„Capitolul 5 Libertatea de a alege – darul alegerii”, Învățături ale președinților Bisericii: Thomas S. Monson (2020)

„Capitolul 5”, Învățături: Thomas S. Monson

Capitolul 5

Libertatea de a alege – darul alegerii

„Toate alegerile noastre au consecințe, dintre care unele au puțin de-a face sau nu au deloc de-a face cu salvarea noastră eternă iar altele au întru totul de-a face cu aceasta.”

Din viața lui Thomas S. Monson

„Sunt atât de recunoscător unui Tată Ceresc iubitor pentru darul Său al libertății de a alege sau dreptul de a alege”, a spus președintele Monson.¹ Printre numeroasele lui învățături despre folosirea libertății de a alege în mod înțelept, el a relatat următoarea întâmplare din viața sa:

„Gândurile mi se îndreaptă către o zi în care mă apropiam de împlinirea vârstei de optsprezece ani. Tuturor ne era foarte teamă. Al Doilea Război Mondial era încă în desfășurare și fiecare tânăr știa că trebuia să facă o alegere. Nu era prea multă libertate în a alege: putea alege să se ducă în armată sau putea alege să se ducă în marina militară. Eu m-am înrolat în forțele navale.

Patruzeci și patru dintre noi, bărbați tineri, stăteam acolo în biroul de recrutare. Nu voi uita niciodată cum subofițerii au venit la noi și ne-au prezentat o alegere. Ei au spus: «Voi, bărbați tineri, trebuie să faceți o alegere importantă. Pe de o parte, puteți fi înțelepți și puteți alege să vă alăturați marinei militare obișnuite. Vă puteți înrola pentru patru ani. Veți primi cea mai bună instruire. Veți avea parte de tot ceea ce este necesar, deoarece marina vă consideră ca fiind ai ei. Dacă alegeți să nu urmați această direcție, vă puteți înscrie în Rezerva Forțelor Navale. Forțele Navale nu sunt foarte interesate de rezervele lor în această etapă a jocului. Nu veți avea parte de școlarizare. Veți fi trimiși să vă îndepliniți îndatoririle pe mare. Nimeni nu știe care ar putea fi viitorul vostru».

Apoi, ne-au cerut să semnăm pe linia punctată. M-am întors către tatăl meu și i-am spus: «Ce să fac, tată?».

Cu un glas copleșit de emoție, el a răspuns: «Nu știu nimic despre marina militară». Aceasta era poziția fiecărui tată care a fost acolo în acea zi.

Patruzeci și doi dintre cei patruzeci și patru s-au înrolat în marina militară obișnuită pentru patru ani. Cel de-al patruzeci și treilea nu a putut trece testul fizic pentru Forțele Navale obișnuite, așa că a trebuit să se înroleze în rândul rezerviștilor.

Apoi, ei au venit la mine; și vă mărturisesc că am spus o rugăciune către cer, sperând cu sinceritate că Domnul îmi va răspunde. Și așa a făcut! Următorul gând mi-a venit în minte la fel de clar de parcă aș fi auzit un glas: «Întreabă-i pe acești subofițeri ce au ales ei».

I-am întrebat pe fiecare dintre acei subofițeri veterani: «Ați ales Forțele Navale sau ați ales să fiți rezerviști?».

Fiecare dintre ei alesese să fie rezerviști.

M-am întors și am spus: «Cu toată înțelepciunea și experiența pe care o aveți, vreau să fiu de partea voastră».

Am ales rezerviștii, ceea ce a însemnat că m-am înrolat pentru durata războiului, plus șase luni. Războiul s-a terminat și, într-un an, am fost lăsat la vatră cu onoare din serviciul militar. Am putut să-mi continui educația. Am avut privilegiul de a sluji în multe chemări în cadrul Bisericii. Cine știe cum ar fi putut fi schimbat cursul vieții mele dacă nu mi-aș fi alocat acel moment pentru a apela la Tatăl meu Ceresc să mă îndrume și să mă călăuzească în ceea ce pentru unii ar fi putut părea o hotărâre minoră!”².

Tom Monson a slujit în Rezerva Forțelor Navale ale Statelor Unite în anii 1945 și 1946.

Învățături ale lui Thomas S. Monson

Când am venit pe pământ, am adus cu noi darul libertății de a alege.

