În perioada marii apostazii, rânduielile Bisericii lui Isus Hristos au fost schimbate, eliminate sau îndeplinite fără autoritatea corespunzătoare. În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 22, Domnul a afirmat că rânduiala botezului trebuie înfăptuită de către cei care au autoritatea de a acorda oamenilor calitatea de membri ai Bisericii și de a intra în împărăția lui Dumnezeu. Secțiunea 23 din Doctrină și legăminte include o revelație primită de Joseph Smith pentru cinci bărbați care au dorit cu sinceritate să cunoască voia lui Dumnezeu pentru ei: Oliver Cowdery, Hyrum Smith, Samuel Smith, Joseph Smith sr. și Joseph Knight.
Botezul trebuie înfăptuit de către aceia care dețin autoritatea corespunzătoare.
Invitați trei cursanți să participe la o interpretare de roluri. Invitați un cursant să interpreteze rolul unui simpatizant care crede că Biserica este adevărată. Simpatizantul a fost botezat în altă biserică prin scufundare și nu înțelege de ce este necesar un alt botez. Rugați-i pe ceilalți doi cursanți să interpreteze rolul misionarilor care încearcă să răspundă întrebării simpatizantului. Invitați membrii clasei să se gândească cum ar putea să răspundă dacă ei ar fi în această situație.
După interpretarea de roluri, explicați că revelația consemnată în Doctrină și legăminte 22 a fost insuflată de o situație asemănătoare. Mulți dintre cei care căutau să devină membri ai Bisericii fuseseră botezați în fostele lor credințe. Ei se întrebau de ce trebuia să se boteze din nou.
Joseph Smith L-a întrebat pe Domnul în legătură cu situația lor. Ca răspuns, Domnul a propovăduit o doctrină importantă a restaurării Evangheliei. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 22:1. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute o expresie care se referă la restaurarea Evangheliei.
Care expresie din acest verset se referă la restaurarea Evangheliei? („Un nou și nepieritor legământ.”)
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă mai bine această expresie, invitați-l pe unul dintre ei să citească, cu glas tare, următoarea declarație:
Imagine
Președintele Joseph Fielding Smith
„Noul și nepieritorul legământ reprezintă plenitudinea Evangheliei. [Vezi D&L 66:2.] Este compus din «Toate legămintele, contractele, legăturile, obligațiile, jurămintele, promisiunile, faptele, uniunile, asociațiile sau speranțele» care sunt pecetluite asupra membrilor Bisericii de către Spiritul Sfânt al făgăduinței sau Duhul Sfânt, prin autoritatea președintelui Bisericii, care deține cheile. [Vezi D&L 132:7.] Președintele Bisericii deține cheile Preoției lui Melhisedec. El deleagă altora autoritatea și îi autorizează să înfăptuiască rânduielile sacre ale preoției.
Căsătoria pentru eternitate este un nou și nepieritor legământ. Botezul este, de asemenea, un nou și nepieritor legământ [vezi D&L 132:22] și la fel este rânduirea la preoție și fiecare alt legământ este nepieritor și parte a acelui nou și nepieritor legământ, care cuprinde toate lucrurile” (Answers to Gospel Questions, compilație realizată de Joseph Fielding Smith jr., 5 volume, [1957-1966], 1:65).
Rugați cursanții să rezume folosind propriile cuvinte înțelesul expresiei noul și nepieritorul legământ.
Cum ar putea faptul de a învăța despre noul și nepieritorul legământ să fie de ajutor celor care au fost botezați fără autoritatea preoției?
Prin ce autoritate sunt administrate rânduielile sub noul și nepieritorul legământ? (Autoritatea preoției.)
Scrieți, pe tablă, următoarea doctrină: Botezul trebuie înfăptuit de către cineva care are autoritate de la Dumnezeu.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 22:2-4. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice expresiile care arată că Domnul nu acceptă botezuri înfăptuite fără autoritatea preoției. În această revelație, Domnul S-a referit la rânduiala botezului ca intrare pe „poarta cea strâmtă” (vezi D&L 22:2). Apoi, invitați cursanții să spună ce au aflat.
În ce fel sunt botezurile neautorizate „fapte moarte”? (Ele nu asigură avantaj etern celor care participă la ele.)
