Isus a întemeiat Biserica Sa în timpul slujirii Sale pe pământ. „După înălțarea lui Hristos, apostolii au continuat să folosească cheile pe care El le-a lăsat. Dar, pentru că membrii nu au mai fost supuși și și-au pierdut credința, apostolii au murit fără ca aceste chei să fie trecute mai departe succesorilor. Noi numim acest episod tragic «apostazie»” (Henry B. Eyring, „Biserica adevărată și vie”, Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 21). Din cauza acestei apostazii răspândite, Domnul a luat autoritatea preoției din mijlocul oamenilor. Înțelegerea apostaziei ne ajută să înțelegem mai bine necesitatea restaurării Evangheliei lui Isus Hristos în zilele din urmă.
Sugestii pentru predare
Notă. Deoarece această lecție recomandă ca ajutor pentru predare folosirea unui obiect și a mai multor ilustrații, puteți să le pregătiți din timp. Aceasta include un obiect mecanic și următoarele ilustrații: Hristos rânduindu-i pe apostoli (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 38; vezi, de asemenea, LDS.org), Botezul unui tânăr băiat (nr. 103), Darul Duhului Sfânt (nr. 105), Binecuvântarea împărtășaniei (nr. 107) și Cuplu tânăr mergând la templu (nr. 120).
Imagine
Hristos rânduindu-i pe apostoli
Imagine
Botezul unui tânăr băiat
Imagine
Darul Duhului Sfânt
Imagine
Binecuvântarea împărtășaniei
Imagine
Cuplu tânăr mergând la templu
Isus Hristos a întemeiat Biserica Sa când a fost pe pământ.
Aduceți la clasă un obiect mecanic care este necesar pentru funcționarea unui obiect sau unui echipament (cum ar fi cablul de alimentare al unui dispozitiv electric, lanțul sau roata unei biciclete, sau bujiile unui autoturism). Arătați cursanților acest obiect și întrebați-i de la ce este și ce face. (Dacă nu puteți aduce un astfel de obiect, desenați unul pe tablă.)
Ce se întâmplă când acest obiect lipsește din dispozitivul sau echipamentul căruia îi aparține?
Cum poate fi comparat acest exemplu cu Biserica lui Isus Hristos? (Biserica lui Isus Hristos are componente esențiale: fără aceste componente nu ar putea funcționa sau nici măcar exista.)
Rugați cursanții să înceapă să se gândească la componentele Bisericii care sunt esențiale pentru rolul ei de a oferi salvare lumii. Scrieți, pe tablă, titlul: Elemente esențiale ale Bisericii lui Isus Hristos.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Efeseni 2:19-22. Invitați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice temelia pe care Isus Hristos a clădit Biserica Sa în timpul slujirii Sale în viața muritoare. (Le puteți spune cursanților numerele paginilor pentru a-i ajuta să găsească scripturile din Noul Testament pe care le vor citi în această lecție.) În timp ce spun ce au aflat, scrieți, sub titlul de pe tablă, următorul adevăr: Apostolii și profeții formează temelia Bisericii lui Isus Hristos. Puteți sugera cursanților să marcheze în Efeseni 2:20 expresia care ne învață acest adevăr.
De ce credeți că apostolii și profeții sunt considerați „temelia” Bisericii?
Pentru a ajuta cursanții să identifice un alt element esențial al Bisericii lui Isus Hristos, expuneți ilustrația Hristos rânduindu-i pe apostoli (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie, nr. 38). Rugați un cursant să explice ce se întâmplă în ilustrație. Apoi, invitați un cursant să citească, cu glas tare, Marcu 3:13-14. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice un alt element al Bisericii care este esențial pentru salvarea copiilor lui Dumnezeu. După ce cursanții au spus ce au găsit, scrieți, pe tablă, următorul adevăr: Autoritatea preoției este necesară pentru a primi rânduielile și legămintele necesare salvării.
