Bibliotecă
Lecţia 21: 1 Nefi 20–22

Lecţia 21

1 Nefi 20–22

Introducere

În timp ce Nefi le-a propovăduit membrilor familiei sale, el a citit din scrierile de pe plăcile de alamă, concentrându-se asupra profeţiilor lui Isaia despre împrăştierea şi adunarea lui Israel. Apoi, el a răspuns la întrebările fraţilor săi despre acele profeţii. El a explicat că profeţiile se aplicau direct familiei sale. Repetând cuvintele lui Isaia, Nefi a depus mărturie că Domnul Îşi va aduna poporul de legământ – că, chiar şi atunci când oamenii nu-şi respectă legămintele, Domnul îi iubeşte şi îi invită să se pocăiască şi să se întoarcă la El.

Sugestii pentru predare

1 Nefi 20

Domnul mustră poporul Său şi îl invită să se întoarcă la El.

Imagine
Isaia scrie despre naşterea lui Hristos

Arătaţi-le cursanţilor ilustraţia „Isaia scrie despre naşterea lui Hristos” (62339; Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 22). Explicaţi că această ilustraţie îl înfăţişează pe Isaia scriind o profeţie despre naşterea lui Isus Hristos. Întrebaţi-i câţi dintre ei au auzit despre Isaia.

Explicaţi că Isaia a fost un profet care a trăit în Ierusalim şi le-a profeţit oamenilor între 740 î.H. şi 701 î.H., cu puţin timp înainte ca Lehi şi familia lui să pornească în călătoria lor spre pământul făgăduit. Nefi se bucură de cuvintele lui Isaia şi foloseşte profeţiile lui Isaia pentru a propovădui familiei sale (vezi 1 Nefi 19:23; 2 Nefi 25:5). Deoarece cuvintele lui Isaia sunt poetice şi pline de simboluri, oamenilor le este, uneori, greu să înţeleagă învăţăturile sale. Totuşi, putem primi binecuvântări pe măsură ce studiem cuvintele sale şi căutăm să le înţelegem.

Explicaţi că, în timp ce Nefi a propovăduit familiei sale, el a citit câteva dintre cuvintele lui Isaia care fuseseră incluse pe plăcile de alamă. El a făcut acest lucru că „să-i [convingă] mai mult să creadă în Domnul, Mântuitorul lor” (1 Nefi 19:23; vezi, de asemenea, versetul 24).

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 20:1–2. Înainte ca acesta să citească, explicaţi că, în acest fragment, Isaia se adresează persoanelor botezate care nu au fost credincioase faţă de legămintele lor. Puteţi explica expresia „casa lui Iacov”, relatând următorul lucru: Vechiul Testament conţine istoria lui Iacov, care a fost fiul lui Isaac şi nepotul lui Avraam. Domnul i-a dat lui Iacov numele de Israel (vezi Genesa 32:28). Termenul „casa lui Iacov” face referire la urmaşii lui Iacov şi la poporul de legământ al Domnului (vezi Ghidul pentru scripturi, „Israel” şi „Cele douăsprezece triburi ale lui Israel”).

Invitaţi cursanţiI să citească în gând 1 Nefi 20:3–4, 8. Rugaţi-i să caute cuvinte şi expresii care arată faptul că, într-adevăr, casa lui Israel nu a fost credincioasă Domnului. Încurajaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce descoperă.

Expuneţi o bucată de metal greu de îndoit. Întrebaţi-i pe cursanţi ce cred ei că înseamnă ca gâtul cuiva să fie „o vână de fier” (1 Nefi 20:4). Explicaţi că o vână este un tendon. La fel cum o bucată de fier nu se îndoaie uşor, o persoană mândră nu-şi va pleca gâtul în umilinţă. Expresia „vână de fier” indică faptul că mulţi oameni din casa lui Israel erau plini de mândrie.

Rugaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 20:22.

  • De ce credeţi că pentru cei păcătoşi nu există pace?

Reamintiţi cursanţilor că, atunci când Nefi a împărtăşit profeţiile lui Isaia, el i-a îndemnat pe fraţii lui să le aplice lor înşişi (vezi 1 Nefi 19:24).

  • În ce fel se asemănau unii membri ai familiei lui Nefi cu oamenii pe care Isaia i-a chemat la pocăinţă?

Rugaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 20:14, 16, 20.

