Profetul Joseph Smith a descris un număr de evenimente importante pe care le-a trăit când a avut între 17 și 22 ani. Aceste evenimente au inclus muncile sale pentru a ajuta la întreținerea familiei sale, decesul fratelui său, Alvin, precum și căsătoria lui cu Emma Hale. Joseph a scris, de asemenea, că după ani de instruire din partea îngerului Moroni, i s-au încredințat plăcile și a început traducerea Cărții lui Mormon. Martin Harris a arătat o transcriere a unora dintre caracterele de pe plăci și traducerea lor unor erudiți din New York. Acești erudiți au certificat autenticitatea caracterelor și corectitudinea modului în care au fost traduse. Cu toate acestea, un erudit nu a acceptat relatarea privind modul în care Joseph Smith a intrat în posesia plăcilor, împlinind astfel o profeție din Isaia (vezi Isaia 29:11-12 și 2 Nefi 27:15-20).
Joseph Smith lucrează pentru Josiah Stoal și se căsătorește cu Emma Hale.
Notă. În Joseph Smith – Istorie, profetul face referire la Josiah Stoal. În unele cronici istorice, numele Stoal apare, de asemenea, ca Stowell sau alte variante.
Invitați câțiva cursanți să numească un eveniment important care a avut loc în viața lor în ultimii câțiva ani. Rugați-i să explice influența avută de acest eveniment asupra caracterului și viitorului lor. Apoi, rugați membrii clasei să menționeze unele evenimente importante la care se așteaptă să aibă loc în viața lor în următorii cinci ani. Explicați că, în lecția de astăzi, vor învăța despre evenimentele importante care au avut loc într-un interval de cinci ani în viața profetului Joseph Smith. Subliniați că, în relatarea consemnată în Joseph Smith – Istorie 1:55-65, este descrisă perioada vârstei 17-22 de ani a lui Joseph Smith – apropiată vârstei multora dintre cursanții de la seminar.
Invitați cursanții să citească, în gând, Joseph Smith – Istorie 1:55-58 și să fie atenți la evenimentele importante din viața lui Joseph Smith.
Ce evenimente importante au avut loc în această perioadă din viața lui Joseph Smith? (Răspunsurile cursanților pot include următoarele: Alvin, fratele lui Joseph, a murit; Joseph s-a dus să lucreze pentru Josiah Stoal; Joseph s-a căsătorit cu Emma Hale.)
Aduceți un obiect de acasă (sau identificați un obiect din clasă) despre care credeți că este prețios și pe care-l tratați cu grijă. Explicați semnificația obiectului și motivul pentru care îl tratați cu atâta grijă.
Ați văzut vreodată pe cineva care a ignorat sau nu a reușit să aibă grijă de ceva prețios? De ce fac unii oameni acest lucru?
Explicați că lui Joseph Smith i s-a încredințat ceva foarte important. Încurajați cursanții să se gândească la ce pot învăța din exemplul lui, în timp ce studiază Joseph Smith – Istorie 1:59-62.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Joseph Smith – Istorie 1:59. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice obiectele importante pe care îngerul Moroni i le-a dat lui Joseph Smith.
Ce obiecte i-a încredințat Moroni lui Joseph Smith? (Plăcile de aur, Urimul și Tumimul și platoșa. Explicați că Urimul și Tumimul reprezintă un instrument pregătit de Divinitate care îl ajută pe văzător în lucrarea de traducere și în primirea revelațiilor.)
Ce poruncă i-a dat Moroni lui Joseph Smith cu privire la plăci? (Le puteți sugera cursanților să marcheze expresia „voi depune toate eforturile să le păstrez”.)
Scrieți, pe tablă, următoarea afirmație: Când ne asumăm responsabilitatea pentru lucrurile pe care Domnul ni le-a dat și le păstrăm, El .
Ce i-a promis Domnul lui Joseph dacă el își asuma responsabilitatea de a avea grijă de plăci?
Invitați cursanții să sugereze moduri de a completa afirmația de pe tablă. Un mod în care ei pot să răspundă este acesta: Când ne asumăm responsabilitatea pentru lucrurile pe care Domnul ni le-a dat și le păstrăm, El ne va proteja și ne va ajuta.