Explicați că, înainte ca Salvatorul să fi plecat de pe pământ, El le-a dat apostolilor Săi autoritatea de a conduce Biserica și de a acționa în numele lui Dumnezeu pentru salvarea copiilor Săi.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugați membrii clasei să identifice un alt element esențial al adevăratei Biserici:
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„Adevărurile și doctrina pe care le-am primit au fost date și vor continua să fie date prin revelație divină. În anumite religii… aspectele referitoare la doctrine pot duce la diferențe de opinii între ele… Dar azi, în Biserică, la fel ca și în Biserica din trecut, întemeierea doctrinei lui Hristos sau corectarea abaterilor de la doctrină este o chestiune ce ține de revelație divină transmisă celor pe care Domnul îi înzestrează cu autoritatea apostolică” („Doctrina lui Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 86-87).
Potrivit celor spuse de vârstnicul Christofferson, care este unul dintre rolurile esențiale ale profeților și apostolilor? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar asigurați-vă că identifică următorul adevăr: Apostolii și profeții stabilesc doctrina corectă prin intermediul revelației divine. Le puteți aminti cursanților că termenul doctrină se referă la adevăruri fundamentale, eterne ale Evangheliei lui Isus Hristos. Adăugați acest adevăr în lista scrisă pe tablă.)
Arătați cursanților lista Doctrine de bază care se găsește în anexa acestui manual sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ale cursanților. Explicați că cei care studiază la seminar sunt încurajați să dobândească o înțelegere mai profundă a Doctrinelor de bază de-a lungul timpului petrecut la seminar. Acest lucru îi va ajuta să-și întărească mărturiile și îi va pregăti să-i învețe pe alții Evanghelia. Invitați cursanții să fie atenți la aceste doctrine pe parcursul acestui an, în timpul studiului lor din Doctrină și legăminte.
Invitați cursanții să aleagă una dintre Doctrinele de bază care are o însemnătate deosebită pentru ei și rugați câțiva dintre ei să explice pe scurt de ce au ales-o.
De ce este esențial ca doctrina adevărată să fie predată și înțeleasă corect în Biserica Domnului? (În timp ce cursanții răspund, puteți să împărtășiți următoarea declarație a președintelui Boyd K. Packer, președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli: „Adevărata doctrină, dacă este înțeleasă, schimbă atitudini și comportamente” [„Little Children”, Ensign, nov. 1986, p. 17].)
Pentru a ajuta cursanții să se gândească la un alt element esențial al Bisericii Domnului, arătați ilustrațiile Botezul unui tânăr băiat (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie, nr. 103), Darul Duhului Sfânt (nr. 105), Binecuvântarea împărtășaniei (nr. 107) și Cuplu tânăr mergând la templu (nr. 120). Întrebați cursanții ce au în comun botezul, confirmarea, împărtășania și pecetluirea. (Sunt toate rânduieli.)
Ce este o rânduială? (Un act sacru, oficial înfăptuit prin autoritatea preoției.)
De ce credeți că rânduielile sunt un element esențial al Bisericii lui Isus Hristos? (Pentru a ajuta cursanții să răspundă la această întrebare, îi puteți invita să citească Ioan 3:5, iar apoi îi puteți întreba ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi posibil ca ei să fie botezați. Subliniați că toate rânduielile preoției necesare salvării sunt însoțite de legăminte, care sunt înțelegeri sacre cu Dumnezeu.)
Depuneți mărturie că, în Biserica lui Isus Hristos, putem primi rânduielile necesare pentru salvarea noastră. Adăugați acest adevăr în lista scrisă pe tablă.
Explicați că, după ce Isus Hristos a murit, El a înviat și S-a înălțat la cer. El nu a mai fost prezent fizic pentru a conduce Biserica pe pământ. Deși nu este prezent fizic pe pământ, Isus Hristos îi conduce și îi îndrumă pe apostolii Săi prin intermediul revelației. Sub conducerea apostolilor Săi, Biserica din vechime s-a răspândit repede și mii de oameni au fost botezați. Au fost formate congregații de sfinți în mare parte din Imperiul Roman. Vârstnici, episcopi, diaconi, preoți, învățători și evangheliști (patriarhi) au fost chemați și li s-a dat autoritatea preoției de către apostoli.
