În luna februarie a anului 1846, sfinții au început să părăsească Nauvoo călătorind spre vest prin teritoriul statului Iowa. În luna ianuarie a anului 1847, Brigham Young a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 136 la Winter Quarters (Cartierele de iarnă), Nebraska. Această lecție abordează Doctrină și legăminte 136:1-18, în care este cuprins sfatul Domnului menit să-i ajute pe sfinți să se organizeze și să se pregătească pentru a-și continua călătoria spre vest.
Sugestii pentru predare
Sfinții din zilele din urmă traversează Iowa și își stabilesc cartierul general la Winter Quarters.
Legați un cursant la ochi și așezați-l într-o parte a încăperii. Apoi, rearanjați unele obiecte în cameră, făcând gălăgie astfel încât cursantul să își dea seama că obiectele au fost mutate. Cereți cursantului legat la ochi să caute un coleg care să-l îndrume verbal pentru a putea ajunge de partea cealaltă a camerei. Când cursantul alege pe cineva, întrebați:
Ce te-a determinat să alegi acea persoană?
Cum poate încrederea noastră într-o altă persoană să influențeze cât de îndeaproape vom urma îndrumările ei?
Rugați ghidul să dea îndrumări astfel încât cursantul legat la ochi să poată ajunge în siguranță pe partea cealaltă a încăperii. Apoi, rugați-i pe cei doi cursanți să se întoarcă la locurile lor.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf despre exodul sfinților din Nauvoo. Rugați membrii clasei să fie atenți la modurile în care experiența sfinților a fost poate asemănătoare experienței avute de cursantul care a fost condus să traverseze clasa.
Sub amenințările violente din partea gloatelor, sfinții au început să părăsească Nauvoo în luna februarie 1846, călătorind spre vest de-a lungul statului Iowa. „Plecarea din Nauvoo a fost un act de credință pentru sfinți. Ei au plecat fără să știe exact unde merg sau când vor ajunge într-un loc în care să se instaleze. Ei știau doar că erau pe punctul de a fi izgoniți din Illinois de dușmanii lor și că cei care îi conduceau primiseră revelație să stabilească un refugiu în Munții Stâncoși” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 309).
Cum se aseamănă experiența sfinților legată de plecarea din Nauvoo cu experiența cursantului condus prin sala de clasă? (Atât sfinții, cât și cursantul s-au bizuit pe viziunea și îndrumarea cuiva în care aveau încredere pentru a-i ajuta să ajungă la destinație.)
Ce putem învăța din experiența sfinților legată de plecarea din Nauvoo? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să exprime următorul principiu: Ne exercităm credința atunci când urmăm sfatul și îndrumarea conducătorilor noștri din Biserică.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, relatarea de mai jos despre William Clayton. Rugați cursanții să fie atenți la exemplele de credință ale fratelui Clayton.
„William Clayton a fost chemat să facă parte dintr-unul dintre primele grupuri care au plecat din Nauvoo, lăsând-o pe Diantha, soția lui, cu părinții ei, ea mai având doar o lună până când urma să nască primul copil. Călătoria grea pe drumuri noroioase și dormitul în corturi friguroase i-au mâncat nervii, el fiind îngrijorat și cu privire la bunăstarea Dianthei. După două luni, el tot nu știa dacă ea născuse cu bine însă, în cele din urmă, a primit vestea cea bună că li se născuse un «băiețel gras și frumos». Aproape imediat după ce a primit vestea, William a luat loc și a scris un cântec care nu doar că avea o însemnătate deosebită pentru el, dar urma să devină un imn de inspirație și de recunoștință pentru membrii Bisericii timp de multe generații. Cântecul era «Veniți voi sfinți»” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints [1996], p. 71).