Noi știm că am avut libertatea de a alege înainte de existența acestui pământ, precum și că Lucifer a încercat să ne-o ia. El nu a avut încredere în principiul libertății de a alege sau în noi și a susținut să ne impună salvarea. El a insistat că, prin [alternativa sa la planul Tatălui], niciun suflet nu avea să fie pierdut, însă părea să nu recunoască – sau poate să nu-i pese – că, în plus, nimeni nu avea să fie mai înțelept, mai puternic, mai înțelegător sau mai recunoscător dacă [alternativa] sa era urmată.³

Când am venit pe pământ, am adus cu noi acel mare dar de la Dumnezeu – chiar libertatea noastră de a alege. În foarte multe aspecte, avem privilegiul de a alege singuri. Aici învățăm din propriile experiențe dificilele. Discernem între bine și rău. Facem diferența între dulce și amar. Învățăm că hotărârile determină destinul.⁴

Tatăl Ceresc ne-a dat marele dar al libertății de a alege înainte să fi venit pe pământ.

Chiar la început, după ce [Tatăl Ceresc] i-a arătat lui Adam pomii din Grădină din care putea mânca liber, El i-a atras, apoi, atenția lui Adam în legătură cu un pom și l-a sfătuit să nu ia din fructul lui. Apoi, El a adăugat: „Totuși, poți alege tu însuți, pentru că aceasta ți-a fost dat” [Moise 3:17].⁵

Profetul Lehi ne spune: „Prin urmare, oamenii sunt liberi în trup; și le sunt date toate lucrurile care sunt de folos omului. Și ei sunt liberi să aleagă libertatea și viața veșnică, prin intermediul marelui Mijlocitor al tuturor oamenilor sau să aleagă robia și moartea, potrivit robiei și puterii diavolului; căci el caută ca toți oamenii să fie nenorociți la fel ca el” [2 Nefi 2:27]… În limita situațiilor în care ne aflăm, noi vom avea întotdeauna dreptul de a alege.⁶

Salvatorul nostru ne invită să urmăm exemplul Său.

Sunt sigur că am plecat din prezența Tatălui nostru cu dorința arzătoare de a ne întoarce la El, pentru ca noi să putem dobândi exaltarea pe care El a plănuit-o pentru noi și pe care noi înșine ne-am dorit-o atât de mult. Deși suntem lăsați să găsim și să urmăm acea cărare care ne va duce înapoi în prezența Tatălui nostru din Cer, El nu ne-a trimis aici fără îndrumare și călăuzire. De fapt, El ne-a oferit instrumentele de care avem nevoie și ne ajută când căutăm ajutorul Său și ne străduim să facem tot ce ne stă în putință pentru a îndura până la sfârșit și a dobândi viață eternă.

Ca ajutor în îndrumarea pe care o primim, avem cuvintele lui Dumnezeu și ale Fiului Său care se găsesc în scripturile sfinte. Avem sfaturile și învățăturile profeților lui Dumnezeu. De importanță capitală este faptul că ni s-a oferit exemplul perfect de urmat – și anume exemplul Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos – și am fost instruiți să urmăm acel exemplu. Salvatorul Însuși a spus… „Lucrurile pe care voi M-ați văzut pe Mine că le fac, pe acelea trebuie să le faceți și voi” [3 Nefi 27:21]. El a adresat întrebarea: „Ce fel de oameni trebuie să fiți voi?”. Și, apoi, a răspuns: „Adevărat vă spun Eu vouă, tot așa cum sunt Eu” [3 Nefi 27:27]…

Când Îl acceptăm pe Isus ca Exemplul nostru și călcăm pe urmele Sale, ne putem întoarce în siguranță la Tatăl nostru Ceresc pentru a trăi pentru totdeauna în prezența Sa… Nu trebuie să mergem pe țărmurile Galileei sau pe dealurile Iudeii pentru a merge pe unde a mers Isus. Cu toții putem să mergem pe cărarea pe care El a mers când, amintindu-ne cuvintele Sale, având inima plină de Spiritul Său și viața îndrumată de învățăturile Sale, alegem să-L urmăm în timp ce călătorim prin viața muritoare.⁷

Întoarceți-vă inima și îndreptați-vă gândurile către Cel Care a declarat: „Eu sunt calea, adevărul și viața” [Ioan 14:6]. Cuvântul Său este o busolă infailibilă pentru a trasa, în siguranță, o cale adevărată prin furtunile vieții. El a propovăduit despre credință, dragoste, caritate și speranță. El a vorbit despre devotament, curaj, exemplu și loialitate. Viața Sa a reflectat învățăturile Sale.

