În data de 21 ianuarie 1836, profetul Joseph Smith s-a întâlnit, într-o încăpere de la etaj din Templul Kirtland, ale cărui lucrări de execuție erau aproape finalizate, cu ai săi consilieri din Prima Președinție, cu membrii episcopatelor din Kirtland și Missouri, cu tatăl său și cu propriul copist. Acești bărbați se adunaseră în vederea administrării rânduielilor ca pregătire pentru dedicarea templului. Cu această ocazie, profetul a avut o viziune despre împărăția celestială și L-a auzit pe Domnul declarând cum îi va judeca El pe cei care mor fără a cunoaște Evanghelia. Warren Parrish, copistul lui Joseph Smith la acea vreme, a consemnat viziunea în jurnalul profetului. O parte a consemnării viziunii a fost, ulterior, inclusă în Doctrină și legăminte ca secțiunea 137.
Joseph Smith are o viziune despre împărăția celestială.
Invitați cursanții să cugete la întrebările de mai jos. (Îi puteți invita să-și scrie răspunsurile în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.)
Care sunt unii dintre oamenii cei mai importanți din viața voastră? De ce sunt ei în mod deosebit importanți pentru voi?
După ce cursanții au avut suficient timp pentru a cugeta, invitați câțiva dintre ei să împărtășească celor din clasă răspunsurile lor.
De ce este important pentru voi să știți că oamenii pe care-i iubiți vor avea ocazia să trăiască în împărăția celestială?
Explicați că Doctrină și legăminte 137 conține descrierea lui Joseph Smith a unei viziuni în care el a văzut împărăția celestială. În această descriere, el îi numește pe unii dintre oamenii pe care i-a văzut acolo. Invitați cursanții să citească introducerea la Doctrină și legăminte 137 pentru a afla contextul istoric al acestei revelații.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 137:1-4. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice cuvinte și expresii care descriu împărăția celestială. Rugați cursanții să vă spună ce au găsit.
Invitați un alt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 137:5-6. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice pe cine a văzut Joseph Smith în împărăția celestială.
Pe cine a văzut Joseph Smith în împărăția celestială? (Pe Tatăl Ceresc, pe Isus Hristos, pe Adam, pe Avraam, pe mama și tatăl lui Joseph și pe Alvin, fratele lui Joseph. Ar putea fi util să indicați că tatăl și mama lui Joseph erau încă în viață la acea vreme; de fapt, tatăl lui era în aceeași încăpere cu el în momentul viziunii. Aceasta indică faptul că această viziune nu era despre cei care se aflau deja în împărăția celestială, ci despre cei care, la un moment dat, aveau să ajungă acolo.)
Potrivit celor relatate în versetul 6, de ce s-a mirat Joseph când a văzut că Alvin, fratele său, avea să fie în împărăția celestială?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă mai bine de ce a avut această experiență o însemnătate specială pentru Joseph Smith, invitați un cursant să citească următoarea declarație:
Joseph Smith l-a iubit și admirat pe fratele său cel mai mare, Alvin. Alvin l-a iubit și el pe Joseph și l-a sprijinit pe acesta în pregătirea lui în vederea primirii plăcilor de aur de la îngerul Moroni. În luna noiembrie a anului 1823, când Alvin avea 25 de ani și Joseph avea 17, Alvin s-a îmbolnăvit, pe neașteptate, foarte grav. Când starea lui s-a înrăutățit și a fost evident că avea să moară în curând, el l-a sfătuit pe Joseph: „Vreau ca tu să fii un băiat bun și să faci tot ce-ți stă în putere pentru a obține cronicile. Primește cu credință fiecare instrucțiune și ține cu credință fiecare poruncă ce îți este dată” (citat în Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 425; vezi, de asemenea, Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii], p. 41-42).
Decesul lui Alvin a adus mare întristare în familia Smith. Un predicator prezbiterian din Palmyra, New York, a oficiat ceremonia funerară pentru Alvin. „Pentru că Alvin nu fusese membru al congregației acelui predicator, acesta a spus în cuvântarea sa că Alvin nu putea fi salvat. William Smith, fratele mai mic al lui Joseph, a spus: «[Predicatorul]… a lăsat să se înțeleagă foarte limpede că [Alvin] se dusese în iad, pentru că Alvin nu era membru al bisericii, dar el fusese un copil bun și tatălui meu nu i-a plăcut această afirmație»” (citat în Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith, p. 425-426).
Imagine
Piatra funerară a lui Alvin Smith
Piatră funerară care indică mormântul lui Alvin Smith, fratele cel mai mare al profetului Joseph Smith.
Invitați cursanții să se gândească la sentimentele pe care este posibil ca Joseph să le fi avut când l-a văzut pe Alvin în împărăția celestială.
Domnul revelează modul în care îi va judeca El pe oamenii care mor fără a cunoaște Evanghelia.
Scrieți pe tablă următoarea întrebare: De ce avea să poată Alvin să intre în împărăția celestială deși el nu fusese botezat în timpul vieții sale pe pământ?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 137:7-8. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice adevărul care îi ajută să răspundă la întrebarea scrisă pe tablă.