Invitați membrii clasei să cânte împreună primele trei strofe al imnului „Veniți voi sfinți” (Imnuri, nr. 23). (Sau vorbiți dinainte cu un cursant sau cu un grup de cursanți și invitați-i să se pregătească să cânte primele trei strofe ale acestui imn.) Înainte de a se cânta imnul, rugați cursanții să caute sau să fie atenți la expresii care ilustrează credința sfinților în Isus Hristos și încrederea acestora în conducătorii lor.
După ce s-au cântat primele trei strofe, întrebați:
Cum ilustrează acest imn credința sfinților în Isus Hristos și încrederea acestora în conducătorii lor?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, relatarea de mai jos despre Orson și Catherine Spencer. Rugați membrii clasei să fie atenți la exemplele de credință și încredere ale soților Spencer.
„După ce au plecat din Nauvoo, [Catherine], care era firavă și avea o sănătate șubredă, s-a îmbolnăvit foarte repede din cauza greutăților numeroase de care au avut parte. Soțul îndurerat le-a scris socrilor lui implorându-i să o primească în casa lor până când sfinții aveau să găsească un loc în care să se poată stabili. Răspunsul a fost: «Dacă renunță la credința ei degradantă, poate să vină; n-o vom primi niciodată dacă nu renunță mai întâi la aceasta».
După ce i s-a citit scrisoarea, ea și-a rugat soțul să-și ia Biblia, s-o deschidă la Rut și să citească versetele șaisprezece și șaptesprezece din primul capitol: «Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu»” (Memoirs of John R. Young: Utah Pioneer 1847 [1920], p. 17-18). Catherine Spencer a murit la scurt timp după aceea.
Invitați cursanții să cânte a patra strofă a imnului „Veniți voi sfinți”. Rugați-i să se gândească la legătura dintre cuvintele acestei strofe și Catherine Spencer. După ce au cântat strofa, întrebați:
Care este legătura dintre cuvintele acestei strofe și Catherine Spencer?
Invitați cursanții să-și stabilească obiectivul de a-și exercita credința în Isus Hristos și de a urma mai bine sfatul și îndrumarea conducătorilor lor din Biserică.
Invitați cursanții să-și deschidă scripturile la Harta 6 („Deplasarea spre vest a Bisericii”) din secțiunea Hărți din scripturi, fotografii și date cronologice din istoria Bisericii și să localizeze Nauvoo și Winter Quarters. Explicați faptul că, din cauza ploilor excesive și a proviziilor insuficiente, sfinții care au părăsit Nauvoo în februarie 1846 au petrecut patru luni pentru a face o călătorie de 300 de mile (cca 483 de km) de-a lungul statului Iowa. Ritmul de mers al grupului a fost lent din cauza acestor condiții și deoarece ei au pierdut sprijinul a mai mult de 500 de bărbați sfinți din zilele din urmă apți. Acești bărbați, care au devenit cunoscuți ca Batalionul Mormon, au ascultat cu atenție chemarea președintelui Brigham Young de a se înrola în Armata Statelor Unite pentru a câștiga bani pentru a-i ajuta pe membrii săraci ai Bisericii să facă drumul spre vest. Acest sacrificiu a ajutat în multe feluri, dar a lăsat, de asemenea, multe familii fără soți și tați în timpul unei părți a călătoriei. Având în vedere acest ritm lent, conducătorii Bisericii au hotărât să nu continue drumul spre Munții Stâncoși până în primăvara anului 1847. Ei i-au sfătuit pe sfinți să se instaleze pentru iarnă. Una dintre cele mai mari așezări, denumită Winter Quarters, a fost situată în partea de vest a râului Missouri, statul Nebraska din zilele noastre.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, descrierea de mai jos a Winter Quarters și a altor așezări temporare.
Mulți dintre sfinți trăiau în case din bârne și în adăposturi făcute din salcie și pământ. Mulți oameni erau adăpostiți în mod neadecvat pentru vremea friguroasă. Boli, precum malaria, pneumonia, tuberculoza, holera și scorbutul, au avut drept rezultat multă suferință și moarte. Peste șapte sute de oameni au murit în tabere până la sfârșitul primei ierni. (Vezi Our Heritage, p. 71-72; Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 319-320.)