Pentru a ajuta cursanții să asemene experiența lui Joseph cu propriile lor circumstanțe, adresați următoarea întrebare:
Care sunt câteva exemple ale responsabilităților sacre pe care Domnul ni le-a dat? (Răspunsurile pot include: să ne tratăm trupul cu pioșenie, legăminte făcute la botez și în templu, autoritatea și îndatoririle preoției, chemările în cadrul Bisericii, responsabilitatea noastră de a ne hrăni mintea și spiritul, responsabilitățile și relațiile în cadrul familiei, precum și mărturiile noastre.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Joseph Smith – Istorie 1:60. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice fraza care ilustrează faptul că Domnul Și-a ținut promisiunea când Joseph și-a îndeplinit responsabilitatea care i-a fost dată. („Dar, prin înțelepciunea lui Dumnezeu, ele au rămas în siguranță în mâinile mele până când am împlinit prin ele ceea ce mi s-a cerut.”)
Pentru a ilustra modul în care Domnul Și-a oferit protecția și ajutorul când Joseph Smith a căutat cu sârguință să protejeze plăcile, invitați un cursant să citească, cu glas tare, relatarea de mai jos. Înainte ca acesta să citească, explicați că aceasta este un extras dintr-o relatare a mamei lui Joseph Smith, Lucy Mack Smith, despre ce s-a întâmplat la scurt timp după ce Joseph Smith a primit plăcile de la Moroni pe Dealul Cumora. Explicați, de asemenea, că, în momentul în care Joseph Smith a primit plăcile de la Moroni, el le-a ascuns inițial în trunchiul gol al unui mesteacăn, situat la o distanță de vreo cinci kilometri de casa lui. Mama lui Joseph Smith a consemnat ce s-a întâmplat când, mai târziu, el a luat plăcile din locul în care le ascunsese și le-a adus acasă:
Imagine
Lucy Mack Smith
„Joseph s-a dus, le-a scos din locul secret în care se aflau și, înfășurându-le în haina sa, le-a pus la subraț și a pornit spre casă.
După ce a parcurs o distanță scurtă, a simțit că era mai sigur dacă ieșea de pe drum și mergea prin pădure. După ce a călătorit o anumită distanță din momentul în care a părăsit drumul, a ajuns la un arbore doborât de vânt și, pe când sărea peste el, un om a țâșnit de după acesta și l-a lovit puternic cu o armă. Joseph s-a întors spre el și l-a doborât la pământ, iar apoi a fugit cât de repede a putut. După vreo 800 de metri, a fost atacat din nou, la fel ca înainte; el l-a doborât la pământ și pe acest om, la fel cum făcuse și cu cel de dinainte, și a fugit din nou; iar înainte să ajungă acasă, a fost atacat a treia oară. Când l-a lovit pe ultimul, și-a dislocat degetul mare, lucru pe care nu l-a observat până când nu a ajuns în apropierea casei, când s-a trântit lângă gard pentru a-și trage sufletul. Imediat ce a putut, s-a ridicat și a intrat în casă. Încă nu putea să vorbească din cauza spaimei și a oboselii datorate alergăturii” (în Lucy Mack Smith, History of Joseph Smith by His Mother, redactată de Preston Nibley [1958], p. 108).
Când ați avut parte (voi sau cineva pe care cunoașteți) de protecția și ajutorul Domnului în timp ce ați căutat să îndepliniți o responsabilitate sacră care v-a fost dată de Domnul?
Pentru a ajuta cursanții să cugete la dorința lor de a îndeplini responsabilitățile sacre care le-au fost date de Domnul, rugați un cursant să citească următoarea declarație a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„Fiți înțelepți cu ceea ce vă oferă Domnul. Este o responsabilitate…
În loc să cadă în nepăsare, fie ca viața dumneavoastră să dea dovadă de din ce în ce mai multă supunere. Sper ca dumneavoastră să gândiți, să simțiți, să vă îmbrăcați și să acționați astfel încât să dați dovadă de pioșenie și respect față de lucruri sacre, de locuri sacre, de ocazii sacre” („A Sense of the Sacred” [seară la gura sobei pentru tinerii adulți, organizată de Sistemul Educațional al Bisericii, 7 nov. 2004], p. 9, 10; speeches.byu.edu).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Joseph Smith – Istorie 1:61-62. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute exemple ale modului în care Domnul i-a binecuvântat pe Joseph și pe Emma Smith pentru credința lor cu privire la faptul că și-au asumat responsabilitatea pentru lucruri sacre.