Lui Petru, lui Filip, lui Matei, El le-a spus: „Vino și urmează-Mă”. Glasul Său care invită vă repetă aceeași chemare și dumneavoastră: „Vino și urmează-Mă”. Făcând astfel, nu veți cădea victime ale vicleniei și capcanei ispitei celui rău.⁸

Fiecare dintre noi poate alege acum să rămână pe cărarea care duce la viața eternă.

În timp ce conduceam spre casă, în urmă cu mai mulți ani… am observat trei autostopiști, fiecare dintre ei având câte un carton pe care scrisese destinația dorită. Pe un carton scria „Los Angeles”, în timp ce pe al doilea scria „Boise”. Însă al treilea carton a fost cel care nu doar că mi-a captat atenția, dar m-a făcut și să reflectez și să cuget asupra mesajului său. Autostopistul nu scrisese Los Angeles, California, nici Boise, Idaho, pe cartonul pe care-l ținea ridicat. De fapt, cartonul lui conținea un singur cuvânt și se citea simplu „Oriunde”.

Aici era cineva care se mulțumea să călătorească în orice direcție, după bunul plac al șoferului care oprea pentru a-l plimba gratuit. Ce preț enorm de plătit pentru o astfel de călătorie! Niciun plan. Niciun obiectiv. Niciun țel. Drumul către oriunde este drumul către nicăieri iar drumul către nicăieri duce la visuri sacrificate, ocazii irosite și o viață neîmplinită…

Dumneavoastră și cu mine avem darul dat de Dumnezeu de a alege direcția în care mergem… Fiecare trebuie să-și adreseze întrebările: Unde mă duc? Cum intenționez să ajung acolo? Și care este destinul meu divin?⁹

Se spune că poarta istoriei se mișcă pe balamale mici și același lucru este valabil și în cazul vieții omului. Alegerile pe care le facem ne determină destinul.

Iosua din vechime a declarat: „Alegeți astăzi cui vreți să slujiți… cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” [Iosua 24:15].¹⁰

Noi nu putem fi neutri; nu există cale de mijloc. Domnul știe acest lucru; Lucifer știe acest lucru. Cât timp vom trăi pe acest pământ, Lucifer și oștirile lui nu-și vor pierde niciodată speranța de a ne revendica sufletele…

Noi suntem înconjurați – câteodată chiar bombardați – de mesajele dușmanului. Ascultați la unele dintre ele; ele vă sunt familiare, fără îndoială: „O singură dată, nu va conta”. „Nu-ți face griji; nu va ști nimeni.” „Te poți lăsa de fumat sau de băut sau de luat droguri oricând vrei tu.” „Toată lumea face acest lucru, așa că nu poate fi așa de rău.” Minciunile sunt nesfârșite.

Deși, în călătoria noastră, vom întâlni pe drum răscruci și cotituri, nu ne putem permite deloc luxul de a face un ocol din care este posibil să nu ne mai întoarcem niciodată. Lucifer, acel flautist viclean, îmbrăcat multicolor, cântă melodia sa ademenitoare și-i îndepărtează de la siguranța cărării lor pe cei care nu suspectează că sunt înșelați, departe de sfatul părinților lor iubitori, departe de siguranța învățăturilor lui Dumnezeu…

Citim despre el în 2 Nefi: „Pe alții îi va potoli și-i va legăna într-o siguranță carnală” [2 Nefi 28:21]. „Pe alții îi va linguși și le va spune că nu este niciun iad… până când îi va prinde în lanțurile lui îngrozitoare.” [2 Nefi 28:22] „Și în felul acesta diavolul înșală sufletele lor și-i conduce cu grijă în jos, în iad.” [2 Nefi 28:21]

Când ne confruntăm cu alegeri însemnate, cum luăm hotărâri? Cedăm promisiunii plăcerii de moment? Cedăm imboldurilor și pasiunilor noastre? Cedăm presiunii celor de lângă noi?

Fie ca noi să nu fim la fel de nehotărâți ca Alice din celebra Alice în țara minunilor, de Lewis Carroll! Vă amintiți că ea a ajuns la o răscruce de drum având două căi înaintea ei, fiecare ducând înainte dar în direcții opuse. Ea se întâlnește cu motanul Cheshire, pe care Alice îl întreabă: „Ce cale să urmez?”.