  • Ce a vrut Domnul ca poporul Său de legământ să facă şi să spună? (Poate va fi nevoie să explicaţi că a pleca din Babilon şi a fugi de haldei simbolizează părăsirea lucrurilor lumeşti şi venirea la Domnul.)

Invitaţi-i pe cursanţi să împărtăşească exemple pe care le cunosc despre oameni care au venit la Domnul şi au părăsit lucrurile lumeşti. Rugaţi-i pe cursanţi să citească 1 Nefi 20:18 şi să găsească binecuvântările pe care le oferă Domnul celor care vin la El şi ţin poruncile Sale.

  • În ce fel poate fi pacea asemenea unui râu? În ce fel poate fi dreptatea ca valurile mării?

Invitaţi câţiva cursanţi să rezume adevărurile pe care le-au învăţat din 1 Nefi 20. Deşi pot folosi cuvinte diferite, asiguraţi-vă că înţeleg faptul că Domnul îi invită pe cei care au fost nesupuşi să se pocăiască şi să vină la El.

Rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie. Invitaţi cursanţii să descopere ce legătură are aceasta cu 1 Nefi 20.

„Satana… vrea să simţim că nu mai putem fi iertaţi (vezi Apocalipsa 12:10). Satana vrea ca noi să gândim că, atunci când am păcătuit am trecut de «punctul de unde nu se mai poate face întoarcerea» – că este prea târziu să schimbăm direcţia spre care ne îndreptăm…

Ispăşirea lui Isus Hristos este darul lui Dumnezeu pentru copiii Săi, ca să se corecteze şi să depăşească consecinţele păcatului. Dumnezeu îi iubeşte pe toţi copiii Lui şi El niciodată nu va înceta să ne iubească şi să spere pentru noi…

Hristos a venit să ne salveze. Dacă am luat-o pe un drum greşit, ispăşirea lui Isus Hristos ne poate oferi încredinţarea că păcatul nu este un punct de unde nu se mai poate face întoarcerea. O întoarcere sigură este posibilă dacă urmăm planul lui Dumnezeu pentru salvarea noastră…

Există întotdeauna un punct de unde se poate face întoarcerea sigură; există întotdeauna speranţă” („Punct de unde se poate face întoarcerea sigură” Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 99, 101).

  • În ce fel se aseamănă mesajul preşedintelui Uchtdorf cu cel al lui Isaia?

Depuneţi mărturie că Domnul îi invită pe cei care au fost nesupuşi să se pocăiască şi să se întoarcă la El. Asiguraţi-i pe cursanţi că Domnul ne iubeşte pe fiecare în parte şi ne invită mereu să venim la El. Invitaţi-i să se gândească ce îi invită Domnul să lase în urmă pentru a veni mai aproape de El.

1 Nefi 21:1–17

Isaia profeţeşte că Isus Hristos nu Îşi va uita poporul Său de legământ.

Rezumaţi pe scurt 1 Nefi 21:1–13 îndreptându-le atenţia cursanţilor către primele două afirmaţii cuprinse în rezumatul capitolului: „Mesia va fi o lumină pentru neamuri şi îi va elibera pe robi” şi „Israelul va fi adunat cu putere în ultimele zile”. Explicaţi că, în versetele 1–13, cuvintele Domnului dovedesc dragostea Sa pentru poporul Lui – chiar şi pentru cei care s-au rătăcit şi L-au uitat.

Scrieţi pe tablă Domnul ne iubeşte şi nu ne va uita niciodată. Invitaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 21:14.

  • De ce credeţi că, uneori, oamenii simt că Domnul i-a uitat?

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 21:15–16. Apoi, adresaţi câteva dintre următoarele întrebări sau pe toate:

  • Ce ne învaţă Isaia comparându-L pe Salvator cu mama unui prunc?

  • Ce presupune cuvântul întipărit? (Puteţi scoate în evidenţă că, de obicei, atunci când ne gândim la cioplitul în piatră sau gravura în metal, avem în minte un lucru care devine permanent.)

  • Ce înseamnă pentru voi să fiţi întipăriţi „pe palmele mâinilor [Salvatorului]”?

  • Ce experienţe aţi avut care v-au ajutat să ştiţi că Domnul nu v-a uitat?

