Seminar
Lecția 144 Doctrină și legăminte 135 – prima parte

Lecția 144

Doctrină și legăminte 135 – prima parte

Introducere

În data de 27 iunie 1844, profetul Joseph Smith și fratele său, Hyrum, care era președintele asistent și patriarhul Bisericii, au fost martirizați în Carthage, Illinois. Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a aprobat ca un anunț despre martiriu să fie inclus la sfârșitul ediției din anul 1844 a cărții Doctrină și legăminte, care era aproape gata de a fi publicată. Anunțul se baza pe relatările martorilor oculari, vârstnicii John Taylor și Willard Richards, membri ai Cvorumului celor Doisprezece. Această revelație este consemnată în Doctrină și legăminte 135.

Notă. Această lecție include mai multe relatări istorice care pot fi citite de către cursanți. Puteți să faceți exemplare ale acestor relatări și să le oferiți cursanților la începutul lecției.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 135:1-7

Este anunțat martiriul lui Joseph și Hyrum Smith.

Începeți lecția întrebând cursanții dacă își amintesc unde erau atunci când au aflat despre moartea unui președinte al Bisericii sau a unei persoane dragi.

Invitați cursanții să-și imagineze că sunt membri ai Bisericii care trăiesc în Nauvoo, Illinois, în anul 1844 și primesc vestea consemnată în Doctrină și legăminte 135:1. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, acest verset.

  • Cum v-ați fi simțit după auzirea acestei tragedii?

Explicați că mulți sfinți au fost copleșiți de durere când au aflat despre moartea lui Joseph și Hyrum Smith. Încurajați cursanții să reflecteze asupra propriilor sentimente față de Joseph Smith și asupra mărturiei lor cu privire la el în timp ce învață despre ultimele zile din viața sa.

Informați cursanții că Joseph Smith și sfinții au trăit în pace în Illinois timp de aproximativ trei ani. Totuși, începând cu anul 1842, au început să aibă, din nou, parte de opoziție. Disidenții din Biserică și oponenții din afara Bisericii și-au unit eforturile împotriva profetului și a Bisericii. Unii cetățeni din Illinois au început să se teamă și să disprețuiască influența politică a sfinților. Alții au devenit invidioși pe creșterea economică a orașului Nauvoo și erau critici cu privire la puterea conducerii și miliției orașului Nauvoo. Unii au început să nu-i placă pe sfinți din cauza neînțelegerilor legate de doctrinele și practicile mormone unice, precum căsătoria pluralistă, care fuseseră prezentate în mod greșit de membrii apostați ai Bisericii. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 263-266, p. 270-271.)

Rugați un cursant să citească următorul paragraf:

Cursantul 1

Până în luna iunie a anului 1844, animozitatea împotriva Bisericii s-a intensificat foarte mult. Unii cetățeni din Illinois discutau să-i alunge pe sfinți din stat, în timp ce alții complotau să-l omoare pe profet. Unii dintre cei care conspirau împotriva profetului și a Bisericii erau foști membri ai Bisericii care deveniseră apostați. În data de 7 iunie 1844, William Law, care slujise în calitate de al doilea consilier în Prima Președinție, și alți apostați au tipărit primul număr al unui ziar numit Nauvoo Expositor. În încercarea de a ațâța oamenii împotriva profetului și a Bisericii, acești bărbați au folosit ziarul respectiv pentru a-i defăima pe Joseph Smith și pe alți conducători ai Bisericii. Joseph Smith și cei mai mulți dintre membrii consiliului orașului Nauvoo și-au dat seama că acest ziar instigator va duce la acțiuni violente ale gloatelor împotriva orașului. Au decis că ziarul tulbura ordinea publică și au ordonat ca mașina tipografică a Nauvoo Expositor să fie distrusă.

