Lecţia 152: Moroni 1–3

Lecţia 152

Moroni 1–3

Introducere

După ce a terminat prescurtarea plăcilor lui Eter, Moroni a presupus că el nu va mai scrie deloc. Totuşi, el a fost inspirat să „mai [scrie] câteva lucruri, care poate vor fi de vreo valoare pentru fraţii [lui], lamaniţii, într-o oarecare zi din viitor, potrivit voinţei lui Dumnezeu” (Moroni 1:4). Cuvintele sale confirmă credinţa sa în Isus Hristos şi subliniază importante rânduieli ale Evangheliei.

Sugestii pentru predare

Moroni 1

Moroni rătăceşte pentru siguranţa vieţii sale şi îşi continuă scrierile.

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare următoarea poveste spusă de o tânără fată care şi-a apărat crezurile la şcoală:

„Profesorul meu era în faţa clasei, vorbind despre o secvenţă dintr-un film pe care urma să o vedem… Profesorul… a explicat cu nonşalanţă că… filmul avea un conţinut explicit. Eram şocată… Nu am crezut că aşa ceva s-ar putea întâmpla.

Am stat pe scaunul meu, gândindu-mă la ce ar trebui să fac. Un gând îmi tot venea în minte. Ni s-a cerut să nu ne uităm la filme ofensatoare. Deoarece eram la şcoală, am încercat să-mi explic în mod raţional că acea secvenţă a filmului pe care urma să o vedem va fi adecvată. Dar gândul de a nu mă uita la filme ofensatoare era mai puternic decât justificările mele.

Am ridicat mâna cu calm şi, stând în faţa întregii mele clase, am cerut permisiunea de a sta afară în timpul proiectării filmului. Am simţit ochii tuturor aţintiţi asupra mea în timp ce puneam scaunul la loc şi îmi luam cartea. Am văzut privirea de pe feţele lor; ei pur şi simplu nu au înţeles.

În timp ce stăteam pe hol, m-am simţit foarte fericită. Am ştiut că făcusem ceea ce trebuie, indiferent de ceea ce au spus colegii şi profesorul meu. De asemenea, m-am simţit mai puternică. Am ştiut că nu trebuia să mă uit la o secvenţă de film nepotrivită doar pentru că profesorul ni l-a prezentat…

Eu cred că, atunci când avem de înfruntat momente potrivnice şi reuşim să le facem faţă, devenim mai puternici decât dacă doar am fi stat jos şi am fi permis ca ele să se întâmple.

Aceasta este o putere interioară care se găseşte prin intermediul Salvatorului nostru. Dacă vom privi spre El în momentele noastre dificile, vom deveni mai puternici. Credinţa noastră în El ne poate ajuta să înfruntăm dificultăţile” (Catherine Hall, „Standing Up, Standing Out”, New Era, feb. 2012, p. 11).

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Moroni 1:1–3, pentru a afla cum Moroni, singur fiind, şi-a apărat credinţa. Rugaţi-i să vă spună ce au aflat. Puteți să le adresaţi următoarele întrebări:

Ce înseamnă pentru voi să „nu Îl negaţi pe Hristos”?
Când v-aţi manifestat voi sau cineva pe care îl cunoaşteţi hotărârea de a-L urma pe Isus Hristos în timpul unui moment potrivnic?

Explicaţi faptul că, deşi exemplele lui Moroni şi ale tinerei fete din poveste sunt exemple minunate despre cum să nu Îl negăm pe Isus Hristos, fiecare din noi poate să ia mici decizii în fiecare zi care să demonstreze aceeaşi credinţă, supunere şi dorinţă de a „nu [Îl nega] pe Hristos”.

Care ar fi câteva moduri prin care puteţi urma exemplul lui Moroni? (Cursanţii pot sugera că ei nu se ruşinează de Evanghelie şi de standardele ei, se supun poruncilor, sunt un exemplu demn de urmat şi rămân fermi în mărturia lor despre Isus Hristos chiar şi atunci când alţii nu fac la fel.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 1:4. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturi, pentru a căuta motivele pentru care Moroni a ales să continue să scrie. După ce cursanţii vă spun ce au aflat, subliniaţi că Moroni a scris pentru beneficiul descendenţilor acelora care căutau să îi ia viaţa.

