Lecţia 136

4 Nefi

Introducere

După slujirea lui Isus Hristos printre urmaşii lui Lehi, oamenii au trăit conform învăţăturilor Sale şi s-au bucurat, mai mult de 100 ani, de unitate, prosperitate şi fericire. Ei s-au unit în calitate de „[copii ai] lui Hristos” şi nu s-au mai referit la ei înşişi ca fiind nefiţi sau lamaniţi (4 Nefi 1:17). Cu toate acestea, în cele din urmă au devenit mândri şi din ce în ce mai ticăloşi divizându-se, din nou, în nefiţi şi lamaniţi. După aproximativ 300 de ani de la vizita Salvatorului, aproape toţi oamenii deveniseră ticăloşi.

Sugestii pentru predare

4 Nefi 1:1–18

Toţi oamenii sunt convertiţi şi se bucură de pace şi fericire.

Înainte de a începe ora, dacă este posibil, pregătiţi câte două coli de hârtie pentru fiecare cursant – una albă şi una de altă culoare (câte jumătate din fiecare coală este suficient). Aşezaţi jumătăţile de coli albe pe pupitrele sau pe scaunele cursanţilor înainte de sosirea lor. Puneţi deoparte jumătăţile de coli de hârtie colorată pentru a fi folosite mai târziu în timpul lecţiei. Scrieţi următoarea întrebare pe tablă: Ce vă face cu adevărat fericiţi? Pe măsură ce sosesc cursanţii, invitaţi-i să scrie pe tablă răspunsurile la întrebare.

Captaţi atenţia cursanţilor pe măsură ce sosesc.

Identificaţi modalităţi de a-i ajuta pe cursanţi să se gândească la lecţie de îndată ce intră în clasă. Scrieţi o întrebare pe tablă sau expuneţi un obiect sau o ilustraţie. Acestea îi ajută pe cursanţi să fie atenţi şi să-şi pregătească mintea şi inima pentru a învăţa.

Începeţi lecţia discutând despre răspunsurile pe care le-au scris pe tablă. Adresaţi cursanţilor următoarele întrebări:

• Care este diferenţa dintre lucrurile care ne oferă fericire vremelnică şi lucrurile care ne conduc spre fericire nepieritoare? (Pe măsură ce cursanţii răspund, subliniaţi faptul că adevărata fericire nu poate fi găsită în lucruri temporale, precum popularitatea, bogăţiile şi bunurile materiale.)

Explicaţi că 4 Nefi reprezintă o cronică a mai multor generaţii ale urmaşilor lui Lehi care au trăit ulterior vizitei lui Isus Hristos. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 4 Nefi 1:16 şi să identifice modul în care Mormon i-a descris pe oamenii care au trăit după aproximativ 100 de ani de la vizita Salvatorului. Cereţi-le cursanţilor să marcheze fraza „cu siguranţă nu a putut să fie niciun popor mai fericit”. Invitaţi cursanţii să scrie cu siguranţă nu a putut să fie niciun popor mai fericit în partea de sus a bucăţii de hârtie albă pe care le-aţi dat-o. Apoi cereţi-le să deseneze un cerc mare în mijlocul hârtiei.

cerc

Rugaţi-i pe cursanţi să citească 4 Nefi 1:1–2, căutând ceea ce au făcut oamenii pentru a face această bucurie posibilă. Rugaţi-i să noteze ceea ce au găsit în interiorul cercului. (Răspunsurile ar putea include: oamenii s-au pocăit, au fost botezaţi, L-au primit pe Duhul Sfânt şi erau „cu toţii convertiţi la Domnul”.

• Ce înseamnă să fii convertit?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă modul în care convertirea înseamnă mai mult decât a avea mărturie sau decât a fi membru al Bisericii, invitaţi un cursant să citească cu glas tare următoarea declaraţie a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Dacă este posibil, oferiţi cursanţilor copii ale acestei declaraţii şi îndemnaţi-i să identifice cuvinte şi expresii care definesc convertirea.