Ce adevăr i-a revelat Domnul lui Joseph Smith, adevăr care răspunde la întrebarea de pe tablă? (Cursanții trebuie să identifice următorul adevăr: Toți oamenii care mor fără a cunoaște Evanghelia, dar care ar fi acceptat-o, vor moșteni împărăția celestială.)
Cum poate acest adevăr să-i aline pe cei care au persoane dragi care au murit fără a cunoaște Evanghelia?
Subliniați faptul că Domnul a revelat adevărul din Doctrină și legăminte 137:7-8 înainte ca El să fi dezvăluit principiul botezului pentru cei morți. Cursanții vor studia revelații despre botezul pentru cei morți în lecții ulterioare.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 137:9 și rugați membrii clasei să identifice ce ne-a învățat Domnul despre modul în care El îi va judeca pe toți oamenii.
Potrivit celor relatate în versetul 9, cum ne va judeca Domnul? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar răspunsurile lor trebuie să reflecte următorul principiu: Domnul ne va judeca după faptele și dorințele inimii noastre. Scrieți acest principiu pe tablă.)
De ce credeți că atât dorințele, cât și faptele noastre sunt importante?
Citiți, cu glas tare, fiecare dintre exemplele de mai jos. După fiecare exemplu, rugați cursanții să răspundă la următoarea întrebare:
Cum ilustrează acest exemplu atât importanța dorințelor noastre, cât și pe cea a faptelor noastre?
Un membru al Bisericii are dorința neprihănită de a se căsători în templu. După o viață de slujire făcută cu credință în cadrul Bisericii, acest membru moare fără să fi avut ocazia să fie pecetluit cu soția în templu.
Un tânăr băiat își ține, dând dovadă de cutezanță, legămintele făcute la botez și își îndeplinește îndatoririle din cadrul Preoției aaronice. El are o mare dorință de a sluji în misiune cu timp deplin, dar nu poate să facă acest lucru din cauza unei dizabilități fizice.
O tânără fată are resentimente față de o altă tânără fată. Ea pretinde că-i este prietenă, însă speră în secret ca acelei tinere fete să i se întâmple lucruri rele.
Un tânăr băiat are gânduri necorespunzătoare și nu caută ajutorul Domnului pentru a-și schimba gândurile și sentimentele neadecvate.
Ca parte a acestei discuții, puteți citi următoarea declarație a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Vom fi noi sigur găsiți nevinovați sub legea lui Dumnezeu doar dacă ne abținem să facem fapte rele? Ce se va întâmpla dacă avem gânduri și dorințe rele?
Vor trece neobservate sentimentele de ură în ziua judecății? Dar cele de invidie? Dar cele de lăcomie?…
Răspunsurile noastre la astfel de întrebări ilustrează ceea ce am putea numi vestea neplăcută, aceea că putem să păcătuim fără a face la propriu ceva, pur și simplu prin sentimentele noastre și prin dorințele inimii noastre.
Există și o veste bună. Sub legea lui Dumnezeu, putem fi răsplătiți pentru neprihănire chiar și când nu putem realiza faptele care sunt, de obicei, asociate acestor binecuvântări.
Când cineva a dorit să facă ceva pentru socrul meu dar nu a putut din cauza circumstanțelor, el a spus: «Mulțumesc! Apreciez intenția!». În mod asemănător, eu cred că Tatăl nostru din Cer va accepta dorințele sincere ale inimii noastre ca substitut pentru fapte cu adevărat imposibile” („The Desires of Our Hearts”, Ensign, iunie 1986, p. 66).
Ce influență are asupra voastră faptul de a ști că veți fi judecați după faptele și dorințele inimii voastre?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 137:10 și rugați membrii clasei să caute un alt adevăr pe care Domnul ni l-a revelat cu privire la cei care vor moșteni împărăția celestială.
Potrivit celor relatate în versetul 10, cine va fi salvat în împărăția celestială? (Cursanții trebuie să exprime următoarea doctrină: Toți copiii care mor înainte de a ajunge la vârsta responsabilității vor fi salvați în împărăția celestială.)
Informați cursanții că, atunci când Joseph Smith a primit această revelație, el și Emma avuseseră parte deja de moartea a patru dintre copiii lor, inclusiv de moartea unui copil pe care-l adoptaseră. Ulterior, încă doi dintre copiii lor au murit pe când erau bebeluși.
Imagine
piatra funerară a bebelușului Alvin Smith
Piatră funerară care indică mormântul lui Alvin Smith, bebelușul lui Joseph și Emma Smith.
Invitați cursanții să se gândească la modul în care adevărul revelat în versetul 10 poate alina familii care jelesc moartea unui copil. Le puteți acorda timp pentru a cugeta la experiențe pe care le-au avut sau pe care membri ai familiei lor le-au avut când acest adevăr le-a adus alinare.