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 22:3, ce a făcut Domnul din cauza faptelor moarte care se făceau în vremea aceea? (El a făcut ca legământul Său să fie restabilit și Biserica Sa să fie întemeiată.)
În ce mod ați fost binecuvântați datorită faptului că aparțineți Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă – singura biserică care are autoritatea de a înfăptui rânduieli esențiale?
Cinci bărbați sunt chemați să întărească Biserica.
Invitați cursanții să se gândească la un moment în care au primit cuvinte de încurajare sau îndrumare de la o altă persoană. Puteți ruga câțiva cursanți să-și împărtășească experiențele.
Invitați cursanții să parcurgă introducerea secțiunii Doctrină și legăminte 23 și să-i identifice pe cei cinci bărbați cărora li se adresează această secțiune. Explicați că, în această revelație, fiecare dintre acești bărbați a primit instrucțiuni precise de la Domnul. Încurajați cursanții să caute învățăminte pe care le pot deprinde în timp ce studiază cuvintele pe care Domnul le-a adresat acestor bărbați. Următoarele schițe biografice clarifică contextul secțiunii Doctrină și legăminte 23.
Hyrum Smith, unul dintre frații mai mari ai profetului, a ajutat la publicarea Cărții lui Mormon lucrând direct cu tipograful. El a slujit ca președinte al primei ramuri a Bisericii din Colesville, New York. Întreaga sa viață, Hyrum a fost credincios Domnului și Bisericii.
Samuel Smith, unul dintre frații mai mici ai profetului, a fost botezat în luna mai a anului 1829. În iunie 1830, el a plecat în misiune și a oferit un exemplar al Cărții lui Mormon care avea să conducă, în cele din urmă, la convertirea lui Brigham Young și a multora dintre membrii familiei sale. Întreaga sa viață, Samuel a fost loial familiei sale și Bisericii. Samuel nu era pregătit să propovăduiască atunci când această revelație a fost dată, dar, după două luni, el avea să-și înceapă slujirea misionară.
Joseph Smith sr., tatăl profetului, s-a alăturat Bisericii în ziua în care aceasta a fost organizată. Vara următoare, el și fiul lui, Don Carlos, au început o misiune pentru convertirea rudelor mai îndepărtate din New York. El a devenit înalt preot și primul patriarh al Bisericii. Joseph Smith jr. l-a descris pe tatăl său ca fiind „un om credincios Dumnezeului său și Bisericii, în orice împrejurare și în orice circumstanțe prin care a fost chemat să treacă” (History of the Church, 4:192).
Joseph Knight sr. a fost un prieten apropiat al lui Joseph Smith jr. și îi arătase acestuia o mare bunătate. El l-a aprovizionat pe profet cu alimente în timp ce acesta lucra la traducerea Cărții lui Mormon. El avusese dorința de a fi botezat, împreună cu ceilalți, în ziua în care Biserica a fost organizată, dar nu a mai făcut acest lucru deoarece dorea să studieze Cartea lui Mormon mai temeinic. Mai târziu, el a scris: „M-aș fi simțit mai bine dacă aș fi…mers mai departe” pentru a fi botezat (așa cum este citat în Larry Porter, „The Joseph Knight Family”, Ensign, oct. 1978, p. 40; punctuația și ortografia au fost standardizate).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 23:1-2. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute avertizarea pe care Domnul i-a dat-o lui Oliver Cowdery.
Ce avertizare i-a dat Domnul lui Oliver? Cum poate mândria să conducă la ispită?
Care sunt unele modalități prin care putem evita sentimente de mândrie care ne-ar conduce la ispită?
Potrivit celor relatate în versetul 2, ce binecuvântare urma să primească Oliver? (Capacitatea de a „predica adevărul”.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 23:3-5. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute asemănări între îndrumările pe care Domnul le-a dat lui Hyrum Smith, Samuel Smith și Joseph Smith sr.
În ce mod au fost asemănătoare îndrumările Domnului pentru acești bărbați? (Fiecare dintre ei a fost chemat să predice și să întărească Biserica. Puteți explica faptul că această chemare de a predica se referă la responsabilitatea de a împărtăși altora Evanghelia.)