Ce putem învăţa din dorinţa lui Moroni de a-i ajuta pe lamaniţi? (Putem arăta dedicarea noastră în a-L urma pe Isus Hristos alegând să arătăm dragoste duşmanilor noştri.)

Explicaţi că dorinţa lui Moroni de a-L urma pe Isus Hristos l-a determinat să scrie despre câteva dintre aspectele importante ale Bisericii, pe care el le-a simţit ca fiind „de… valoare” (Moroni 1:4). Invitaţi cursanţii să se gândească la modul în care Moroni 2–3 ar putea să fie de valoare pentru ei pe parcursul studierii acestor capitole.

Moroni 2

Moroni consemnează instrucţiunile lui Isus Hristos cu privire la conferirea darului Duhului Sfânt.

Invitaţi un tânăr băiat să vină în faţa clasei. Rugaţi cursanţii să îşi imagineze că acest tânăr băiat va fi un viitor misionar cu timp deplin. El şi colegul său au predat cuiva Evanghelia şi acea persoană a decis să se boteze. Tânărul băiat din clasa voastră este invitat să facă rânduiala confirmării, care include oferirea darului Duhului Sfânt. Adresaţi tânărului băiat următoarea întrebare:

Ce ar trebui să faci pentru a te pregăti să îndeplineşti această rânduială? (După ce tânărul băiat răspunde, invitaţi, de asemenea, restul cursanţilor să îşi împărtăşească gândurile.)

Explicaţi că, atunci când Salvatorul înviat i-a vizitat pe nefiţi, „El i-a atins cu mâna Sa pe Ucenicii pe care El îi alesese” şi cărora „El le-a dat lor putere ca să dea Duhul Sfânt” (3 Nefi 18:36–37). Moroni a inclus în cronica sa câteva dintre instrucţiunile Salvatorului către cei doisprezece nefiţi despre modul de conferire a darului Duhului Sfânt. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 2:1–3 şi rugaţi cursanţii să caute următoarele informaţii:

Ce ar trebui să facă persoana care îndeplineşte rânduiala pentru a se pregăti;
Cum ar trebui să fie îndeplinită rânduiala.

După ce cursanţii au citit versetele, adresaţi-le toate sau câteva dintre următoarele întrebări:

Conform notei de subsol b pentru Moroni 2:2, de ce preoţie este nevoie pentru a conferi darul Duhului Sfânt? (Preoţia lui Melhisedec.)
Ce ar trebui un deţinător al Preoţiei lui Melhisedec să facă pentru a se pregăti să confere darul Duhului Sfânt? (El ar trebui „să Îl cheme pe Tatăl în numele [lui Isus Hristos], printr-o rugăciune puternică”.)
Cum credeţi că rugăciunea poate ajuta o persoană să se pregătească să înfăptuiască o rânduială a preoţiei?
Cum ar trebui îndeplinită rânduiala confirmării? (Prin aşezarea mâinilor şi în numele lui Isus Hristos. Explicaţi că, pentru această parte a acestei rânduieli, deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec trebuie să folosească anumite cuvinte. Misionarilor cu timp deplin le este dat un manual de buzunar cu instrucţiuni despre cum să îndeplinească rânduieli ale preoţiei şi să confere binecuvântări.)

Puteți să rezumaţi ce au învăţat cursanţii până acum, scriind pe tablă următorul adevăr: Deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec conferă darul Duhului Sfânt membrilor Bisericii botezaţi prin aşezarea mâinilor.

Moroni 3

Moroni consemnează instrucţiunile lui Isus Hristos despre rânduirea preoţilor şi învăţătorilor.

