1 Şi s-a întâmplat că în cel de-al patruzeci şi doilea an al domniei judecătorilor, după ce Moroniha stabilise iarăşi pacea între nefiţi şi lamaniţi, iată, nu era nimeni care să ocupe scaunul de judecată; de aceea, a început iarăşi să fie un conflict printre oameni despre cine trebuia să ocupe scaunul de judecată.

2 Şi s-a întâmplat că Helaman, care era fiul lui Helaman, a fost numit ca să ocupe scaunul de judecată, prin glasul poporului.

3 Dar iată, ^aChişcumen, care-l ucisese pe Pahoran, a întins o capcană pentru ca să-l distrugă şi pe Helaman; şi el a fost susţinut de către ceata lui, care intrase într-un legământ ca nimeni să nu cunoască ticăloşia lui.

4 Căci era unul, ^aGadianton, care era peste măsură de priceput în cuvinte, precum şi în măiestria lui, ca să înfăptuiască lucrarea secretă a crimei şi tâlhăriei; de aceea, el a devenit conducătorul bandei lui Chişcumen.

5 De aceea, el i-a linguşit pe ei, precum şi pe Chişcumen, spunând că, dacă ei îl vor înscăuna pe el în scaunul de judecată, atunci el le va înlesni acelora care făceau parte din banda lui să fie aduşi la putere şi autoritate printre oameni; de aceea, Chişcumen a căutat să-l distrugă pe Helaman.

6 Şi s-a întâmplat că în timp ce el se ducea către scaunul de judecată ca să-l distrugă pe Helaman, iată, unul dintre slujitorii lui Helaman, fiind afară în timpul nopţii, a aflat prin deghizare despre planurile făcute de această bandă ca să-l distrugă pe Helaman—

7 Şi s-a întâmplat că el l-a întâlnit pe Chişcumen şi i-a făcut un semn; de aceea, Chişcumen i-a făcut lui cunoscut obiectul dorinţei sale, dorind ca el să-l conducă pe el până la scaunul de judecată ca să-l poată ucide pe Helaman.

8 Şi atunci când slujitorul lui Helaman a cunoscut toată inima lui Chişcumen şi că scopul lui era să ucidă, precum şi că scopul tuturor acelora care făceau parte din banda lui era să ucidă şi să jefuiască şi să câştige putere (şi acesta era planul lor ^asecret şi combinaţia lor), slujitorul lui Helaman a spus către Chişcumen: Să mergem la scaunul de judecată.

9 Acum, aceasta l-a bucurat pe Chişcumen peste măsură, căci el a crezut că-şi va înfăptui planul; dar iată, slujitorul lui Helaman, cum mergeau ei către scaunul de judecată, l-a înjunghiat pe Chişcumen chiar în inimă, aşa încât a căzut mort fără un geamăt. Iar el a fugit şi i-a spus lui Helaman toate lucrurile pe care le văzuse, le auzise şi le făcuse.

10 Şi s-a întâmplat că Helaman a trimis ca această bandă secretă de tâlhari şi criminali să fie prinsă pentru ca ei să fie executaţi potrivit legii.

11 Dar iată, atunci când Gadianton a aflat de Chişcumen că nu s-a întors, el s-a temut să nu fie distrus; de aceea, a făcut ca banda lui să-l urmeze pe el. Iar ei au fugit din ţară pe un drum secret, în pustiu; şi astfel, atunci când Helaman a trimis ca să-i prindă pe ei, ei nu au putut fi găsiţi nicăieri.

12 Şi despre acest Gadianton se va mai vorbi mai încolo. Şi astfel s-a terminat cel de-al patruzeci şi doilea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi.

13 Şi iată, la sfârşitul acestei cărţi veţi vedea voi că acest ^aGadianton a fost pricina ruinii, da, aproape a distrugerii totale a poporului lui Nefi.

14 Iată, eu nu mă refer la sfârşitul cărţii lui Helaman, ci mă refer la sfârşitul cărţii lui Nefi, din care am luat toată relatarea pe care am scris-o.