În data de 1 august 1831, la mai puțin de două săptămâni după ce Domnul a desemnat Independence, Missouri, drept locul central al Sionului, Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 58. Această revelație a fost dată drept răspuns celor care erau nerăbdători să știe voia lui Dumnezeu cu privire la ei și acest pământ nou. În această revelație, Domnul i-a sfătuit pe sfinți să fie credincioși în suferințele lor și a explicat de ce i-a trimis în Sion. De asemenea, Domnul i-a încurajat pe sfinți să-și folosească libertatea de a alege pentru a face fapte neprihănite.
Domnul îi sfătuiește pe sfinți să fie credincioși în suferințele lor.
Înainte de începerea lecției, scrieți, pe tablă, cuvintele Prezent și Viitor.
Începeți lecția rugând cursanții să se gândească la cea mai mare provocare pe care o au de înfruntat, în prezent, în viețile lor.
Cum vă poate ajuta faptul de a vă gândi la viitorul vostru în această viață și în cea viitoare să nu fiți descurajați de provocările pe care le aveți de înfruntat acum?
Rugați un cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf. Rugați membrii clasei să identifice provocările pe care le-au avut sfinții din Missouri în anul 1831 și care ar fi putut să-i descurajeze pe unii dintre ei.
În luna ianuarie a anului 1831, misionarii au găsit un grup de indieni Delaware care trăiau pe teritoriul indian, dincolo de granița de vest a statului Missouri. Indienii Delaware era interesați să învețe Evanghelia cuprinsă în Cartea lui Mormon. Totuși, pentru că misionarii nu au primit autorizațiile necesare pentru a intra pe teritoriul indian și a predica Evanghelia și pentru că agenții și preoții indieni locali erau împotriva lor, misionarii Bisericii au fost obligați să părăsească teritoriul. Atunci, misionarii au încercat sa le propovăduiască locuitorilor albi din Independence, Missouri, și din zonele învecinate, dar mai puțin de zece convertiți s-au alăturat Bisericii până în luna iulie a anului 1831. Când vârstnici ai Bisericii din Ohio au început să ajungă în Missouri în luna iulie a anului 1831, câțiva au fost dezamăgiți de ceea ce au găsit. Unii dintre ei s-au așteptat să vadă o comunitate de credincioși aflată în creștere rapidă și o așezare pregătită să găzduiască pe membrii Bisericii care migrau. Câțiva și-au exprimat îngrijorarea pentru că pământul din Independence nu era desțelenit. În plus, unii dintre frați au fost încurajați să rămână în Missouri și să cumpere pământ cu scopul de a pregăti Sionul pentru sfinții care aveau să vină mai târziu.
De ce credeți că această situație i-ar fi putut descuraja pe unii membri ai Bisericii?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 58:1-2. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta ce le-a spus Domnul vârstnicilor că i-ar fi putut ajuta să înfrunte încercările pe care le aveau.
Ce le-a spus Domnul vârstnicilor?
Cum ați rezuma adevărurile din versetul 2? (Cursanții trebuie să identifice următoarele principii: Noi vom fi binecuvântați dacă ținem poruncile Domnului. Răsplata noastră eternă va fi mai mare dacă rămânem credincioși când avem parte de încercări. Le puteți sugera cursanților să marcheze expresiile care ne învață aceste principii din versetul 2.)
Faceți referire la cuvintele Prezent și Viitor scrise pe tablă. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 58:3-5. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi, căutând ceea ce le-a spus Domnul vârstnicilor cu privire la prezentul și viitorul poporului Său. Rugați cursanții să spună ce au găsit.
Potrivit celor relatate în versetul 3, ce nu reușim deseori să vedem sau să înțelegem atunci când trecem prin suferință?
Subliniați faptul că aceste versete par a sugera că Domnul voia ca vârstnicii să privească dincolo de încercările pe care le îndurau și să-și concentreze, în schimb, atenția asupra viitorului glorios pe care urmau să-l aibă dacă erau credincioși. Mesajul Domnului către sfinții din Missouri ne poate ajuta să îndurăm provocările concentrându-ne atenția asupra binecuvântărilor promise celor care îndură cu credință suferințele.
Cum vă poate ajuta faptul de a avea încredere că Domnul vă va binecuvânta să îndurați cu credință suferințele?