În timp ce cursanţii se gândesc la aceste întrebări şi ascultă răspunsurile oferite de alţii, ei vor fi pregătiţi să simtă Duhul Sfânt şi să depună mărturie despre Salvator. Împărtăşiţi-vă mărturia despre dragostea Salvatorului. Reamintiţi cursanţilor că Nefi a împărtăşit profeţiile lui Isaia pentru a ne convinge să credem în Mântuitor şi pentru a ne ajuta să avem speranţă.

1 Nefi 21:18–26; 22:1–22

Nefi explică profeţia lui Isaia despre împrăştierea şi adunarea Israelului.

Puneţi mai multe obiecte (cum ar fi pahare) pe o masă sau pe un scaun. Spuneţi cursanţilor că aceste obiecte reprezintă grupuri de oameni. Explicaţi că Nefi ne-a învăţat că Israel va fi împrăştiat în toate naţiunile deoarece ei şi-au împietrit inimile împotriva Salvatorului (vezi 1 Nefi 22:1–5). În timp ce vorbiţi, mutaţi obiectele în diferite părţi ale încăperii. Explicaţi că acest subiect era important pentru Nefi. Familia sa făcea parte din cei care au fost împrăştiaţi. Ei fuseseră împrăştiaţi din Ierusalim, pământul lor natal, din pricina ticăloşiei oamenilor care trăiau în acea regiune.

Invitaţi cursanţii să citească în gând 1 Nefi 21:22–23 şi 22:6–8. Înainte să citească, explicaţi că 1 Nefi 21 cuprinde o profeţie a lui Isaia despre adunarea lui Israel şi 1 Nefi 22 include învăţăturile lui Nefi despre profeţia lui Isaia.

  • Ce reprezintă „lucrarea minunată” menţionată în 1 Nefi 22:7–8? (Restaurarea Evangheliei.)

  • În ce fel se poate asemăna împărtăşirea Evangheliei cu purtarea altora pe braţele şi pe umerii noştri?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă împrăştierea şi adunarea lui Israel, puteţi citi următoarea afirmaţie a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„De ce a fost împrăştiat Israel? Răspunsul este clar; este simplu; nu există îndoială cu privire la el. Strămoşii noştri israeliţi au fost împrăştiaţi deoarece au respins Evanghelia, au pângărit preoţia, au uitat Biserica şi s-au îndepărtat de împărăţie…

Ce presupune, atunci, adunarea lui Israel? Adunarea lui Israel constă în a crede, a accepta şi a trăi în armonie cu tot ceea ce a oferit Domnul, cândva, poporului Său ales din vechime… Constă în a crede Evanghelia, a ne alătura Bisericii şi a întra în împărăţie… Poate să însemne, de asemenea, a ne aduna într-un loc sau într-o ţară desemnate anume pentru a preaslăvi” (A New Witness for the Articles of Faith [1985], p. 515).

Citiţi 1 Nefi 22:9–12. Explicaţi că, atunci când scripturile menţionează că Domnul „Îşi va dezvălui braţul” ele se referă la faptul că Domnul Îşi va arăta puterea.

  • Ce spune Nefi în 1 Nefi 22:11 că va face Domnul în ultimele zile pentru a-Şi arăta puterea?

  • În ce fel adunarea oamenilor în Biserică îi scoate din robie şi întuneric?

Rugaţi cursanţii să recupereze obiectele împrăştiate prin încăpere şi să le aducă împreună într-un singur loc. Explicaţi că adunarea poate fi atât spirituală, cât şi fizică. Pe măsură ce împărtăşim altora Evanghelia, iar ei sunt botezaţi şi primesc darul Duhului Sfânt, ei sunt adunaţi din punct de vedere spiritual în Biserica Domnului. La începutul Bisericii, noilor convertiţi li se cerea să se adune fizic într-un singur loc (de exemplu, Kirtland, Ohio; Nauvoo, Illinois şi oraşul Salt Lake, Utah). Astăzi, convertiţii sunt încurajaţi să clădească Biserica acolo unde se află şi să se adune în ramurile, episcopiile şi ţăruşii din ţările în care se află.

  • Potrivit celor relatate în 1 Nefi 22:25, ce binecuvântări primesc cei care sunt adunaţi de către Domnul? Ce credeţi că înseamnă să fim „o singură turmă”? (Puteţi să explicaţi că o turmă este un loc în care oile sunt protejate.) Ce credeţi că înseamnă să „[găsească] hrană”?