Cum i-a binecuvântat Domnul pe profet și pe soția lui în acest timp? (Ajutați cursanții să înțeleagă faptul că Domnul l-a ajutat pe Joseph să realizeze voia Lui prin ajutorul lui Martin Harris.)
Martin Harris arată caractere de pe plăci unor erudiți din New York.
Dacă este posibil, arătați cursanților ilustrația de mai jos, care prezintă exemple de caractere care erau scrise pe plăcile de aur. În anul 1828, Joseph Smith a transcris unele dintre caractere pe o foaie de hârtie. Martin Harris l-a întrebat dacă putea arăta o transcriere a unora dintre caracterele de pe plăci unor erudiți din New York care aveau cunoștințe despre limbi și civilizații din vechime. (Când arătați ilustrația, puteți menționa că au fost făcute mai multe transcrieri ale caracterelor. Nu se știe dacă aceasta a fost acea transcriere pe care Martin Harris a prezentat-o erudiților.)
Imagine
caractere de pe plăci
Scrieți, pe tablă, Joseph Smith – Istorie 1:63-65 și Isaia 29:10-12. Explicați că referința din Joseph Smith – Istorie descrie întâlnirea lui Martin Harris cu erudiții. Referința din Isaia conține o profeție despre zilele din urmă. Invitați cursanții să lucreze în echipe de câte doi și să-și citească pe rând, cu glas tare, unul altuia, din aceste fragmente. Spuneți-le să citească mai întâi fragmentul din Joseph Smith – Istorie. Puteți sugera cursanților să citească mai întâi rezumatul, din Biblia în limba engleză, al capitolului Isaia 29, iar apoi fragmentul din Isaia sugerat. În timp ce citesc versetele din Isaia 29, rugați-i să caute asemănări cu relatarea lui Martin Harris. După ce cursanții au terminat de citit și de discutat ambele fragmente, adresați următoarea întrebare:
Ce adevăr ne învață aceste fragmente despre cunoașterea de dinainte pe care o are Domnul și despre profețiile slujitorilor Săi? (Puteți menționa că, atunci când Martin a arătat caracterele de pe plăci erudiților în New York, el a înlesnit împlinirea profeției consemnată în Isaia 29:11-12).
Deși cursanții pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să identifice următorul adevăr: Profețiile slujitorilor Domnului se vor împlini. Puteți scrie acest adevăr pe tablă. De asemenea, le puteți sugera cursanților să-l scrie în scripturile lor, lângă Joseph Smith – Istorie 1:65. Întrebați cursanții dacă se pot gândi la fragmente care conțin scripturi de bază care predau acest adevăr (de exemplu, vezi D&L 1:37-38 și Amos 3:7). Le puteți sugera să scrie aceste referințe lângă Joseph Smith – Istorie 1:65.
Cum vă întărește credința faptul că se îndeplinesc promisiuni divine sau declarații profetice?
Invitați cursanții să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor câteva fraze care să rezume ce au învățat în timpul lecției de astăzi și de ce sunt importante pentru ei aceste învățături. Pentru a oferi cursanților șansa de a explica și a depune mărturie despre adevărurile pe care le-au învățat, invitați câțiva dintre ei să împărtășească membrilor clasei ceea ce au scris.
Lucy Mack Smith a spus că, înainte ca Alvin Smith să moară, el i-a spus lui Joseph, fratele său mai tânăr, următoarele cuvinte:
„Vreau ca tu să fii un băiat bun și să faci tot ce-ți stă în putere pentru a obține cronicile. Primește cu credință fiecare instrucțiune și ține cu credință fiecare poruncă ce îți este dată. Fratele tău, Alvin, trebuie să te părăsească acum, dar adu-ți aminte de exemplul pe care ți l-a dat și dă un exemplu bun copiilor care sunt mai mici decât tine; fii întotdeauna bun cu mama și tata” (Lucy Mack Smith, History of Joseph Smith by His Mother, redactată de Preston Nibley [1958], p. 87).