Dacă ați fi fost cu sfinții la Winter Quarters, ce sentimente ați fi avut înțelegând faptul că trebuia să mai călătoriți încă alte sute de kilometri?
Domnul sfătuiește sfinții să se organizeze și să se pregătească pentru a-și continua călătoria spre vest.
Rugați cursanții să parcurgă repede introducerea la Doctrină și legăminte 136 și să afle unde a fost primită această revelație și de către cine. Rugați-i să vă spună ce au aflat.
Cum credeți că i-a ajutat pe sfinți faptul de a ști că Domnul continua să le reveleze voia Sa? (Răspunsurile pot include că această revelație i-a ajutat să știe că Domnul cunoștea situația lor, că El avea să-i ajute să-și continue călătoria spre vest și că El vorbea prin intermediul președintelui Brigham Young la fel cum a făcut-o prin intermediul profetului Joseph Smith.)
Invitați câțiva cursanți să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 136:2-5. Rugați-i pe membrii clasei să urmărească în scripturile lor, căutând ce i-a instruit Domnul pe sfinți să facă pentru a se pregăti să-și continue călătoria spre vest.
Cum trebuiau organizate companiile?
De ce credeți că era folositor ca sfinții să fie organizați în grupuri având conducători desemnați? Cum este acest lucru similar cu modul în care este organizată Biserica astăzi? (După ce cursanții răspund la aceste întrebări, scrieți, pe tablă, următorul adevăr: Domnul îi organizează pe sfinții Săi în grupuri, astfel încât fiecare persoană să poată fi îndrumată și îngrijită.)
Ce sugerează versetul 4 despre modul în care sfinții vor primi tărie?
Explicați faptul că, din cauza bolilor și morții din Winter Quarters și din taberele învecinate, multe familii și persoane au avut nevoie de ajutor financiar pentru a-și putea continua călătoria spre vest.
Împărțiți cursanții în echipe de câte doi. Invitați cursanții să studieze împreună Doctrină și legăminte 136:6-11 și să afle modurile în care sfinții trebuiau să se îngrijească de cei nevoiași. Înainte de a citi acest fragment, explicați cursanților că sfinții nu au plecat cu toții în același timp din Winter Quarters. Expresia „aceia care vor locui” din versetul 6 se referă la sfinții care urmau să rămână un timp în Winter Quarters și taberele învecinate.
Care cuvinte și expresii din versetele 6-11 indică modul în care sfinții trebuiau să aibă grijă de cei care aveau nevoie de ajutor?
Care cuvânt din versetul 7 se referă la oamenii care pregătesc drumul pentru ceilalți? (Pionieri.)
Scrieți următoarea definiție pe tablă. (Citat din Oxford English Dictionary, ediția a 2-a [1989], „pionier”.)
Pionier: o persoană care merge înainte să pregătească sau să deschidă drumul pe care să meargă alții.
Potrivit celor relatate în versetul 11, ce a promis Domnul celor care îi vor ajuta pe alții care aveau nevoie și le vor pregăti calea? Ce putem învăța din aceasta? (După ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următorul principiu: Domnul ne binecuvântează când îi ajutăm pe cei nevoiași și le pregătim calea.)
Invitați cursanții să discute cu colegul de echipă despre întrebarea de mai jos:
Cine a pregătit calea pentru voi pentru a vă bucura de binecuvântările Evangheliei?
Rugați-i pe cursanți să mediteze la următoarea întrebare. Apoi, invitați câțiva cursanți să împărtășească celor din clasă răspunsurile lor.
Ce veți face pentru a fi un pionier – pentru a-i ajuta pe cei nevoiași și pentru a pregăti calea pentru ca ei să se bucure de binecuvântările Evangheliei?