„Fericirea dumneavoastră de acum şi din veşnicie este condiţionată de gradul dumneavoastră de convertire şi de transformarea pe care o aduce în viaţa dumneavoastră. Cum puteţi să vă convertiţi cu adevărat? Preşedintele [Marion G.] Romney descrie etapele pe care trebuie să le urmaţi:

Vârstnicul Richard G. Scott

«A fi membru în Biserică şi a fi convertit nu sunt neapărat sinonime. Nici a fi convertit şi a avea o mărturie nu sunt neapărat acelaşi lucru. O mărturie se obţine când Duhul Sfânt confirmă adevărul celui care caută cu râvnă. O mărturie impresionantă vitalizează credinţa. Adică duce la pocăinţă şi la supunere faţă de porunci. Convertirea este fructul sau răsplata pocăinţei şi a supunerii». [În Conference Report, Guatemala Area Conference 1977, p. 8–9.]

În cuvinte simple, convertirea adevărată este rodul credinţei, al pocăinţei şi al supunerii consecvente…

Convertirea adevărată aduce roadele fericirii de durată de care vă puteţi bucura şi atunci când lumea este în dezordine şi cei mai mulţi sunt departe de a fi fericiţi” („Convertirea deplină aduce fericire”, Liahona, iulie 2002, p. 26-28).

• Care dintre cuvintele şi frazele pe care le-aţi auzit definesc convertirea?

• Cum credeţi că ar fi dacă toţi oamenii din jurul vostru ar fi convertiţi la Domnul?

Scrieţi pe tablă următoarele referinţe din scripturi: 4 Nefi 1:2–3, 5, 7, 10–13, 15–18. Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, aceste versete. Rugaţi ceilalţi cursanţi să urmărească versetele citite, căutând cuvinte şi fraze care descriu experienţa trăită de oameni ca urmare a faptului că toţi au fost convertiţi la Domnul. Rugaţi-i pe cursanţi să scrie aceste cuvinte şi expresii în jurul cercului pe bucata de hârtie. (Răspunsurile pot fi următoarele: nu erau nici un fel de conflicte şi certuri între ei, se purtau cu dreptate unul faţă de celălalt, aveau toate lucrurile în comun, multe miracole au fost făcute în numele lui Isus Hristos, Domnul a făcut ca ei să prospere, au zidit oraşe acolo unde oraşele fuseseră arse, s-au căsătorit şi au întemeiat familii, au devenit puternici şi s-au înmulţit, dragostea lui Dumnezeu era în inimile oamenilor, erau fericiţi şi uniţi.)

Rugaţi-i pe cursanţi să identifice un principiu cu privire la fericire pe care l-au învăţat din prima jumătate a capitolului 4 Nefi 1. Deşi cursanţii ar putea găsi mai multe principii, asiguraţi-vă că vor face referire la faptul că, atunci când oamenii lucrează împreună pentru a fi convertiţi la Domnul, devin uniţi şi sunt mai fericiţi. Puteţi scrie acest principiu pe tablă.

• Ce binecuvântări credeţi că ar fi revărsate asupra membrilor acestei clase dacă noi toţi am trăi cum au trăit aceşti oameni? Ce binecuvântări credeţi că ar fi revărsate asupra familiei voastre? Ce binecuvântări credeţi că ar fi revărsate asupra ramurii sau episcopiei voastre?

Invitaţi cursanţii să împărtăşească o experienţă din perioada în care au făcut parte dintr-un grup care era unit în dreptate, cum ar fi familia, un cvorum sau o clasă, sau un grup de prieteni. Împărtăşiţi şi dumneavoastră o experienţă de acest fel.

• În ce mod pot eforturile voastre de a fi drepţi să influenţeze în bine fericirea şi bunăstarea celor din jurul vostru? (Asiguraţi-vă că respectivii cursanţi înţeleg modul în care convertirea noastră şi faptele noastre drepte contribuie nu doar la fericirea noastră, ci şi la fericirea şi bunăstarea altor oameni. Când membrii unei familii, ai unui cvorum, ai unei clase sau ai unui grup sunt uniţi în neprihănire, pot fi mai fericiţi decât ar putea fi în mod individual.)

• În ce mod păcatele unei persoane îi pot influenţa pe ceilalţi membri ai unui grup care se străduiesc să fie neprihăniţi?