Când ați simțit că sunteți binecuvântați pentru că ați fost credincioși în timpul suferințelor?
Invitați cursanții să se gândească, din nou, la cea mai mare încercare pe care o au de înfruntat în prezent. Încurajați-i să rămână credincioși Evangheliei în pofida încercărilor pentru a putea primi răsplata pe care Domnul o are pregătită pentru ei atât acum, cât și în eternități.
Salvatorul explică de ce i-a trimis pe sfinți în Sion.
Adresați cursanților următoarele întrebări:
Ați fost vreodată rugați să faceți ceva, dar nu ați înțeles de ce vi s-a cerut să faceți acel lucru? Cum v-a făcut să vă simțiți?
Pe de altă parte, v-a rugat vreodată cineva să faceți ceva și, de asemenea, v-a ajutat să înțelegeți motivul pentru care făceați acel lucru? Ce a fost diferit atunci când ați știut motivul pentru care făceați acel lucru?
Explicați că Domnul a revelat câteva dintre motivele Sale pentru a-i trimite pe oameni să pună temelia Sionului. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 58:6-8. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute motivele date de Domnul pentru care i-a trimis pe oameni să pună temelia Sionului. Invitați cursanții să vă spună ce au aflat.
Rezumați Doctrină și legăminte 58:9-13 explicând că unul dintre motivele pentru care Domnul i-a trimis pe oameni să întemeieze Sionul a fost de a pregăti pământul pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos. În aceste versete, Domnul a făcut referire la pilda din Noul Testament care ne învață că oamenii din toate națiunile vor fi invitați să ia parte la binecuvântările Evangheliei.
Cum ar fi putut să-i ajute pe vârstnici să fie credincioși în timpul suferințelor lor faptul de a ști că pregăteau pământul pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos?
Domnul descrie responsabilitățile episcopului și le poruncește sfinților să respecte legile țării.
Imagine
Edward Partridge
Amintiți cursanților că Domnul îl chemase pe episcopul Edward Partridge să conducă eforturile de a clădi orașul Sion. Domnul le-a dat instrucțiuni episcopului Partridge și lui Sidney Gilbert să stea în Missouri pentru a administra proprietățile Bisericii și a cumpăra pământ în orașul Independence, Missouri, și pe lângă acesta (vezi D&L 57:7-8). Explicați că, pe măsură ce sfinții s-au pregătit să cumpere pământ, episcopul Partridge s-a certat cu Joseph Smith în privința calității pământului care fusese ales. El a considerat că trebuiau cumpărate alte parcele. Această neînțelegere a dus la o mustrare din partea Domnului.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 58:14-15. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la ceea ce i-a spus Domnul episcopului Partridge. Rugați cursanții să vă spună ce au găsit.
Faceți referire la Doctrină și legăminte 58:3. Cum ar fi putut adevărurile revelate în acest verset să-l ajute pe episcopul Partridge să aleagă să se pocăiască pentru că s-a certat cu profetul în privința parcelelor care trebuiau cumpărate?
Explicați membrilor clasei că episcopul Partridge a acceptat mustrarea Domnului cu umilință și i-au fost iertate păcatele.
Cum ne pot ajuta adevărurile revelate în Doctrină și legăminte 58:3 să răspundem poruncilor Domnului cu credință, nu cu necredință și împietrire a inimii.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 58:16-20. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi, căutând ce i-a spus Domnul episcopului Partridge în privința rolului său de episcop și a responsabilității sale de a ajuta la clădirea Sionului.
Potrivit celor relatate în aceste versete, care este responsabilitatea unui episcop?
Care sunt câteva dintre modurile în care episcopii trebuie să judece astăzi poporul Domnului?
Rezumați Doctrină și legăminte 58:21-23 explicând faptul că Domnul Se așteaptă ca noi să respectăm legea țării până când El va veni și va domni în timpul mileniului.
Domnul îi sfătuiește pe sfinți să-și folosească libertatea de a alege pentru a face bine.
Prezentați membrilor clasei situația de mai jos.
Imaginați-vă că, mergând pe stradă, vedeți o persoană în vârstă căzând. Pe care dintre următoarele lucruri ar trebui să le faceți?
Să așteptați ca Spiritul să vă îndrume să acționați.
Să așteptați ca altcineva să vă spună ce să faceți.