Cu o zi sau două înainte de a preda această lecţie, puteți să rugaţi un tânăr băiat să se pregătească să citească în faţa clasei linia autorităţii preoţiei sale. (Sau puteți să vă pregătiţi să citiţi linia dumneavoastră a autorităţii sau linia autorităţii unui membru al familiei sau a unui conducător al preoţiei din episcopia sau ramura dumneavoastră.) Explicaţi faptul că linia autorităţii preoţiei face legătura dintre autoritatea unui deţinător al preoţiei cu cea a lui Isus Hristos. Deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec pot solicita o arhivă a liniei lor a autorităţii preoţiei contactând sediul central al Bisericii sau biroul administrativ din zona lor. Biserica nu asigură o arhivă a liniei autorităţii preoţiei pentru deţinătorii Preoţiei aaronice. Totuşi, dacă un deţinător al Preoţiei aaronice a fost rânduit de un deţinător al Preoţiei lui Melhisedec, el va putea să afle despre linia autorităţii preoţiei a bărbatului care l-a rânduit.

Rugaţi cursantul să citească linia sa a autorităţii preoţiei în clasă (sau să citească linia autorităţii preoţiei pe care aţi adus-o dumneavoastră la clasă). Invitaţi-l să vă împărtăşească ce înseamnă pentru el să ştie că poate vedea cum linia sa a autorităţii preoţiei vine direct de la Isus Hristos (sau împărtăşiţi propriile sentimente despre faptul că deţinătorii preoţiei sunt capabili să-şi cunoască linia autorităţii preoţiei până la cea a Salvatorului).

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă faptul că autoritatea de a îndeplini toate îndatoririle preoţiei vine de la Isus Hristos şi Tatăl Ceresc, invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Imagine

Vârstnicul Jeffrey R. Holland

„În mod clar, pentru a acţiona cu autoritate divină este nevoie de mai mult decât o simplă înţelegere între oameni. Aceasta nu poate fi oferită printr-o pregătire teologică sau printr-o împuternicire din partea congregaţiei. Nu, în lucrarea autorizată a lui Dumnezeu trebuie să existe o putere mai mare decât cea deținută deja de către oamenii din congregaţie sau de către cei de pe străzi sau de la seminare – un fapt pe care multe persoane care au încercat în mod sincer să înțeleagă religia, l-au ştiut şi l-au recunoscut public timp de câteva generaţii, până la momentul restaurării…

Noi, cei din Biserica restaurată a lui Isus Hristos putem trasa linia autorităţii preoţiei exercitată de către cel mai nou diacon din episcopie, de către episcopul care prezidează peste el şi de către profetul care prezidează peste noi toţi. Acea linie merge înapoi, într-un lanţ neîntrerupt, la îngerii oficianţi care au venit de la Însuşi Fiul lui Dumnezeu purtând acest dar incomparabil din cer” („Caracteristica noastră cea mai distinctivă”, Ensign sau Liahona, mai 2005, p. 44).

De ce este important să ştiţi că fiecare deţinător al preoţiei din această Biserică îşi poate trasa linia autorităţii preoţiei înapoi până la Isus Hristos?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 3:1–4. Invitaţi cursanţii să urmărească în scripturi, pentru a afla cum este rânduită în oficiile preoţiei fiecare persoană.

Cum sunt persoanele rânduite în oficiile preoţiei? (Persoanele individuale sunt rânduite la oficiile preoţiei prin aşezarea mâinilor de către cei care au autoritate.)
De ce este necesar ca o persoană să fie rânduită la oficiul preoţiei de cineva care deţine în prezent acel oficiu al preoţiei sau unul mai mare?

Rugaţi deţinătorii preoţiei din clasă să explice, pe scurt, îndatoririle preoţiei lor. Întrebaţi cursanţii:

Când aţi fost binecuvântaţi deoarece un deţinător al preoţiei şi-a îndeplinit responsabilităţile?

Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească sentimentele despre modul în care preoţia le-a binecuvântat vieţile. Şi dumneavoastră puteți împărtăşi cum v-a fost binecuvântată viaţa datorită preoţiei.

