identificăm căile prin care putem face lucrurile mai bine mâine şi putem deveni mai buni. Astfel, rugăciunea noastră de seară este clădită pe rugăciunea noastră de dimineaţă şi este o continuare a ei. Iar rugăciunea noastră de seară este, de asemenea, o pregătire pentru rugăciunea de dimineaţă.

Rugăciunile de dimineaţă şi de seară – şi toate rugăciunile dintre ele – nu sunt evenimente separate, necorelate, ci ele sunt legate una de alta în fiecare zi şi de-a lungul zilelor, săptămânilor, lunilor şi chiar anilor. Acesta este, în parte, modul în care împlinim îndemnul scriptural «rugaţi-vă tot timpul» (Luca 21:36; 3 Nefi 18:15, 18; D&L 31:12). Asemenea rugăciuni semnificative sunt esenţiale pentru obţinerea celor mai mari binecuvântări pe care le are Dumnezeu pentru copiii Săi credincioşi” (,,Rugaţi-vă tot timpul”, p. 42)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ultima parte din 2 Nefi 32:9, explicaţi că termenul sfinţească înseamnă „a dedica, a consacra sau a deveni drept” (Ghidul pentru scripturi, „(A) Consacra, Legea consacrării”, scriptures.lds.org).

De ce nu ar trebui să facem „nimic pentru Domnul până când în primul rând” nu ne rugăm?
Ce credeţi că înseamnă pentru Domnul să sfinţească ceea ce facem pentru binele sufletelor noastre?
În ce mod ne poate ajuta sfatul vârstnicului Bednar să trăim o viaţă mai consacrată?

Mărturisiţi că, atunci când ne rugăm tot timpul, vom putea face toate lucrurile pe care Domnul doreşte să le facem pentru binele sufletelor noastre.

Imagine

Vârstnicul Spencer J. Condie

Pentru a rezuma ceea ce au învăţat cursanţii în această lecţie, împărtăşiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Spencer J. Condie, din Cei Şaptezeci:

,,V-aţi putea confrunta cu luarea unor decizii privind misiunea cu timp deplin, viitoarea dumneavoastră carieră şi, eventual, chiar căsătoria. În timp ce citiţi scripturile şi vă rugaţi pentru îndrumare, s-ar putea să nu găsiţi răspunsul sub forma cuvintelor tipărite pe pagină dar, în timp ce citiţi, veţi primi îndemnuri specifice, precum şi îndrumări şi, după cum a fost promis, Duhul Sfânt «vă va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi» [2 Nefi 32:5]” („Becoming a Great Benefit to Our Fellow Beings”, Ensign mai 2002, p. 45).

Scripturi de bază – 2 Nefi 32:3

Întrebaţi cursanţii cât timp cred ei că va dura să memoreze 2 Nefi 32:3 dacă vor repeta versetul de fiecare dată când mănâncă. Provocaţi-i să recapituleze acest verset – ospătați-vă din cuvintele lui Hristos – de fiecare dată când iau masa, în următoarele câteva zile. După ce au memorat versetul, invitaţi-i să vă spună de câte mese a fost nevoie.

Scriptură de bază –2 Nefi 32:8–9

Întrebaţi cursanţii dacă au încercat vreodată să se roage în inimile lor timp de o zi întreagă sau o săptămână întreagă. Invitaţi-i să îşi împărtăşească experienţele. Invitaţi membrii clasei să se gândească la modalităţi prin care se pot „ruga tot timpul” în următoarele 24 de ore. Îndemnaţi-i să facă acest lucru şi să spună despre experienţa lor la începutul următoarei lecţii.

Notă. Dacă nu aveţi timp să folosiţi aceste idei de predare în această lecţie, luaţi în considerare să le folosiţi sub forma recapitulării în următoarele lecţii.

Comentarii şi informaţii generale

2 Nefi 32:2. Ce înseamnă să vorbim pe limba îngerilor?

Unele persoane s-ar putea întreba ce înseamnă să „[vorbim] pe limba îngerilor”. Preşedintele Boyd K. Packer ne-a învăţat că a vorbi pe limba îngerilor „înseamnă, pur şi simplu, a putea vorbi cu puterea Duhului Sfânt” („The Gift of the Holy Ghost: What Every Member Should Know”, Ensign, aug. 2006, p. 50).

2 Nefi 32:3. Ce înseamnă să ne ospătăm din cuvintele lui Hristos?

Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat: „A te ospăta înseamnă mai mult decât a gusta. A te ospăta înseamnă a savura. Noi savurăm scripturile studiindu-le în spiritul plăcerii de a descoperi şi al supunerii cu credinţă. Când ne ospătăm din cuvintele lui Hristos, ele sunt gravate pe «table care sunt inimi de carne» [2 Corinteni 3:3]. Ele devin o parte integrantă a naturii noastre” („Living by Scriptural Guidance”, Ensign, nov. 2000, p. 17).

Vârstnicul Robert D. Hales, de asemenea din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a sfătuit: „Dacă dumneavoastră şi cu mine dorim să ne ospătăm din cuvintele lui Hristos, trebuie să studiem scripturile şi să absorbim cuvintele Sale cugetând asupra lor şi integrându-le în fiecare gând al nostru şi în fiecare faptă a noastră” („Healing Soul and Body”, Ensign, nov. 1998, p. 15).