Marea apostazie a avut loc în timpul secolelor care au urmat slujirii Domnului în viața muritoare.
Scrieți, pe tablă, următorul adevăr: Apostazia are loc când oamenii se îndepărtează de adevărata doctrină a Evangheliei și îi resping pe slujitorii autorizați ai Domnului.
Explicați că, de-a lungul istoriei lumii, au existat perioade de apostazie generală. Un exemplu este marea apostazie, care a avut loc după ce Salvatorul a întemeiat Biserica Sa (vezi 2 Tesaloniceni 2:1-3). După moartea apostolilor Salvatorului, oamenii au modificat principiile Evangheliei și au făcut schimbări neautorizate în organizarea Bisericii și în rânduielile preoției. (Vezi Fideli credinței: referințe pentru Evanghelie [2004], p. 13-14.)
Explicați faptul că, în pofida eforturilor apostolilor, Biserica din vechime a avut parte de amenințări. Împărțiți membrii clasei în trei grupuri. Invitați fiecare grup să studieze unul dintre fragmentele din scripturi scrise pe tablă și să caute ceva ce a fost o amenințare pentru Biserică. (Pentru cei care citesc Faptele apostolilor 12:1-3, le puteți clarifica faptul că Iacov și Petru erau apostoli.) După ce le-ați acordat timp suficient, invitați un cursant din fiecare grup să spună ce a găsit grupul său.
De ce credeți că aceste amenințări erau atât de periculoase pentru Biserică?
Invitați un cursant să citească următoarea declarație a președintelui Boyd K. Packer, președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, care a vorbit despre pierderile suferite în acea vreme de Biserica din vremurile Noului Testament:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Iacov a fost ucis în Ierusalim de către Irod. Petru și Pavel au murit la Roma. Tradiția spune că Filip a călătorit spre est. Mai mult de-atât nu cunoaștem.
S-au împrăștiat, au predicat, au depus mărturie și au întemeiat Biserica. Și au murit pentru crezurile lor, iar după moartea lor, au urmat secolele întunecate ale apostaziei” („Cei Doisprezece”, Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 84).
Invitați un alt cursant să continue să citească explicația președintelui Packer despre cea mai importantă pierdere rezultată din marea apostazie:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Cel mai prețios lucru care s-a pierdut în timpul apostaziei a fost autoritatea deținută de Cei Doisprezece – cheile preoției. Pentru ca Biserica să fie Biserica Sa trebuie să existe un Cvorum al celor Doisprezece care să dețină cheile și să le confere altora” („Cei Doisprezece”, p. 84).
Ce efect are pierderea autorității preoției asupra celorlalte elemente esențiale ale Bisericii?
A existat vreun mod prin care ar fi putut oamenii să restaureze Biserica fără apostoli și profeți, fără autoritatea preoției sau cunoașterea corectă a doctrinei lui Isus Hristos? De ce da sau de ce nu?
Invitați un cursant să citească următorul rezumat istoric prezentat de președintele Packer:
Imagine
Președintele Boyd K. Packer
„Pe măsură ce secolele au trecut, flacăra a început să pâlpâie și s-a stins. Rânduieli au fost modificate sau abandonate. Linia autorității a fost întreruptă, iar autoritatea de a-L conferi pe Duhul Sfânt ca dar a dispărut. Epoca întunecată a apostaziei a cuprins lumea” („The Cloven Tongues of Fire”, Ensign, mai 2000, p. 8).
De ce credeți că este important să înțelegeți marea apostazie și consecințele ei? (Deși cursanții pot identifica o varietate de motive, subliniați că înțelegerea acestei mari îndepărtări de la adevăr ne ajută să ne dăm seama că restaurarea doctrinei și autorității lui Isus Hristos a fost necesară pentru biruirea efectelor marii apostazii.)