Invitați trei cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, schițele biografice ale lui Hyrum Smith, Samuel Smith și Joseph Smith sr. Înainte ca schițele să fie citite, rugați membrii clasei să fie atenți la modurile în care acești bărbați și-au îndeplinit chemarea de a predica și de a întări Biserica. După ce a fost citită fiecare schiță, rugați cursanții să împărtășească ceea ce au aflat.
Care sunt asemănările și diferențele între îndrumările date lui Hyrum Smith și Samuel Smith?
Care sunt unele dintre modurile în care putem întări Biserica și putem predica?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, schița biografică a lui Joseph Knight sr. Apoi, rugați un alt cursant să citească Doctrină și legăminte 23:6-7, care cuprinde sfatul Domnului pentru Joseph Knight sr. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute ce i-a poruncit Domnul să facă.
Ce i s-a poruncit lui Joseph Knight să facă? (Să se roage cu glas tare în fața lumii, ca și în secret, și în familia lui și printre prietenii săi, și în toate locurile; să se alăture Bisericii adevărate și să predice altora.)
Ce dovadă găsiți în Doctrină și legăminte 23:7 în legătură cu faptul că Domnul a dorit să-l binecuvânteze pe Joseph Knight sr.?
Explicați că, la scurt timp după ce Domnul a dat această revelație, Joseph Knight sr. a ales să fie botezat. El a rămas dedicat Bisericii pe parcursul întregii sale vieți, apărându-l, în particular și în public, pe profetul Joseph Smith. Mai târziu, profetul l-a descris pe Joseph Knight sr. ca fiind „credincios și drept, cinstit, exemplar, virtuos și bun, neabătându-se niciodată, nici la dreapta, nici la stânga” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 489).
Invitați cursanții să formuleze un principiu pe care l-au învățat studiind Doctrină și legăminte 23. Cursanții ar putea exprima principii precum:
Atunci când avem dorința să-L slujim pe Domnul, putem primi sfaturi personale de la El.
Domnul ne va binecuvânta dacă urmăm sfatul pe care El ni-l dă.
Invitați cursanții să mediteze la sfaturile pe care le-au primit de la Domnul, prin Duhul Sfânt, cuvintele profeților în viață sau scripturi. Acordați-le câteva minute pentru a reflecta la modul în care vor urma aceste sfaturi pe care le-au primit. Puteți să-i invitați să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor orice îndemnuri pe care le primesc. Asigurați-i că, atunci când fac ceea ce Domnul le cere, vor fi binecuvântați cu ajutor și îndrumare de la El.
În Doctrină și legăminte 22:1, expresia „chiar acela care a fost de la început” este literalmente adevărată: Evanghelia a fost predicată lui Adam și Evei și ei au fost botezați (vezi Moise 5:58-59; 6:52-68); lui Enoh i s-a poruncit să-i boteze pe cei care-L urmează pe Domnul (vezi Moise 7:11); și Noe i-a învățat pe oameni că ei trebuie să fie botezați în numele lui Isus Hristos, chiar așa cum au fost strămoșii lor (vezi Moise 8:24). Botezul a fost, de asemenea, propovăduit în Cartea lui Mormon înainte de venirea lui Hristos. Un articol din publicația Ensign, din luna septembrie a anului 1974, precizează că botezul a fost practicat, de asemenea, printre vechii iudei:
„Cu toate că nu este cu totul clar, fie din istoria laică, fie din scripturi, dacă iudeii se botezau, într-adevăr, unul pe celălalt în [timpul lui Isus Hristos], era, totuși, o practică obișnuită a lor de a boteza neamurile care se converteau la iudaism…
Este demn de atenție faptul că, atunci când Ioan a venit printre oameni, ei nu l-au întrebat: «Ce lucru nou este acesta pe care îl faci?», ci, mai degrabă, au întrebat: «Cine ești tu?». Ei nu s-au îndoit de rânduială” (Robert J. Matthews, „I Have a Question”, Ensign, sept. 1974, p. 16).
