Supunându-se instrucțiunilor Domnului, profetul Joseph Smith și aproximativ alți 200 de voluntari și recruți au format ceea ce a devenit cunoscut ca fiind Tabăra Sionului pentru a se duce și a-i ajuta pe sfinții care fuseseră exilați din Ținutul Jackson, Missouri. În data de 22 iunie 1834, în timp ce campau lângă Fishing River în Missouri, Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 105. În această revelație, Domnul i-a informat pe sfinți că Ținutul Sionului nu avea să fie mântuit la acea vreme. Domnul a dat, de asemenea, instrucțiuni despre ce trebuia să se întâmple ca Sionul să fie mântuit la un moment dat în viitor.
Domnul îi instruiește pe sfinți să aștepte mântuirea Sionului.
Înainte de începerea orei, faceți rost de un pahar de hârtie, o bandă elastică și trei bucăți de sfoară. Circumferința benzii elastice trebuie să fie mai mică decât cea a paharului. Legați bucățile de sfoară de banda elastică la distanțe egale.
Imagine
pahar de hârtie, bandă elastică, sfoară
Începeți lecția solicitând trei voluntari. Puneți paharul pe o suprafață plană și instruiți voluntarii să ridice paharul folosind doar banda elastică și sforile. Spuneți-le că nu pot atinge banda elastică; ei trebuie să țină doar bucățile de sfoară. (Pentru a îndeplini această sarcină, cursanții trebuie să conlucreze și să tragă simultan de fiecare bucată de sfoară, cu aceeași forță, pentru a putea lărgi banda elastică suficient de mult încât aceasta să cuprindă paharul și, apoi, să-l poată ridica.)
După ce cursanții au terminat această activitate, adresați următoarea întrebare:
Ce rol a avut unitatea în îndeplinirea acestei însărcinări?
Amintiți cursanților că, în luna februarie a anului 1834, Domnul i-a îndrumat pe Joseph Smith și pe alții să strângă resurse materiale și să recruteze voluntari pentru a ajuta sfinții care fuseseră izgoniți din Ținutul Jackson, Missouri, să-și redobândească pământul. În timp ce cursanții își încep discuția de astăzi despre Doctrină și legăminte 105, încurajați-i să fie atenți la rolul avut de unitate în încercările sfinților de a redobândi Ținutul Sionului.
Rugați cursanții să-și aducă aminte, din ceea ce au studiat în Doctrină și legăminte 103, numărul de voluntari dorit de Domnul care să fie implicați în Tabăra Sionului (500) și numărul minim pe care El l-a solicitat (100). Invitați un cursant să citească, cu glas tare, paragraful de mai jos. Rugați membrii clasei să fie atenți la numărul de oameni care s-au oferit voluntari pentru Tabăra Sionului când grupul a pornit inițial.
Reacția față de eforturile profetului Joseph Smith și ale altora de a recruta voluntari și de a aduna resurse pentru Tabăra Sionului nu a avut succesul sperat. Până la momentul în care tabăra, sau oastea, și-a început marșul, la începutul lunii mai a anului 1834, doar 122 de persoane se oferiseră să meargă. Tabăra Sionului a recrutat alți voluntari de-a lungul drumului către Missouri. Când grupul de oameni recrutați de Hyrum Smith și Lyman Wight din Ținutul Michigan s-a întâlnit cu cel al lui Joseph Smith, la începutul lunii iunie a anului 1834, Tabăra Sionului era formată din puțin peste 200 de bărbați, 12 femei și 9 copii (vezi Alexander L. Baugh, „Joseph Smith and Zion’s Camp”, Ensign, iun. 2005, p. 45).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 105:7-8. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute motivul pentru care unii membri ai Bisericii au ales să nu-i ajute pe sfinții din Missouri. Apoi, rugați cursanții să spună ce au găsit.
Invitați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 105:1-6. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la modul în care nesupunerea și lipsa de unitate i-a afectat pe membrii Bisericii. (Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă mai bine sensul versetului 5, ar putea fi util să explicați că „[legea] împărăției celestiale” include toate legile și principiile față de care trebuie să ne supunem, rânduielile pe care trebuie să le primim și legămintele pe care trebuie să le ținem pentru a moșteni împărăția celestială.)
În ce moduri nu au reușit membrii Bisericii să fie uniți și supuși?