Explicați că, deși nu va mai exista o altă apostazie generală de la adevăr, fiecare dintre noi trebuie să se păzească de apostazia personală ținând legămintele, supunându-se poruncilor, urmând conducătorii Bisericii, luând din împărtășanie și întărindu-și mărturia studiind zilnic din scripturi, rugându-se și slujind zilnic (vezi Fideli credinței, p. 13-14). Încheiați depunând mărturie despre dragostea Tatălui Ceresc pentru copiii Lui, despre realitatea marii apostazii și despre marele dar al restaurării Evangheliei.
Comentarii și informații generale
Apostazia are loc din cauza nesupunerii și a pierderii credinței.
Președintele Henry B. Eyring, din Prima Președinție, a explicat că unul dintre motivele pentru care a avut loc apostazia a fost lipsa credinței în rândul membrilor Bisericii:
Imagine
Președintele Henry B. Eyring
„Oamenii lui Dumnezeu nu au fost întotdeauna demni de experiența minunată pe care noi am trăit-o aici, astăzi. După înălțarea lui Hristos, apostolii au continuat să folosească cheile pe care El le-a lăsat. Dar, pentru că membrii nu au mai fost supuși și și-au pierdut credința, apostolii au murit fără ca aceste chei să fie trecute mai departe succesorilor. Noi numim acest episod tragic «apostazie». Dacă membrii Bisericii din acele zile ar fi avut ocazia și voința de a-și exercita credința așa cum aveți dumneavoastră astăzi, Domnul nu ar fi luat cheile preoției de pe pământ. Deci, aceasta este o zi cu semnificație istorică și importanță eternă în istoria lumii și pentru copiii Tatălui nostru Ceresc.
Acum, obligația noastră este să rămânem demni de credința de care avem nevoie pentru a ne îndeplini promisiunea de a-i susține pe aceia care au fost chemați. Domnul a fost foarte mulțumit de Biserică la începutul restaurării și așa este și astăzi. Dar, El i-a avertizat pe membri atunci, la fel cum o face și acum, că El nu poate să tolereze păcatul nici în cel mai mic grad. Pentru a-i susține pe cei care au fost chemați astăzi, trebuie să ne analizăm viețile, să ne pocăim ori de câte ori este necesar, să promitem să ținem poruncile Domnului și să-i urmăm pe slujitorii Săi. Domnul ne avertizează că, dacă nu facem aceste lucruri, Duhul Sfânt va fi luat de la noi, noi vom pierde lumina pe care am primit-o și nu vom mai fi capabili să ținem promisiunea pe care am făcut-o astăzi de a-i susține pe slujitorii Domnului în Biserica Sa adevărată” („Biserica adevărată și vie”, Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 21).
Dumnezeu nu Și-a întors spatele la copiii Săi în timpul apostaziei.
Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat că, nici în vremurile de întuneric și de apostazie, Tatăl Ceresc nu-Și întoarce spatele la copiii Săi:
Imagine
Vârstnicul M. Russell Ballard
„În relativ scurta perioadă acoperită de Noul Testament… oamenii s-au întors împotriva lui Hristos și a apostolilor Săi. Prăbușirea a fost atât de mare, încât am ajuns s-o cunoaștem ca fiind marea apostazie, ceea ce a condus către secolele de stagnare spirituală și ignoranță numite Evul mediu.
Acum, trebuie să fiu foarte clar în legătură cu aceste perioade de apostazie și întuneric spiritual, care s-au repetat de-a lungul istoriei. Tatăl nostru Ceresc îi iubește pe toți copiii Săi și El dorește ca ei, toți, să aibă binecuvântările Evangheliei în viața lor. Lumina spirituală nu este pierdută pentru că Dumnezeu le întoarce spatele copiilor Săi. Ci întunericul spiritual apare atunci când copiii Săi, în colectivitate, Îi întorc spatele lui Dumnezeu. Este o consecință firească a alegerilor greșite făcute de indivizi, comunități, țări și civilizații întregi. Acest fapt a fost dovedit din nou și din nou, de-a lungul timpului. Una dintre marile lecții care rezultă din acest tipar istoric este că alegerile noastre, atât individuale, cât și colective, au ca rezultat consecințe spirituale pentru noi înșine și pentru urmașii noștri” („Să învățăm lecții din trecut”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 32).