Recapitularea scripturilor de bază

Oferiţi cursanţilor o listă cu toate cele 25 de scripturi de bază din Cartea lui Mormon şi o jumătate de foaie de hârtie. Rugaţi cursanţii să scrie numerele 1, 2 şi 3 pe foile lor. Apoi, citiţi exemplele de mai jos (sau pregătiţi altele care ar fi mai potrivite nevoilor şi intereselor cursanţilor cărora le predaţi). Rugaţi cursanţii să scrie, lângă fiecare număr de pe foaia lor, pasajul din scriptura de bază pe care îl consideră cel mai potrivit pentru exemplul pe care l-aţi citit. Apoi, rugaţi-i să-şi împărtăşească răspunsurile. Deoarece ar putea exista mai multe pasaje potrivite, rugaţi cursanţii să explice de ce le-au ales.

Căutaţi puterea de a depăşi o ispită deosebit de puternică. (Răspunsuri posibile: Helaman 5:12 şi 3 Nefi 18:15, 20–21.)
În timp ce studiaţi scripturile şi vă gândeaţi la o încercare din viaţa voastră, aţi primit îndrumare în legătură cu ceea ce trebuie să faceţi. (Răspuns posibil: 2 Nefi 32:3.)
Aţi simţit presiune din partea unor prieteni de a participa la activităţi care sunt împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Ei vă spun că aceste activităţi fac parte din ceea ce înseamnă să fii tânăr şi să te distrezi. (Răspunsuri posibile: Mosia 4:30; Alma 37:35; 41:10.)

Comentarii şi informaţii generale

Moroni 2. Deţinători ai preoţiei printre descendenţii lui Lehi

Preşedintele Joseph Fielding Smith ne-a învăţat:

„Nefiţii erau descendenţii lui Iosif. Lehi a descoperit acest lucru când citea plăcile de alamă… Niciun levit nu l-a însoţit pe Lehi în emisfera vestică. În aceste condiţii, nefiţii au oficiat în virtutea Preoţiei lui Melhisedec din zilele lui Lehi până în zilele în care Salvatorul nostru a apărut printre ei…

Când Salvatorul S-a dus la nefiţi, El a stabilit, printre ei, Biserica în plenitudinea ei… Prin urmare, suntem pe deplin convinşi de faptul că nu doar plenitudinea Preoţiei lui Melhisedec a fost conferită, ci şi cea a celei aaronice, aşa cum o avem în Biserică astăzi; şi această Preoţie aaronică a rămas cu ei din acea perioadă până când, din cauza ticăloşiei, preoţia nu a mai existat. Putem fi convinşi că, în zilele lui Moroni, nefiţii chiar au rânduit învăţători şi preoţi în cadrul Preoţiei aaronice; dar, înainte de vizita Salvatorului, ei au oficiat în cadrul Preoţiei lui Melhisedec” (Answers to Gospel Questions, compilaţie realizată de Joseph Fielding Smith jr., 5 volume [1957-1966], 1:124, 126).

Moroni 2:1. Au slujit cei doisprezece ucenici nefiţi în calitate de apostoli?

Profetul Joseph Smith ne-a învăţat:

„Această carte [Cartea lui Mormon] ne spune, de asemenea, că Salvatorul nostru Şi-a făcut apariţia pe acest continent după învierea Sa… că ei au avut apostoli, proroci, păstori, învăţători şi evanghelişti; acelaşi ordin, aceeaşi preoţie, aceleaşi rânduieli, daruri, puteri şi binecuvântări de care lumea se bucura pe continentul estic” (History of the Church, 4:538).

Preşedintele Joseph Fielding Smith a explicat:

„Deşi, ori de câte ori sunt menţionaţi, se vorbeşte despre cei doisprezece nefiţi ca fiind ucenici, adevărul este că ei au fost înzestraţi cu autoritate divină să fie martori speciali ai lui Hristos pentru cei din poporul lor. Prin urmare, ei au fost efectiv apostoli ai neamului nefit” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 3:158).