Potrivit celor relatate în aceste versete, ce trebuie să facem pentru a ajuta la clădirea Sionului? (Pe măsură ce cursanții răspund, ajutați-i să identifice următorul principiu: Pentru a ajuta la clădirea Sionului, trebuie să fim uniți și supuși față de tot ce ne cere Dumnezeu.)
De ce credeți că unitatea și supunerea sunt necesare pentru ca Sionul să poată fi clădit?
Ce experiențe v-au ajutat să înțelegeți importanța faptului ca membrii Bisericii să fie uniți?
Explicați faptul că voluntarii pentru Tabăra Sionului au avut parte de multe încercări și miracole pe parcursul expediției lor. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, paragraful de mai jos. Rugați membrii clasei să cugete la modul în care ar fi reacționat în fața unora dintre încercări.
Tabăra Sionului a mărșăluit aproximativ 1.450 de kilometri, prin patru state, călătorind între 30 și 60 de kilometri pe zi, timp de 45 de zile. Membrii taberei au avut parte de bășici la picioare, de arșiță și de umiditate, de lipsă de alimente și de mâncare nesănătoasă. La un moment dat, setea intensă i-a făcut pe unii membri ai taberei să bea apă din mlaștină strecurând din ea larvele de țânțari (uneori folosindu-și dinții drept strecurători) sau să bea apă din urmele copitelor de cai, după o ploaie torențială. Pe parcursul expediției, cei din Tabăra Sionului au fost amenințați, adesea, cu acte de violență din partea altora. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 143-145.)
Cum credeți că ați fi reacționat în fața acestor încercări?
Explicați că, după ce membrii Taberei Sionului au ajuns în Missouri, au aflat că Daniel Dunklin, guvernatorul statului Missouri, nu dorea să-și țină promisiunea de a-i ajuta pe sfinți să se întoarcă la pământurile lor din Ținutul Jackson. În pofida acestei vești descurajatoare, membrii Taberei Sionului au continuat să se deplaseze către Ținutul Jackson așteptând alte îndrumări de la Domnul.
Informați cursanții că îndrumarea necesară a venit printr-o revelație din partea Domnului, în data de 22 iunie 1834, după ce membrii Taberei Sionului călătoriseră aproape șapte săptămâni și se aflau la doar 15-30 de kilometri de Ținutul Jackson. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 105:9-14. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute ce a spus Domnul că trebuiau să facă privind mântuirea Sionului.
Ce i-a instruit Domnul pe cei din tabără să facă legat de mântuirea Sionului?
Dacă ați fi fost membri ai Taberei Sionului, cum v-ați fi simțit auzind această revelație chiar înainte să fi ajuns la destinație?
Care au fost motivele oferite de Domnul pentru care Sionul nu avea să fie mântuit atunci?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 105:18-19. Rugați membrii clasei să afle de ce i-a îndrumat Domnul pe cei din Tabăra Sionului să călătorească până în Missouri și, apoi, a revelat că nu mai trebuiau să-i ajute pe sfinți să se întoarcă atunci la pământurile lor din Sion.
Potrivit celor relatate în aceste versete, de ce le-a poruncit Domnul celor din Tabăra Sionului să călătorească până în Missouri și, apoi, le-a revelat că Sionul nu avea să fie încă mântuit? (Aceasta a fost o încercare a credinței. Poate fi util să explicați că o încercare a credinței poate face referire la un test în care alegem sau nu să ne încredem în Domnul și să ne supunem Lui indiferent de circumstanțe.)
În ce moduri a fost încercată credința membrilor Taberei Sionului în timpul experienței lor?
Ce putem învăța din aceste versete? (Un principiu pe care cursanții îl pot identifica este: Dumnezeu a pregătit mari binecuvântări pentru cei care sunt credincioși în timpul încercărilor.)
Când ați avut parte, voi sau cineva cunoscut, de o încercare a credinței? Cum v-au pregătit încercările credinței voastre să primiți binecuvântări mai mari?
Informați cursanții că mulți dintre bărbații care au făcut parte din Tabăra Sionului au fost binecuvântați cu ocazii de a sluji în împărăția Domnului. În luna februarie a anului 1835, au fost organizate Cvorumul celor Doisprezece Apostoli și Primul Cvorum al celor Șaptezeci. Nouă dintre primii apostoli și toți membrii Cvorumului celor Șaptezeci au slujit în Tabăra Sionului. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 151.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a profetului Joseph Smith. Rugați membrii clasei să fie atenți la rolul pe care Tabăra Sionului l-a avut în pregătirea acelor bărbați pentru chemări de conducere:
Imagine
Profetul Joseph Smith
„Dumnezeu nu a vrut ca voi să luptați. El nu-Și putea organiza împărăția cu doisprezece bărbați care să deschidă poarta Evangheliei pentru popoarele pământului și cu șaptezeci de bărbați care să se afle sub îndrumarea celor doisprezece și să îi urmeze, decât dacă îi alegea dintr-un grup de bărbați care și-au oferit viața și care au făcut o jertfă la fel de mare cum a făcut Avraam” (în History of the Church, 2:182; vezi, de asemenea, Church History in the Fulness of Times, p. 151).