Încurajaţi cursanţii să îşi întărească convertirea la Domnul şi să-i ajute pe cei din jurul lor să facă la fel. Pentru a-i ajuta pe cursanţi în privinţa acestei provocări, invitaţi-i să recitească cuvintele şi frazele pe care le-au notat pe foaia de hârtie. Invitaţi-i să aleagă una sau două fraze care descriu moduri de viaţă pe care şi-ar dori să le experimenteze. Acordaţi-le câteva minute pentru a scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor despre felul în care vor încerca să trăiască în aceste moduri. Depuneţi mărturie despre fericirea pe care o simţim ca urmare a convertirii adevărate şi a faptului de a fi uniţi în neprihănire.

4 Nefi 1:19–49

Nefiţii devin din ce în ce mai ticăloşi până când mai rămân doar câţiva oameni neprihăniţi.

• Ce credeţi că poate determina distrugerea unei societăţi precum cea descrisă în 4 Nefi 1:1–18?

Rugaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 4 Nefi 1:20, 23–24, căutând ce anume a ameninţat unitatea şi fericirea poporului. Le puteţi sugera să marcheze răspunsurile găsite. După ce vă comunică ce au găsit, scrieţi pe tablă următoarea declaraţie a preşedintelui Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie. (Această declaraţie se găseşte în „Uniţi într-o inimă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 70.) Le puteţi sugera cursanţilor să scrie această declaraţie în scripturile lor în dreptul versetului 24 din 4 Nefi 1.

„Mândria este un mare duşman al unităţii” (preşedintele Henry B. Eyring).

• În ce mod credeţi că mândria este duşmanul unităţii?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie. Rugaţi-i pe membrii clasei să asculte cu atenţie descrierea unui mod prin care mândria poate distruge unitatea.

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf

„Prin natura ei, mândria este un păcat al comparaţiei căci, deşi începe, de obicei, cu fraze de genul: «Uită-te cât de minunat sunt şi ce lucruri minunate am făcut» se pare că se încheie mereu cu: «De aceea, sunt mai bun ca tine».

Când inimile noastre sunt pline de mândrie, noi comitem un păcat grav, căci încălcăm cele două mari porunci (vezi Matei 22:36–40). În loc să-L preaslăvim pe Dumnezeu şi să ne iubim aproapele, noi scoatem la iveală adevăratul obiect al preaslăvirii şi dragostei noastre – şi anume imaginea pe care o avem în oglindă” („Mândria şi preoţia” Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 56).

• Ţinând seama de această declaraţie a preşedintelui Uchtdorf, în ce mod poate mândria să distrugă unitatea?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din 4 Nefi 1:24–35, 38–45. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească textul căutând efectele pe care mândria le are asupra oamenilor. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze ceea ce au găsit. (Răspunsurile ar putea include următoarele: purtarea de veşminte scumpe, separarea în diferite clase sociale sau grupuri de prieteni exclusiviste, clădirea de biserici pentru a obţine câştig, tăgăduirea Bisericii adevărate, persecutarea celor credincioşi, formarea combinaţiilor secrete şi ticăloşia.)

Rugaţi fiecare cursant să împărtăşească pe rând un exemplu pe care l-a găsit. (Cursanţii pot să repete răspunsurile date deja de ceilalţi cursanţi.) Pe măsură ce fiecare cursant răspunde, scrieţi răspunsul pe una dintre bucăţile de hârtie colorată pe care le-aţi pus deoparte înainte de începerea orei. Daţi-le cursanţilor bucata de hârtie colorată în schimbul bucăţilor de hârtie albă care descriu fericirea şi unitatea oamenilor. Procedaţi în acest mod până când toţi cursanţii din clasă au schimbat bucata de hârtie albă cu cea colorată.

Rugaţi-i pe cursanţi să se uite în jurul lor şi să observe că fiecare membru al clasei are o hârtie colorată reprezentând mândria. Invitaţi-i să se gândească la modul în care s-au simţit cei trei ucenici ai lui Hristos când au văzut mândria şi ticăloşia răspândite în rândul unui popor care a fost cândva foarte fericit şi unit.

• Ce adevăr putem învăţa din aceste versete? (Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să identifice următorul principiu: Păcatul de a fi mândru creează diviziuni şi conduce la ticăloşie. Puteţi scrie acest adevăr pe tablă.)

• În ce mod mândria câtorva persoane poate afecta fericirea unui întreg grup?