Explicați faptul că, atât conținutul ziarului Nauvoo Expositor, cât și distrugerea mașinii tipografice au dus la intensificarea ostilității antimormone. Proprietarii mașinii tipografice i-au dat în judecată pe Joseph Smith și pe alți conducători ai orașului, acuzându-i de incitare la răzvrătire. Joseph Smith a fost declarat nevinovat, însă eliberarea sa i-a înfuriat și mai rău pe dușmanii săi. Când au început să circule informații conform cărora erau gloate care se adunau pentru a ataca orașul Nauvoo, Joseph Smith, în calitate de primar, a decretat legea marțială în orașul Nauvoo (lege militară temporară). Sub îndrumarea lui Thomas Ford, guvernatorul statului Illinois, Joseph a ordonat legiunii Nauvoo să apere orașul.

Invitați un cursant să citească următoarele două paragrafe:

Cursantul 2

Agitația în zonă a crescut atât de mult încât guvernatorul Ford s-a dus la Carthage, centrul administrativ al regiunii, pentru a neutraliza o posibilă izbucnire a violențelor. I-a scris lui Joseph Smith spunând că doar un proces al profetului și al altor conducători în fața unui complet de judecată, format din persoane care nu erau mormone, în Carthage, îi va mulțumi pe oameni. Guvernatorul Ford i-a promis, de asemenea, protecție completă și un proces cinstit, dacă veneau în mod voluntar. Joseph i-a răspuns că viața lui va fi în pericol în timpul călătoriei și că nu se va duce.

În timp ce Joseph Smith se consulta cu frații despre ce urma să facă, a simțit că, dacă el și Hyrum plecau din Nauvoo și călătoreau spre vest, sfinții din Nauvoo nu ar fi avut de suferit. Acționând conform acestui sfat, Joseph și Hyrum au traversat râul Mississippi și s-au dus în Iowa. Totuși, unii membri ai Bisericii din Nauvoo s-au îndoit de planul profetului. Câțiva au venit la el și l-au acuzat de lașitate spunând că îi abandona pe sfinți lăsându-i să înfrunte singuri persecuția. Profetul a răspuns: „Dacă viața mea nu are nicio valoare pentru prietenii mei, atunci nu are nici pentru mine” (în History of the Church, 6:549). După ce s-au sfătuit, Joseph și Hyrum s-au întors în Nauvoo. În zorii zilei de 24 iunie 1844, au plecat spre Carthage.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 135:4. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce profeție a făcut Joseph Smith aproape de Carthage.

  • Ce a spus Joseph că urma să i se întâmple?

  • Cum credeți că s-a simțit profetul părăsindu-și membrii familiei, știind că nu se va mai întoarce la ei?

  • De ce credeți că Joseph era „calm ca o dimineață de vară” când știa că mergea ca „un miel la masacru”?

Explicați că profetul știa că moartea sa urma să salveze viețile sfinților.

În timp ce Hyrum Smith se pregătea să meargă la închisoarea Carthage, a citit din Eter 12:36-38, din Cartea lui Mormon, și a îndoit pagina în acel loc. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 135:5. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să observe ce a citit și marcat Hyrum înainte să meargă la închisoarea Carthage.

  • De ce credeți că aceste versete din cartea lui Eter au trebuit citite de Hyrum în acel moment?

  • Care credeți că este înțelesul expresiei „toți oamenii vor ști că veșmintele mele nu sunt pătate cu sângele vostru” (D&L 135:5)?

Rugați cursanții să se gândească la cum s-au simțit Joseph și Hyrum știind că și-au îndeplinit cât de bine au putut chemările și îndatoririle date de Dumnezeu.

  • Ce putem învăța din exemplele lui Joseph și Hyrum Smith care să ne poată ajuta să ne îndeplinim chemările pe care le primim de la Dumnezeu?

Invitați un cursant să citească rezumatul de mai jos al evenimentelor care au avut loc în perioada 25-27 iunie 1844.