Legea lui Moise, cu sistemul ei de porunci, ceremonii, ritualuri și simboluri carnale, a fost dată pentru a-i ajuta pe israeliți să-și amintească de Dumnezeu și să aștepte ispășirea lui Isus Hristos. Salvatorul a împlinit această lege prin ispășirea Sa (vezi Alma 34:13-14). În timpul slujirii din viața Sa muritoare, Isus Hristos și apostolii Săi au luptat din greu pentru a-i învăța pe iudei că salvarea nu putea să vină prin supunere numai față de lege, ci prin puterea salvatoare a ispășirii. După cum este consemnat în Doctrină și legăminte 22:2, Domnul a comparat o persoană care a trecut prin botezuri neautorizate cu cei care s-au bazat pe legea lui Moise fără a avea credință în Isus Hristos. Această comparație accentuează nevoia de a renunța la practici religioase „moarte”, care nu ne pot salva, și de a accepta noul și nepieritorul legământ al Evangheliei, așa cum primii iudei convertiți la creștinism au trebuit să facă.
Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:
Imagine
Vârstnicul James E. Talmage
„Când Domnul a întemeiat Biserica Sa printre nefiți pe acest continent, El le-a spus celor care au fost aleși și rânduiți, cărora li s-a dat autoritate, cum să administreze rânduiala botezului. Ei trebuiau să spună: «Având autoritate dată mie de Isus Hristos, eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt». Acest lucru nu ne dă nouă, în această perioadă, o astfel de autoritate. Cuvintele pe care Hristos le-a spus apostolilor Săi din vechime nu reprezintă autoritate pentru apostolii de astăzi, nici pentru vârstnicii Bisericii. Repet, cuvintele pe care El, Domnul, le-a rostit ucenicilor care au fost aleși dintre nefiți nu reprezintă autoritate pentru noi; dar, în această perioadă, El a vorbit din nou și a dat aceeași putere și autoritate de a vorbi în numele Său și de a administra rânduielile Evangheliei, după modelul pe care l-a stabilit; și, din acest motiv, vârstnicii și preoții care iau candidați care și-au declarat credința și s-au pocăit de păcatele lor în apele botezului astăzi, declară că ei au autoritate dată lor; și, fiind împuterniciți de Isus Hristos, ei botează în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt” (în Conference Report, apr. 1924, p. 68; vezi, de asemenea Doctrine and Covenants Student Manual, ediția a doua [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 46).
Unii dintre convertiții de la începuturile Bisericii nu au înțeles că Domnul nu acceptă un botez decât dacă este înfăptuit de către cineva care deține autoritatea preoției. Președintele Joseph Fielding Smith a explicat:
Imagine
Președintele Joseph Fielding Smith
„Imediat după ce Biserica a fost organizată, s-au convertit persoane. Unele dintre acestea aparținuseră unor biserici care credeau în botezul prin scufundare. De fapt, mulți dintre convertiții din primele zile ale Bisericii au acceptat acest procedeu, crezând că era drept. Totuși, problema autorității divine nu era fixată cu fermitate în mintea lor. Când ei au dorit să se alăture Bisericii, după ce au primit mărturia că Joseph Smith [era un profet adevărat], s-au întrebat de ce era necesar ca ei să se boteze din nou, din moment ce îndepliniseră o rânduială de botez prin scufundare” (Church History and Modern Revelation, [1953], 1:109).
Botezul este poarta sau condiția pentru a intra în împărăția celestială pentru oricine care a atins vârsta responsabilității (vezi 2 Nefi 31:15-21). Rânduiala botezului, deși este absolut esențială, devine valabilă numai când este însoțită de o schimbare corespunzătoare a inimii, care duce la o nouă viață.
Vârstnicul John A. Widtsoe, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a descris o astfel de viață schimbată:
Imagine
Vârstnicul John A. Widtsoe
„Îmi amintesc de bărbatul care m-a botezat în Biserică, un bărbat simplu, banal… bând o cană de bere de două sau de trei ori pe zi, un pahar de whisky puțin mai târziu… fumând tutun aproape toată ziua, trăind o viață nefolositoare, lipsită de scop, cu excepția a trei mese pe zi și satisfacția unor pofte trupești. El a auzit Evanghelia și a acceptat-o. Era bună. Era ceva spre care năzuise. Bărbatul a crescut în putere și valoare în Biserică. Din câte îmi amintesc, a îndeplinit cinci sau șase misiuni și a prezidat asupra unei misiuni a Bisericii. Era același bărbat, cu aceleași brațe, aceleași picioare, același corp, aceeași minte, dar schimbat datorită Spiritului care vine odată cu acceptarea adevărului etern” (în Conference Report, apr. 1952, p. 34; vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a doua ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 46-47).