În zilele noastre, Dumnezeu vrea ca toţi membrii Bisericii să ajute la adunarea „[copiilor] Lui din cele patru colţuri ale lumii” (1 Nefi 22:25). Depuneţi mărturie că Domnul a promis să restaureze Evanghelia şi să adune Israelul în ultimele zile.

  • Ce sentimente credeţi că vor avea cei care sunt adunaţi (convertiţi) despre cei care i-au adunat (cei care au împărtăşit Evanghelia cu ei)?

  • Ce puteţi face voi pentru a împărtăşi altora Evanghelia lui Isus Hristos?

Reamintiţi cursanţilor că Nefi l-a citat pe Isaia pentru a-i ajuta pe membrii familiei sale să aibă o mai mare credinţă şi speranţă în Isus Hristos. Profeţiile lui Isaia şi mărturia lui Nefi ne pot ajuta în acelaşi fel. Depuneţi mărturie că Isus Hristos nu ne va uita şi că El se implică în mod activ în efortul de a ne aduna.

Recapitulare 1 Nefi

Rezervaţi puţin timp pentru a recapitula 1 Nefi, rugându-i pe cursanţi să-şi amintească ce au învăţat în cadrul seminarului şi în studiul lor personal până la acest moment din an. Îi puteţi îndemna să recapituleze rezumatele capitolelor din 1 Nefi. Rugaţi-i să se pregătească pentru a împărtăşi din cartea 1 Nefi un lucru care i-a inspirat sau le-a întărit credinţa în Isus Hristos. După ce li s-a acord suficient timp, rugaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească gândurile şi sentimentele lor. Aveţi în vedere să împărtăşiţi una dintre experienţele personale despre felul în care învăţăturile din 1 Nefi v-au binecuvântat viaţa.

Comentarii şi informaţii generale

1 Nefi 21:15-16. Isus Hristos nu va uita

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a împărtăşit mărturia sa despre adevărurile cuprinse în 1 Nefi 21:15-16:

„Acest fragment poetic ne aminteşte încă o dată de rolul salvator al lui Hristos, acela de Părinte protector şi izbăvitor pentru copiii Sionului. El alină poporul Său şi dă dovadă de milă când acesta trece prin suferinţe, la fel cum ar face un tată sau o mamă iubitoare pentru un copil, dar, aşa cum ne aminteşte Nefi prin Isaia, mai mult decât ar putea-o face oricare mamă sau tată muritor. Deşi o mamă ar putea să uite de pruncul ei pe care îl hrăneşte la sân (cu toate că un părinte ar crede că acest lucru este foarte puţin probabil), Hristos nu-i va uita pe copiii pe care i-a mântuit sau nu va uita legământul pe care l-a făcut cu ei în vederea salvării lor în Sion” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 84).

1 Nefi 22:6-9. „Un popor puternic” şi „o lucrare minunată”

Vârstnicul Mark E. Petersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a propovăduit că, în 1 Nefi 22:7, expresia „un popor puternic printre neamuri” face referire la Statele Unite ale Americii (vezi „The Great Prologue” [cuvântare rostită la Universitatea Brigham Young, 29 sept. 1974], p. 4, speeches.byu.edu).

În 1 Nefi 22:8, Nefi face referire la „o lucrare minunată printre neamuri” în ultimele zile. Această lucrare minunată include restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos şi a cheilor preoţiei necesare pentru a duce legămintele lui Dumnezeu „[tuturor neamurilor] pământului” (1 Nefi 22:9).

Evenimentele descrise în 1 Nefi 22:7 trebuiau să le preceadă pe cele descrise în 1 Nefi 22:8-9. La începutul anilor 1800, în majoritatea ţărilor din lume, religia era impusă. Evanghelia putea fi restaurată numai într-o ţară în care libertatea religioasă era stabilită prin lege şi în care putea fi practicată în mod liber. Primul Amendament al Constituţiei Statelor Unite include o declaraţie oficială cu privire la libertatea religioasă. Acest amendament împreună cu altele au fost ratificate la data de 15 decembrie 1791, permiţând libertăţii religioase să prindă rădăcini în lumea modernă. Joseph Smith s-a născut în luna decembrie a anului 1805, la doar 14 ani de la ratificarea acestor amendamente ale Constituţiei Statelor Unite.