Ce ați învățat din Doctrină și legăminte 137 despre eforturile Domnului de a oferi tuturor oamenilor ocazia de a trăi în împărăția celestială?
Depuneți mărturie despre adevărurile pe care le-ați discutat astăzi. Puteți să le oferiți și cursanților ocazia de a-și împărtăși mărturiile.
Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a atras atenția asupra a două posibile înțelegeri greșite a versetului Doctrină și legăminte 137:9:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Mai întâi, trebuie să ne aducem aminte că dorința este un substitut doar când fapta este cu adevărat imposibil de realizat. Dacă încercăm să folosim imposibilitatea realizării unei fapte pentru a acoperi lipsa unei dorințe sincere din partea noastră și, prin urmare, nu facem tot ce ne stă în putință pentru a îndeplini ceea ce ni s-a poruncit, ne înșelăm singuri, însă nu-L vom putea înșela pe Judecătorul neprihănit.
Pentru a sluji drept substitut al faptei, dorința nu poate fi superficială, impulsivă sau temporară. Trebuie să fie sinceră, totală. Pentru a fi eficiente în obținerea binecuvântărilor, dorințele inimii noastre trebuie să fie atât de pure încât să poată fi numite dumnezeiești.
Apoi, să nu presupunem că dorințele inimii noastre pot sluji drept substitut al vreunei rânduieli a Evangheliei. Gândiți-vă la cuvintele folosite de Isus când a prezentat două rânduieli ale Evangheliei: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu» (Ioan 3:5). Și, cu privire la cele trei grade de glorie din împărăția celestială, revelația modernă afirmă: «Pentru a-l obține pe cel mai înalt, un om trebuie să intre în acest ordin al preoției [însemnând noul și nepieritorul legământ al căsătoriei]» (D&L 131:2). Nu este menționată nicio excepție în aceste porunci sau autorizată în vreun loc în scripturi.
În dreptatea și mila lui Dumnezeu, aceste porunci stricte aparținând rânduielilor esențiale sunt puse în echilibru prin autorizarea divină de a înfăptui acele rânduieli pentru și în folosul celor care nu le-au primit în timpul acestei vieți. Astfel, o persoană din lumea spiritelor care dorește astfel este creditată cu participarea la rânduiala respectivă ca și cum ar fi făcut acest lucru personal. În acest mod, prin slujirea plină de dragoste a înlocuitorilor în viață, spiritele plecate sunt, de asemenea, răsplătite pentru dorințele inimii lor” („The Desires of Our Hearts”, Ensign, iunie 1986, p. 67).
Vârstnicul Shayne M. Bowen, din Cei Șaptezeci, a relatat o experiență care ilustrează puterea adevărului predat în Doctrină și legăminte 137:10:
Imagine
Vârstnicul Shayne M. Bowen
„În timp ce slujeam ca tânăr misionar în Chile, eu și colegul meu am cunoscut, în ramură, o familie formată din șapte persoane. Mama venea la adunări în fiecare săptămână alături de copiii ei. Am presupus că erau membri vechi ai Bisericii. După câteva săptămâni, am aflat că nu fuseseră botezați.
Am contactat imediat familia și am întrebat dacă o puteam vizita pentru a o învăța…
Sora Ramirez asimila repede ceea ce-i predam în timpul lecțiilor. Era nerăbdătoare să învețe toată doctrina propovăduită de noi. Într-o seară, în timp ce discutam despre botezul copiilor mici, am propovăduit despre faptul că pruncii sunt nevinovați și nu au nevoie de botez. Am invitat-o să citească din cartea lui Moroni:
… «Dar pruncii sunt vii în Hristos, chiar de la crearea lumii; dacă nu ar fi așa, atunci Dumnezeu este un Dumnezeu părtinitor și, de asemenea, un Dumnezeu schimbător și un părtinitor al oamenilor; căci cât de mulți prunci nu au murit fără să fi fost botezați!» [Moroni 8:12].
După ce a citit acest verset, sora Ramirez a început să plângă. Colegul meu și cu mine eram nedumeriți. Am întrebat: «Soră Ramirez, am spus sau am făcut ceva care v-a jignit?».
Ea a spus: «O, nu, dragă vârstnic, nu ai greșit cu nimic. Cu șase ani în urmă, am avut un băiețel. A murit înainte să fi apucat să-l botezăm. Preotul nostru ne-a spus că, deoarece nu fusese botezat, avea să stea în purgatoriu întreaga eternitate. Timp de șase ani, inima mi-a fost apăsată de durere și de remușcări. După ce am citit acest verset, știu, prin puterea Duhului Sfânt, că este adevărat. Am simțit că mi-a fost luată o mare povară și acestea sunt lacrimi de bucurie»…
După șase ani de suferință și durere aproape insuportabile, adevărata doctrină, revelată de Tatăl iubitor din Cer printr-un profet din zilele din urmă, a adus un sentiment plăcut, de pace acestei femei chinuite. Sora Ramirez și copiii ei, care aveau opt ani și peste opt ani, au fost botezați” („Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 15-16).