Împărtășiți-vă mărturia despre importanța faptului de a ne încrede în Domnul și de a ne supune Lui când credința ne este pusă la încercare.
Domnul îi învață pe sfinți ce trebuie să facă înainte ca Sionul să fie mântuit.
Rezumați Doctrină și legăminte 105:20-37 explicând că Domnul le-a spus sfinților din Missouri cum trebuiau să reacționeze în fața persecuției de care aveau parte în timp ce așteptau viitoarea mântuire a Sionului. El i-a sfătuit să fie umili și să evite stârnirea de certuri. A explicat că trebuiau să fie sfințiți ca parte a pregătirii pentru eventuala mântuire a Sionului. Așa cum spusese mai devreme în aceeași revelație, ei trebuiau „să fie învățați mai temeinic, să aibă experiență și să cunoască mai bine care [erau] îndatoririle lor și lucrurile pe care [El] le [cerea] din partea lor” (D&L 105:10).
Care sunt unele dintre modurile în care ar trebui să reacționăm în fața persecuției?
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 105:38-41 și să aleagă, din aceste versete, fraza care rezumă cum i-a îndrumat Domnul pe sfinți să le răspundă celor care-i oprimau.
Potrivit celor relatate în versetul 40, ce binecuvântare aveau să primească sfinții din Missouri dacă ei căutau să trăiască în pace cu alții? (Răspunsurile cursanților trebuie să reflecte următorul principiu: Dacă noi căutăm să trăim în pace cu alții, atunci toate lucrurile vor conlucra pentru binele nostru.)
Ce putem să facem pentru a trăi în pace cu alții?
Cum ați fost binecuvântați atunci când ați căutat să trăiți în pace, inclusiv cu cei care vă persecută?
Invitați cursanții să se gândească la un lucru pe care-l pot face pentru a căuta mai bine să trăiască în pace cu alții, mai ales atunci când nu sunt tratați corect, și să scrie un obiectiv în caietele lor pentru seminar sau în jurnalul pentru studiul scripturilor, prin care să urmeze acest principiu.
Înainte de a pleca din Kirtland, Ohio, Joseph Smith „le-a promis fraților că, dacă trăiau înaintea Domnului așa cum trebuia, ținând poruncile Sale… cu toții aveau să se întoarcă în siguranță” (în Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 143). Altfel, a avertizat profetul, ei aveau să sufere mânia lui Dumnezeu.
Primind astfel de asigurări, membrii Taberei Sionului au plecat, știind că-și puneau viața în pericol luând parte la această expediție. Heber C. Kimball a exprimat sentimentele avute de mulți la acea vreme:
Imagine
Heber C. Kimball
„Am pornit în a cincea zi a lunii mai (1834), iar acea dimineață a fost una cu adevărat solemnă pentru mine. Mi-am lăsat soția, copiii și prietenii neștiind dacă mai aveam să-i văd în trup, având în vedere că eu și frații eram amenințați atât în acel ținut, cât și în Missouri de către dușmani, că ei urmau să ne distrugă și să ne extermine de pe fața pământului” (în Orson F. Whitney, The Life of Heber C. Kimball [1945], p. 40).
Mulți dintre bărbații din Tabăra Sionului și-au lăsat familiile cu foarte puțini bani sau fără niciun ban și fără nicio sursă de venit. Pentru a preveni greutăți excesive, membri ai Bisericii au cultivat grădini pentru ca femeile și copiii să poată culege porumb și alte recolte în timpul absenței celor din armată. Media vârstei bărbaților din tabără era de 29 de ani. Vărul profetului, George Albert Smith, avea 16 ani, iar Addison Greene avea 14 ani. Cel mai în vârstă avea 79 de ani. Joseph Smith, care fusese ales să fie „comandantul suprem al oștirilor lui Israel”, avea doar 28 de ani. (Vezi Church History in the Fulness of Times, p. 142-152.)