Cursantul 3

În data de 25 iunie 1844, Joseph și Hyrum Smith, precum și alți conducători și-au plătit cauțiunea și au fost eliberați până când putea avea loc un proces oficial care să judece acuzația de incitare la răzvrătire (fiind vorba de distrugerea Nauvoo Expositor). Cu toate acestea, în acea seară, Joseph și Hyrum au fost duși la închisoarea Carthage fiind acuzați de trădare, lucru față de care Joseph și avocații săi au protestat spunând că era ilegal, deoarece acea acuzație nu fusese menționată mai devreme la audierea pentru eliberarea pe cauțiune. Pentru trădare nu se putea plăti cauțiune, prin urmare au trebuit să stea în Carthage – unde viața le era în pericol.

În data de 26 iunie 1844, Joseph a fost vizitat, în închisoare, de guvernatorul Ford. Guvernatorul Ford se gândea să se ducă la Nauvoo, iar Joseph l-a rugat să meargă împreună, simțind că nu era în siguranță în Carthage. Guvernatorul Ford i-a promis că, dacă pleca din Carthage, urma să-i ia cu el pe Joseph și Hyrum. În acea seară, profetul le-a depus mărturie paznicilor despre autenticitatea Cărții lui Mormon și despre restaurarea Evangheliei.

În dimineața zilei de 27 iunie 1844, Joseph a scris într-o scrisoare către Emma: „Sunt foarte resemnat cu soarta mea, știind că sunt neprihănit și am făcut tot ce se putea face. Transmite dragostea mea copiilor și tuturor prietenilor mei” (în History of the Church, 6:605). Mai târziu, în acea zi, în pofida faptului că știa despre planurile cetățenilor locali de a ataca închisoarea și de a omorî prizonierii, guvernatorul Ford a plecat din Carthage pentru a vorbi cetățenilor din Nauvoo. Și-a încălcat promisiunea și nu i-a luat pe Joseph și Hyrum cu el. Înainte de a pleca, guvernatorul Ford i-a pus pe cei din Carthage Greys – cei mai ostili dintre milițienii din Carthage – să păzească închisoarea, iar pe ceilalți i-a trimis acasă.

Informați cursanții că, în acea după-amiază caldă și umedă a zilei de 27 iunie, apostolii John Taylor și Willard Richards erau cu Joseph și Hyrum în închisoarea Carthage. O presimțire că ceva rău urma să se întâmple a pătruns în inima profetului și a celor care erau cu el în timp ce stăteau în dormitorul temnicerului de la etajul al doilea al închisorii. Hyrum Smith l-a rugat pe John Taylor să cânte „Un biet drumeț îndurerat” (vezi Imnuri, nr. 22). Dacă acest imn este disponibil în cartea de imnuri, puteți invita cursanții să cânte câteva strofe. În timp ce cântă, invitați-i să se gândească la semnificația pe care acest imn a avut-o, în acel moment, pentru Joseph și Hyrum Smith.

Invitați trei cursanți să citească, pe rând, următoarele rezumate despre martiriu. Rugați membrii clasei să încerce să vizualizeze aceste evenimente ca și cum ar fi cu profetul în închisoarea Carthage.

Cursantul 4

Pe 27 iunie 1844, la scurt timp după ora 5:00 după-amiază, o gloată formată din aproximativ 150-200 de bărbați, cu fețele vopsite pentru a-și ascunde identitatea, a înconjurat închisoarea. Paznicii nu au opus prea multă rezistență când mai mulți membri ai gloatei au fugit pe scări către camera unde se aflau profetul și prietenii săi.

Joseph și ceilalți țineau ușa închisă pentru a preveni gloata să o deschidă cu forța. Cineva din gloată a tras un foc de armă prin partea de sus a ușii, nimerindu-l pe Hyrum în partea stângă a nasului. A căzut pe spate, exclamând: „Sunt un om mort!” (în History of the Church, 6:617). John Taylor a spus: „Nu voi uita niciodată compătimirea și considerația profunde de pe chipul fratelui Joseph când s-a apropiat de Hyrum și, aplecându-se asupra lui, a exclamat: «O, bietul și dragul meu frate Hyrum!»” (în History of the Church, 7:102).