Rezumați Doctrină și legăminte 136:12-18 explicând că Domnul a poruncit slujitorilor Lui să le predea sfinților această revelație.
Încheiați depunându-vă mărturia despre adevărurile pe care le-ați discutat și încurajând cursanții să acționeze conform acestor adevăruri.
„Un dicționar definește cuvântul pionier ca fiind «cineva care merge înainte pentru a pregăti sau deschide calea pentru ca alții să o urmeze» [Oxford English Dictionary, ediția a 2-a (1989), „pionier”]. Putem să ne lăsăm inspirați de curajul și fermitatea care i-a caracterizat pe pionierii unei generații trecute? Putem noi, în realitate, să fim pionieri?
Știu că putem. O, cât de mult este nevoie astăzi de pionieri!” („Astăzi, lumea are nevoie de pionieri”, Ensign, iulie 2013, p. 5).
Vârstnicul Parley P. Pratt a relatat despre ce au făcut sfinții pentru a pregăti calea pentru cei care aveau s-o urmeze:
Imagine
Parley P. Pratt.
„Toate lucrurile fiind în armonie și în ordine, taberele au mers mai departe. Ajungând la un loc pe un braț al râului Grand, ne-am așezat tabără pentru o vreme, căci călătorisem mult timp prin ploi abundente, continue, prin noroi și mocirlă. Aici, am îngrădit și am cultivat o fermă publică de sute de hectare și am început să ne stabilim, pentru binele acelora care trebuiau să rămână și al acelora care trebuiau să vină după noi din Nauvoo. Am numit acest loc «Garden Grove»” (Autobiography of Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt jr. [1938], p. 342).
În luna mai a anului 1846, Jesse C. Little, reprezentant al Bisericii, s-a întâlnit cu oficialii guvernului Statelor Unite în Washington, D.C. Biserica a întrebat dacă sfinții din zilele din urmă puteau oferi guvernului ajutor sau servicii în schimbul unui ajutor financiar pentru migrarea sfinților spre vest. Congresul Statelor Unite declarase recent război împotriva Mexicului, iar președintele James Polk a discutat cu Jesse C. Little posibilitatea ca bărbații sfinți din zilele din urmă să se poată înrola în armata Statelor Unite și să-și folosească salariile pentru a-i ajuta pe sfinți în călătoria lor. În timp ce sfinții traversau Iowa, recrutorii armatei Statelor Unite au cerut membrilor Bisericii să-și slujească țara în războiul împotriva Mexicului. La început, sfinții au refuzat, dar președintele Brigham Young a încurajat bărbații să meargă cu scopul de a strânge bani pentru a-i aduna pe cei săraci din Nauvoo și pentru a-i ajuta pe sfinți să se deplaseze spre vest. Datorită sfatului președintelui Young, peste 500 de bărbați s-au înrolat în armata Statelor Unite. Acest grup a fost numit Batalionul Mormon. Un număr de femei și copii au însoțit membrii acestui batalion în timp ce au mărșăluit peste 3.000 de kilometri spre partea sudică a Californiei, unde au servit ca trupe de ocupație.
În data de 4 iulie 1846, Daniel B. Rawson a consemnat: „M-am supărat pe guvernul care m-a lăsat să fiu atacat și forțat să-mi părăsesc căminul. Am făcut următorul comentariu nepoliticos: «Mi-ar plăcea să-i văd pe toți condamnați și în iad». Nu am vrut să mă înrolez. În drum spre Bluff, i-am întâlnit pe președintele Brigham Young, pe Heber C. Kimball și pe W. Richards care se întorceau și care strângeau recruți. Au spus că salvarea lui Israel depindea de formarea acestei oști. Când am auzit aceasta, mi-am schimbat părerea. Am simțit că aveam datoria să mă duc” (în Norma Baldwin Ricketts, The Mormon Battalion [1996], p. 13).