Să așteptați să vedeți dacă altcineva va ajuta.
Să ajutați de îndată persoana care a căzut.
După ce au răspuns, adresați cursanților următoarea întrebare:
De ce este important să ajutați persoana fără a aștepta instrucțiunile altcuiva?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 58:26-28. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute principii pe care Domnul i-a învățat pe sfinți în timp ce au avut de înfruntat provocarea de a construi orașul Sionului. (Puteți să explicați că expresia „acela care trebuie constrâns în toate lucrurile” [D&L 58:26] se referă la cineva care nu va acționa până când nu i se va cere.)
Ce adevăruri ați descoperit în versetele 26-28? (Cursanții pot răspunde menționând adevăruri precum următoarele: Noi avem puterea de a alege să acționăm pentru noi înșine. Dacă așteptăm ca Domnul să ne spună tot ce trebuie să facem, ne vom pierde răsplata. Dacă ne folosim libertatea de a alege pentru a realiza dreptate, vom fi răsplătiți. Folosind cuvintele cursanților, scrieți aceste adevăruri pe tablă.)
La ce „răsplată” se referă aceste versete? Cum pot influența faptele bune pe care le facem de bunăvoie posibilitatea de a primi viață veșnică?
Care sunt unele dintre modurile prin care vă puteți angaja cu sârguință în a face fapte bune acasă? La școală? În episcopia sau ramura voastră?
Invitați cursanții să împărtășească experiențe pe care le-au avut când au fost binecuvântați pentru că și-au folosit libertatea de a alege cu scopul de a face bine.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 58:29-33. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la ce li se întâmplă celor care nu-și folosesc libertatea de a alege pentru a face bine sau care se îndoiesc de poruncile Domnului.
Ce se întâmplă cu cei care nu-și folosesc libertatea de a alege pentru a face bine sau cei care se îndoiesc de poruncile Domnului?
Cum reacționează unii oameni atunci când nu primesc binecuvântări din cauza lenei sau a nesupunerii lor? Ce avertizări le dă Domnul unor astfel de persoane în versetul 33?
Depuneți mărturie despre cât de important este să ne folosim libertatea de a alege pentru a face bine. Invitați cursanții să-și folosească libertatea de a alege pentru a face ceva bine până la următoarea întâlnire a membrilor clasei. Spuneți cursanților că, în cadrul următoarei lecții, vor avea ocazia de a împărtăși ce au făcut.
Președintele Brigham Young ne-a învățat următoarele despre faptul de a avea o perspectivă eternă și despre slava pe care o primesc cei credincioși:
Imagine
Președintele Brigham Young
„Noi vorbim despre încercările și problemele noastre aici, în această viață; dar să presupunem că vă puteți vedea peste mii și milioane de ani, după ce ați dovedit că ați fost credincioși religiei dumneavoastră în scurta perioadă din această viață și ați obținut salvarea eternă și o cunună de slavă în prezența lui Dumnezeu. Apoi, priviți înapoi la viețile dumneavoastră aici și amintiți-vă de pierderi, încercări, suferințe și dezamăgiri… ați fi constrânși să exclamați: «Și ce? Acele lucruri au durat doar o clipă și acum suntem aici. Am fost credincioși câteva momente din timpul vieții noastre muritoare și, acum, ne bucurăm de viața eternă și de slavă»” („Remarks”, Deseret News, 9 nov. 1859, p. 1). (Vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a doua ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 119-120.)
Vârstnicul Neal A. Maxwell a împărtășit declarația lui C. S. Lewis, care a explicat că noi nu înțelegem întotdeauna ce are Dumnezeu pregătit pentru noi:
Imagine
Vârstnicul Neal A. Maxwell
„C. S. Lewis, în cartea sa, Creștinism, pur și simplu, descrie relația noastră cu Dumnezeu într-un mod special, care ne poate ajuta să apreciem faptul că supunerea față de voința Sa este singura modalitate prin care poate avea loc creșterea spirituală:
«Închipuie-te ca o casă vie. Dumnezeu vine să reconstruiască această casă. Poate că la început înțelegi ce vrea să facă. Îndreaptă jgheaburile, astupă găurile din acoperiș și așa mai departe; știai bine că aceste reparații trebuie făcute și nu te miri. Dar, apoi, începe să ciocănească prin casă într-un mod care doare groaznic de tare și nu pare a avea niciun rost. Oare ce o fi având în gând? Explicația este că El construiește cu totul altă casă decât cea la care te gândeai tu – o nouă aripă aici, un etaj în plus dincolo, câte un turn, câte o curte interioară. Tu credeai că vei fi transformat într-o căsuță mică și cochetă, dar el construiește un palat…» (C. S. Lewis, Mere Christianity [1952], p.160)” („The Value of Home Life”, Ensign, febr. 1972, p. 5).