Cursantul 5

Mai devreme, în acea zi, un vizitator i-a dat lui Joseph un revolver. Acționând în apărarea tuturor din cameră, Joseph a fugit spre ușă ajungând lângă cadrul ușii de unde a tras cu revolverul în hol. Doar trei din cele șase gloanțe au putut fi trase, rănind mai mulți membri ai gloatei. Apoi, membrii gloatei și-au băgat armele prin ușa întredeschisă, iar John Taylor a încercat să împingă înapoi țevile armelor cu un baston.

În timp ce conflictul de la ușă se intensifica, John Taylor a încercat să scape prin fereastră. În timp ce încerca să facă aceasta, a fost împușcat în coapsă de către cineva din zona ușii, fiind împușcat și de către cineva de afară. A căzut pe podea și, în timp ce încerca să se bage sub patul de lângă fereastră, a mai fost lovit de alte trei gloanțe care l-au rănit grav. Între timp, pe măsură ce țevile armelor pătrundeau prin ușa întredeschisă, Willard Richards a început să le lovească ajutându-se de un baston.

Cursantul 6

În acel moment, Joseph Smith s-a hotărât să încerce să fugă prin aceeași fereastră, pentru a-și salva viața și, așa cum au crezut unii, pentru a le salva viața lui Willard Richards și John Taylor. În timp ce Willard Richards continua să nu permită gloatei să treacă de ușă, profetul a sărit pe fereastra deschisă. Făcând astfel, a fost lovit de gloanțe, atât din interiorul închisorii, cât și din exteriorul acesteia. A căzut pe fereastră, exclamând: „O, Doamne, Dumnezeul Meu!”, ajungând pe pământul de sub ea. Membrii gloatei care erau în închisoare au fugit afară pentru a se asigura că Joseph era mort. Deși niciun membru al Bisericii nu venea spre Carthage, cineva a strigat: „Vin mormonii!” și întreaga gloată a fugit. (Vezi History of the Church, 6:618, p. 620-621; vezi, de asemenea, Church History in the Fulness of Times Student Manual , p. 283.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 135:2. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să observe descrierea sorții lui John Taylor și Willard Richards. Informați cursanții că Willard Richards a avut doar urechea stângă zgâriată de un glonț, ceea ce a împlinit profeția pe care Joseph o făcuse cu peste un an de zile înainte, conform căreia „timpul va veni când gloanțe vor zbura în jurul lui ca grindina și el își va vedea prietenii căzând la dreapta și la stânga, dar nu va fi nicio gaură în haina lui” (în History of the Church, 6:619).

Direcționați atenția cursanților către prima frază din Doctrină și legăminte 135:1 și adresați următoarea întrebare:

  • Ce credeți că înseamnă expresia „pentru a pecetlui mărturia acestei cărți și a Cărții lui Mormon”? (Puteți să explicați faptul că, în acest context, a pecetlui înseamnă a face ca ceva să fie permanent, ca de exemplu o mărturie.)

Subliniați cuvântul martiriu în versetul 1 și întrebați:

  • Ce este un martir? (O persoană care moare ca martor al adevărului crezurilor sau cauzei sale. Explicați că termenul martir provine dintr-un cuvânt din limba greacă și are înțelesul de martor.)

Rugați cursanții să parcurgă repede Doctrină și legăminte 135:7 și să afle pentru ce este martor martiriul lui Joseph și Hyrum Smith.

  • Prin moartea lor ca martiri, ce mărturie a lor au pecetluit Joseph și Hyrum Smith? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să identifice următorul adevăr: Joseph și Hyrum Smith și-au pecetluit cu viața lor mărturia despre adevărul Evangheliei restaurate. Puteți scrie acest adevăr pe tablă.)

Invitați cursanții să cugete la următoarea întrebare și să scrie răspunsurile în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:

  • Cum poate cunoașterea despre mărturia lui Joseph și Hyrum Smith și dorința lor de a muri pentru adevăr să vă influențeze mărturia?