Încă din primele zile ale restaurării, criticii au atacat reputația lui Joseph Smith, deoarece el fusese angajat în tinerețe să sape după argint. Criticii l-au catalogat ca fiind „săpător de bani” sau „căutător de comori” pentru a-i distruge reputația. Joseph Smith a crescut într-o perioadă și într-o cultură în care căutarea comorilor și săpatul după aur și argint erau lucruri obișnuite și acceptate. În istoria sa, Joseph Smith explică faptul că el și familia lui au fost angajați să sape după argint (vezi Joseph Smith – Istorie 1:56).
Unii au întrebat: Avem detalii despre cum a fost tradusă Cartea lui Mormon? Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a dat următorul răspuns:
Imagine
Vârstnicul Neal A. Maxwell
„Mulți dintre cei care citesc Cartea lui Mormon doresc, în mod justificat, să cunoască mai multe despre scoaterea ei la lumină, inclusiv despre procesul de traducere. Așa s-a întâmplat, cu siguranță, cu credinciosul și loialul Hyrum Smith. Când a întrebat, profetul Joseph i-a răspuns lui Hyrum că «nu se intenționa să se spună lumii toate detaliile despre scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon» și că «nu-i era de folos să împărtășească aceste lucruri» (History of the Church, 1:220). Astfel, ceea ce știm despre scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon este exact, dar nu este cuprinzător…
Indiferent de detaliile procesului, acesta a cerut din partea lui Joseph eforturi personale intense, pe lângă ajutorul asigurat de instrumentele revelatoare. Este posibil ca procesul să se fi modificat pe măsură ce capacitățile lui Joseph au crescut, Urimul și Tumimul fiind folosite, dar poate că profetul s-a bizuit mai puțin pe astfel de instrumente în munca de traducere ulterioară. Vârstnicul Orson Pratt, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a afirmat că Joseph Smith i-a spus că a folosit Urimul și Tumimul când nu avea experiență în traducere, dar că, ulterior, nu a avut nevoie de instrument, ceea ce s-a întâmplat în traducerea de către Joseph a multor versete din Biblie (vezi Latter-day Saints’ Millennial Star, 11 aug. 1874, p. 498-499)…
De ce nu avem mai multe dezvăluiri cu privire la procesul de traducere a Cărții lui Mormon? Poate că întregul proces nu a fost dezvăluit deoarece nu am fi pregătiți să-l înțelegem, chiar dacă ni s-ar spune. De asemenea, poate că Domnul a dorit să lase Cartea lui Mormon în sfera credinței, deși abundă de dovezi intrinseci. La urma urmei, Hristos l-a instruit pe Mormon, care consemna învățăturile Salvatorului Însuși oferite nefiților, să nu le consemneze pe toate pe plăci deoarece, a spus El: «Eu voi pune la încercare credința poporului Meu» (3 Nefi 26:11). Probabil că detaliile privind traducerea nu sunt oferite și pentru că ar trebui să ne cufundăm în esența cărții, nu să devenim extrem de preocupați de procesul prin care am primit-o” („By the Gift and Power of God”, Ensign, ian. 1997, p. 39, 41).
Deși nu cunoaștem toate detaliile privind modul în care a fost tradusă Cartea lui Mormon, știm cu siguranță că a fost tradusă „prin darul și puterea lui Dumnezeu” (D&L 135:3) și că partea care a fost tradusă este adevărată (vezi D&L 17:6).
Urimul și Tumimul au fost „instrumente pregătite de către Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om în obținerea revelațiilor și în traducerea limbilor” (Ghidul pentru scripturi, „Urim și Tumim”). Joseph Smith a folosit Urimul și Tumimul pentru a înlesni traducerea Cărții lui Mormon. Pe lângă Urim și Tumim, profetul a folosit o piatră a văzătorilor în procesul de traducere.
Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus următoarele despre procesul de traducere și despre folosirea de către Joseph Smith a Urimului și Tumimului și a pietrei văzătorului:
Imagine
Vârstnicul Neal A. Maxwell
„Doar profetul Joseph a cunoscut întregul proces și el nu a dorit, în mod deliberat, să descrie detaliile. Luăm act de cuvintele lui David Whitmer, Joseph Knight și Martin Harris, care au fost observatori, nu traducători. David Whitmer a spus că, în timp ce profetul folosea instrumentele divine date pentru a-l ajuta, «hieroglifele apăreau, precum și traducerea în limba engleză… în litere strălucitoare». Apoi, Joseph obișnuia să-i citească acele cuvinte lui Oliver (citat în James H. Hart, „About the Book of Mormon”, Deseret Evening News, 25 mart. 1884, p. 2). Martin Harris a spus despre piatra văzătorului: «Frazele apăreau și erau citite de profet și scrise de Martin» (citat în Edward Stevenson, „One of the Three Witnesses: Incidents in the Life of Martin Harris”, Latter-day Saints’ Millennial Star, 6 febr. 1882, p. 86-87). Joseph Knight a spus lucruri similare (vezi Dean Jessee, „Joseph Knight’s Recollection of Early Mormon History”, BYU Studies 17 [toamna anului 1976]: 35).
Despre Oliver Cowdery se spune că a depus mărturie la tribunal că Urimul și Tumimul i-au dat posibilitatea lui Joseph «să citească în engleză caracterele limbii egiptene reformate, care erau gravate pe plăci» („Mormonites”, Evangelical Magazine and Gospel Advocate, 9 apr. 1831). Dacă aceste afirmații sunt corecte, ele sugerează un proces care indică faptul că Dumnezeu i-a dat lui Joseph «vederea și puterea de a traduce» (D&L 3:12).
Dacă prin aceste instrumente oferite de divinitate, profetul vedea și, apoi, dicta traducerea în limba engleză a cuvintelor din vechime, el nu examina neapărat în mod constant caracterele de pe plăci – ceea ce ar fi procesul obișnuit de traducere care constă în revenirea și cugetarea asupra unui text din vechime și oferirea unei formulări moderne.
Se pare că procesul de revelare nu a presupus ca profetul să devină specialist în limbi antice…
Indiferent de detaliile procesului, acesta a cerut din partea lui Joseph eforturi personale intense, pe lângă ajutorul asigurat de instrumentele revelatoare. Este posibil ca procesul să se fi modificat pe măsură ce capacitățile lui Joseph au crescut, Urimul și Tumimul fiind folosite, dar poate profetul s-a bizuit mai puțin pe astfel de instrumente în munca de traducere ulterioară. Vârstnicul Orson Pratt, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a afirmat că Joseph Smith i-a spus că a folosit Urimul și Tumimul când nu avea experiență în traducere, dar că, ulterior, nu a avut nevoie de instrument, ceea ce s-a întâmplat în traducerea de către Joseph a multor versete din Biblie (vezi Latter-day Saints’ Millennial Star, 11 aug. 1874, p. 498-499)” („By the Gift and Power of God”, Ensign, ian. 1997, p. 39).
Martin Harris a vizitat cel puțin trei bărbați care aveau reputația de buni lingviști. În Albany, New York, el a vorbit cu Luther Bradish, care era diplomat, om de stat, cunoscător de limbi străine și care călătorise prin lume. În orașul New York, el s-a întâlnit cu doctorul Samuel Mitchell, vice-președinte al Facultății de Medicină Rutgers. El s-a întâlnit, de asemenea, cu un bărbat care știa mai multe limbi, inclusiv ebraica și babiloniana. Acesta era profesorul Charles Anthon de la Universitatea Columbia din orașul New York, care se număra printre erudiții de elită ai vremurilor sale în domeniul limbilor vechi. La momentul vizitei lui Martin Harris, Charles Anthon era profesor asistent de greacă și latină. El știa franceză, germană, greacă și latină și era la curent, de asemenea, cărțile din biblioteca sa putând fi dovezi, cu ultimele descoperiri legate de limba egipteană, inclusiv cu primele lucrări ale lui Champollion.