Invitaţi-i pe cursanţi să se gândească la modul în care mândria unei persoane i-ar putea influenţa pe alţii în următoarele exemple:

1. În ciuda încurajării familiei sale, un frate mai mare decide să-şi urmărească interesele egoiste şi să nu slujească în misiune.

2. O membră a clasei Tinerelor Fete sau un membru al Cvorumului Preoţiei aaronice perturbă lecţia intenţionat, refuză să participe la lecţie şi nu urmează instrucţiunile primite.

3. Un tânăr băiat sau o tânără fată tachinează sau jigneşte un alt membru din grupul său de prieteni.

Rugaţi-i pe cursanţi să se gândească la un moment în care au văzut modul în care mândria distruge fericirea şi unitatea.

Invitaţi-i pe cursanţi să aibă în vedere rolurile lor în diferitele grupuri din care fac parte, cum ar fi familiile lor, cvorumuri sau clase, ramuri sau episcopii şi clasa de seminar. (Puteţi menţiona şi alte grupuri din care fac parte cursanţii dumneavoastră.) Rugaţi-i să se gândească dacă au făcut sau fac ceva care manifestă mândrie în relaţiile lor cu alte persoane din aceste grupuri. Încurajaţi-i să se pocăiască şi să se gândească la modalităţi prin care pot depăşi mândria şi promova unitatea şi dreptatea în acele grupuri. De asemenea, îndemnaţi-i să se gândească la ceea ce au scris despre modul în care plănuiesc să trăiască mai asemănător urmaşilor lui Lehi, care au fost convertiţi la Domnul.

Depuneţi mărturie despre faptul că, în timp ce ne străduim să devenim mai convertiţi la Isus Hristos şi să trăim in unitate cu alţii, putem să cunoaştem fericirea descrisă în 4 Nefi 1:1–18.

Comentarii şi informaţii generale

4 Nefi 1:1-2. „Oamenii erau cu toţii convertiţi la Domnul”

Preşedintele Marion G. Romney, din Prima Preşedinţie, a explicat procesul convertirii:

„Convertirea are loc ca urmare a iertării divine, care eliberează de păcate. Procesul se desfăşoară cam în felul următor. O persoană care caută, în mod sincer, aude mesajul. Apoi, prin intermediul rugăciunii, Îl întreabă pe Domnul dacă mesajul este adevărat. Spiritul Sfânt îi depune mărturie. Acest lucru reprezintă mărturia. În situaţia în care mărturia unei persoane este suficient de puternică, aceasta se pocăieşte şi se supune poruncilor. Prin intermediul acestui fel de supunere, ea primeşte iertare divină care o eliberează de păcat. Astfel, ea este convertită la o viaţă nouă. Spiritul său este vindecat” (în Conference Report, oct. 1963, p. 24).

4 Nefi 1:1-18. Nevoia de unitate

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie ne-a învăţat:

„Profetul Domnului a făcut mereu apel la unitate. Nevoia ca acest dar să ne fie acordat şi greutatea de a-l păstra vor creşte mai mult în perioada următoare, în care ne vom pregăti ca popor pentru destinul nostru glorios…

Ştim, din experienţă, că bucuria vine când suntem binecuvântaţi cu unitate. Fiind copii de spirit ai Tatălui nostru Ceresc, noi tânjim după acea bucurie pe care am avut-o odată lângă El, în viaţa de dinaintea acestei vieţi. El doreşte să ne acorde acea dorinţă sacră de unitate datorită dragostei Sale pentru noi.

El nu poate să ne-o acorde ca persoane individuale. Bucuria unităţii, pe care El doreşte foarte mult să ne-o dea, nu este solitară. Noi trebuie să o căutăm şi să fim demni de ea, împreună cu ceilalţi. Aşadar, nu este surprinzător că Dumnezeu ne îndeamnă să ne unim aşa încât să ne poată binecuvânta. El doreşte să ne adunăm în familii. El a stabilit ore de curs, episcopii şi ramuri şi a poruncit să ne întâlnim împreună deseori. În aceste adunări, pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru noi, se află marea noastră ocazie. Noi putem să ne rugăm şi să muncim pentru unitatea care ne va aduce bucurie şi va spori puterea noastră de slujire” („Uniţi într-o inimă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 68, 69).