După ce le-ați acordat suficient timp, invitați cursanții care doresc să-și împărtășească răspunsurile. Încheiați depunându-vă mărturia despre profetul Joseph Smith.

Comentarii și informații generale

Plecarea la Carthage.

Emma Smith a spus despre sentimentele pe care le-a avut atunci când soțul ei, Joseph, a traversat râul Mississippi pentru a se întoarce la Nauvoo: „Niciodată în viața mea nu am avut un sentiment mai neplăcut”, a spus ea, „căci mi-am dat seama că urma să fie ucis” (în Edmund C. Briggs, „A Visit to Nauvoo in 1856”, Journal of History, oct. 1916, p. 454). Când Joseph își părăsea căminul pentru a călători la Carthage în zorii zilei de luni, 24 iunie 1844, s-a întors spre Emma și a spus: „Emma, îi poți învăța pe fiii mei să urmeze exemplul tatălui lor?”. Emma a răspuns: „O, Joseph, te vei întoarce”. Joseph a repetat întrebarea de încă două ori, iar Emma i-a răspuns la fel de fiecare dată. (În „Edwin Rushton, Related by his Son”, în Hyrum L. Andrus și Helen Mae Andrus, They Knew the Prophet [1974], p. 171.) La momentul martiriului, Emma era însărcinată în luna a patra. Ea și Joseph mai aveau alți patru copii care trăiau: Julia (13 ani), care era adoptată, Joseph III (11 ani), Frederick (8 ani) și Alexander (6 ani).

Din exteriorul clădirii Mansion House, Joseph s-a adresat mulțimii care se adunase în zorii acelei zile. În timp ce făcea aceasta, fiii lui Joseph l-au tras de haină strigând: „Tată, o tată, nu te duce la Carthage. Te vor ucide”. Mama lui l-a întrebat dacă putea să promită că se va întoarce. (Dan Jones, „The Martyrdrom of Joseph and Hyrum Smith”, manuscris, 20 ian. 1855, Biblioteca de istorie a Bisericii, orașul Salt Lake). Fără să-i răspundă direct, Joseph le-a spus sfinților adunați: „Dacă nu mă duc acolo, [la Carthage], rezultatul va fi distrugerea acestui oraș și a locuitorilor săi; și nu mă pot gândi că frații și surorile mele dragi și copiii lor vor avea parte, din nou în Nauvoo, de suferințele din Missouri; nu, este mai bine ca fratele vostru, Joseph, să moară pentru frații și surorile sale, deoarece eu sunt dornic să mor pentru ei. Munca mea este terminată” (în Dan Jones, „The Martyrdrom of Joseph Smith and His Brother, Hyrum!”, traducere de Ronald D. Dennis, în Ronald D. Dennis, „The Martyrdom of Joseph Smith and His Brother Hyrum”, BYU Studies, volumul 24, nr. 1 [iarna anului 1984], p. 85; vezi, de asemenea, Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție, [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 277).

„După ce și-a îmbrățișat copilașii care se țineau de hainele lui și după ce și-a luat un rămas bun tandru, de la soția sa pe care o iubea atât de mult, care era și ea în lacrimi, și după ce i-a rostit mamei sale în vârstă ultimele cuvinte de alinare, s-a adresat celor din mulțime cu mare putere, îndemnându-i să fie credincioși pe calea pe care el le-a propovăduit-o și în religia pe care le-a predicat-o” (în Dan Jones, „The Martyrdom of Joseph Smith and His Brother, Hyrum!”, p. 85-86).

În timp ce Joseph ieșea călare din Nauvoo alături de cei care îl însoțeau, s-a oprit la locul unde se construia templul, „s-a uitat la edificiul sacru, apoi la oraș și a spus: «Acesta este cel mai plăcut loc și aici se află cei mai buni oameni de sub soare; puțin știu ei despre încercările care îi așteaptă»” (History of the Church, 6:554; vezi, de asemenea, Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 277).