„Două simboluri ale ospățului din Vechiul Testament se aplică ospățului Domnului: «[ospățul] de mâncăruri gustoase» și «[vinurile] vechi și limpezite». Ambele sunt semne ale belșugului, indicând că ospățul menționat aici are mare importanță (vezi, de asemenea, D&L 57:5-14; 65:3; Matei 22:1-14; Apocalipsa 19:7-9)” (Doctrine and Covenants Student Manual [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 120).
Episcopul Partridge s-a certat cu Joseph Smith în privința calității pământului care fusese ales în Missouri. El a considerat că trebuiau cumpărate alte parcele. Domnul l-a mustrat pe episcopul Partridge pentru purtarea sa.
Episcopul Partridge a acceptat mustrarea Domnului din Doctrină și legăminte 58 cu umilință. La câteva zile după ce această revelație a fost dată, el i-a scris soției sale: „Tu știi că eu dețin un rol important și, fiind mustrat câteodată, simt uneori ca și cum voi eșua, nu să renunț la cauză, ci mi-e teamă că rolul meu este mai mult decât pot să fac astfel încât să fie acceptat de Tatăl meu Ceresc” (scrisoare către Lydia Partridge, 5-7 aug. 1831, Biblioteca de istorie a Bisericii, orașul Salt Lake). Minuta unei întâlniri în Sion în care s-a discutat despre cearta dintre profetul Joseph și episcopul Partridge relatează că „lui îi pare și i-a părut mereu rău” de neînțelegere (Minute Book 2, 10 mart. 1832, p. 23, Biblioteca de istorie a Bisericii, orașul Salt Lake; vezi, de asemenea, josephsmithpapers.org). O revelație dată în data de 11 septembrie 1831 a indicat că Partridge fusese iertat pentru comportamentul său (Documents, Volume 2: July 1831–January 1833, volumul 2 din seria Documente a The Joseph Smith Papers [2013], p. 62).
Un exemplu bun al punerii în practică a sfatului de „[a fi angajați] cu sârguință într-o cauză bună” (D&L 58:27) se găsește într-o experiență împărtășită de vârstnicul Vaughn J. Featherstone, din Cei Șaptezeci:
Imagine
Vârstnicul Vaughn J. Featherstone
„Când aveam aproximativ zece sau unsprezece ani, multe dintre rudele noastre au venit în vizită. Trebuie să fi fost 35 sau 40. Mama îi invitase pe toți la cină. După cină, toți au mers în cealaltă camera și s-au așezat pentru a vorbi. Erau grămezi de vase și tacâmuri murdare peste tot. Mâncarea nu fusese pusă la loc și erau oale și cratițe murdare de pe urma tuturor pregătirilor.
Îmi amintesc că m-am gândit că, mai târziu, toți vor pleca și mama va trebui să facă toată curățenia. Mi-a venit o idee. Am început să fac curat. Se întâmpla înainte de apariția mașinilor electrice de spălat vase. Mama fusese întotdeauna foarte îngrijită și ne-a învățat cum să spălăm și să ștergem vasele corespunzător. Am început această muncă imensă. În sfârșit, trei ore mai târziu, terminasem de uscat ultimul vas. Pusesem la loc toată mâncarea, curățasem întreaga tejghea, chiuvetele și podeaua. Bucătăria era impecabilă.
Nu o să uit niciodată privirea de pe chipul mamei mai târziu, în acea noapte, când toți invitații plecaseră și a venit în bucătărie pentru a face curat. Eram ud de la piept până la genunchi. A meritat fiecare moment din efortul depus doar pentru a vedea expresia de pe chipul ei. Era o combinație de emoție, ușurare și mândrie. Atunci, am luat o decizie că voi încerca să readuc acea privire pe chipul ei iar și iar” („We Love Those We Serve”, New Era, mart. 1988, p. 19).