Pe parcursul expediției, cei din Tabăra Sionului au fost amenințați, adesea, cu acte de violență din partea altora. Cu toate acestea, Domnul a împlinit promisiunea cuprinsă în Doctrină și legăminte 103:20. Joseph Smith a spus: „Deși dușmanii noștri ne-au amenințat continuu, noi nu ne-am temut și nici nu am ezitat să ne continuăm călătoria, căci Dumnezeu era cu noi și îngerii Săi au mers în fața noastră, iar credința micului nostru grup a fost neclintită. Noi știm că îngerii au fost tovarășii noștri, pentru că i-am văzut” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 305).
Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„Legea împărăției celestiale o constituie… legea Evangheliei și legămintele, care înseamnă să ne aducem permanent aminte de Salvator și de promisiunea pe care am făcut-o de a ne supune, jertfi, consacra și rămâne fideli” („Vino-n Sion”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 38).
Președintele Ezra Taft Benson a spus:
Imagine
Președintele Ezra Taft Benson
„Legea Evangheliei include toate legile, principiile și rânduielile necesare pentru exaltarea noastră” (The Teachings of Ezra Taft Benson [1988], p. 337).
Porunca de a se întoarce în Kirtland fără a se lupta pentru sfinții din Missouri a fost o încercare a credinței pentru mulți membri din Tabăra Sionului. Unii s-au răzvrătit deschis și, ulterior, au devenit apostați. Mai devreme, în timpul călătoriei lor, profetul îi avertizase pe membrii Taberei Sionului că dezbinarea lor, cearta și nesupunerea aveau să aducă o nenorocire (o mare suferință sau boală) asupra lor. Ca urmare a mâniei și plângerilor nefondate rezultate în urma instrucțiunilor Domnului ca ei să nu lupte, profetul a repetat această avertizare. În data de 24 iunie 1834, mai mulți membri ai Taberei Sionului s-au îmbolnăvit de holeră. Boala s-a răspândit, provocând diaree, vomă și crampe grave la picioare. Înainte de a trece, aproximativ 68 de oameni, inclusiv Joseph Smith, s-au îmbolnăvit, iar 13 membri ai taberei și doi membri locali au murit. Joseph Smith a spus că, în data de 2 iulie, „le-a spus că, dacă se umileau înaintea Domnului și promiteau să țină poruncile Sale și să se supună sfatului meu, urgia avea să înceteze chiar în ceasul acela și nu va mai exista vreun alt caz de holeră printre ei. Frații au făcut legământ să facă întocmai ridicându-și mâinile, iar urgia a încetat” (în History of the Church, 2:120).
Domnul a acceptat sacrificiile membrilor taberei și i-a binecuvântat pentru ceea ce erau dornici să facă. În luna iulie a anului 1834, profetul Joseph Smith a desființat Tabăra Sionului. Deși unii nu au trecut testul credinței lor și au părăsit Biserica, cei care au fost credincioși au fost întăriți de această experiență.
Vârstnicul Franklin D. Richards, din Președinția celor Șaptezeci a explicat:
Imagine
Vârstnicul Franklin D. Richards
„«Călătoria Taberei Sionului» a fost considerată de mulți ca fiind un episod ineficient și nereușit. Un frate din Kirtland care nu s-a dus cu tabăra, întâlnindu-l pe Brigham Young după întoarcerea acestuia, i-a spus: «Ei bine, ce ați obținut în urma acestei călătorii inutile în Missouri alături de Joseph Smith?». «Tot ceea ce s-a dorit», a răspuns Brigham Young. «Nu aș da experiența pe care am dobândit-o în acea expediție nici pentru toată bogăția din Ținutul Geauga», ținutul în care era situat orașul Kirtland (B. H. Roberts, „Brigham Young, A Character Sketch”, Improvement Era, volumul 6 [iunie 1903], p. 567)” („The Purpose of Life: To Be Proved”, Ensign, dec. 1971, p. 50).
Tabăra Sionului a reprezentat pentru membrii ei o ocazie de a arăta Domnului și de a-și arăta lor profunzimea credinței și devotamentului față de lucrarea Domnului. Asemenea lui Avraam, mulți dintre primii conducători ai Bisericii au trecut printr-un test menit să îndeplinească scopuri divine. Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus: „Cei care au mărșăluit în Tabăra Sionului nu au explorat ținutul Missouri, ci propriile posibilități” („Notwithstanding My Weakness”, Ensign, nov. 1976, p. 14).