Motanul îi răspunde: „Depinde încotro vrei să mergi. Dacă nu știi încotro vrei să mergi, nu contează ce cale urmezi” [adaptare după Lewis Carroll, Alice în țara minunilor (1898), p. 89].

Spre deosebire de Alice, noi, toți, știm încotro vrem să mergem și chiar contează ce cale urmăm, căci, alegându-ne calea, ne alegem destinația…

Eu vă rog să luați chiar aici, chiar acum, hotărârea de a nu devia de la calea care duce spre obiectivul nostru: viața eternă alături de Tatăl nostru din Cer. De-a lungul acelei căi drepte și înguste sunt și alte obiective: slujirea misionară, căsătoria în templu, activitatea în Biserică, studiul din scripturi, rugăciunea, munca în templu. Există nenumărate obiective demne de atins pe măsură ce călătorim prin viață. Este nevoie de devotamentul nostru pentru a le atinge.¹¹

Se va cere mare curaj pentru a rămâne credincioși și fideli în mijlocul presiunilor în creștere continuă și a influențelor înșelătoare de care suntem înconjurați și care deformează adevărul, distrug ce este bun și decent și încearcă să pună în loc filosofiile oamenilor despre lume. Dacă poruncile ar fi fost scrise de om, atunci schimbarea lor pe bază de preferințe sau legislație sau orice alte mijloace ar fi prerogativa omului. Însă poruncile au fost date de Dumnezeu. Folosindu-ne libertatea de a alege, noi putem să le lăsăm deoparte. Dar nu putem, totuși, să le schimbăm, la fel cum nu putem schimba consecințele care vor urma din cauza nerespectării sau încălcării lor.

„Eu vă rog… [să nu deviați] de la calea ce duce spre obiectivul nostru: viața eternă alături de Tatăl nostru din Cer.”

Fie ca noi să ne dăm seama că marea noastră fericire în această lume va veni când vom urma poruncile lui Dumnezeu și ne vom supune legilor Sale! Îmi plac cuvintele care se găsesc în Isaia, capitolul 32, versetul 17: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie”. Asemenea pace și alinare pot veni doar prin neprihănire.¹²

Fie ca noi să alegem întotdeauna ceea ce este corect, deși mai greu de susținut, și nu ce este greșit, deși mai ușor de susținut! În timp ce ne gândim la hotărârile pe care le luăm în viață în fiecare zi – indiferent de alegerea pe care o facem – dacă Îl alegem pe Hristos, vom face alegerea corectă.¹³

Pe măsură ce ne pocăim de păcatele noastre, Domnul ne va ierta.

Toate alegerile noastre au consecințe, dintre care unele au puțin de-a face sau nu au deloc de-a face cu salvarea noastră eternă iar altele au întru totul de-a face cu aceasta.

Fie că purtați un tricou verde, fie unul albastru nu are nicio importanță pe termen lung. Totuși, hotărârea de a apăsa sau nu o tastă la calculatorul dumneavoastră care vă va duce la pornografie poate duce la o schimbare mare în viața dumneavoastră. Vă veți fi îndepărtat doar cu un pas de acea cale dreaptă, sigură. Dacă un prieten insistă să beți alcool sau să încercați droguri și cedați presiunii, faceți un ocol din care este posibil să nu vă mai întoarceți… Noi [toți] putem fi ispitiți. Fie ca noi să ne ținem ochii, inima și hotărârea concentrate asupra acelui obiectiv care este etern și care merită orice preț pe care va trebui să-l plătim, indiferent de sacrificiul pe care trebuie să-l facem pentru a-l atinge!

Nicio ispită, nicio insistență, nicio atracție nu ne poate învinge decât dacă noi permitem acest lucru… Apostolul Pavel ne-a asigurat: „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda” [1 Corinteni 10:13].

Noi, toți, am făcut alegeri greșite. Dacă nu am corectat deja aceste alegeri, vă asigur că există o modalitate de a face acest lucru. Procesul se numește pocăință. Vă rog să vă corectați greșelile. Salvatorul nostru a murit pentru a ne asigura, dumneavoastră și mie, acel dar binecuvântat. Deși calea nu este ușoară, promisiunea este adevărată: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada” [Isaia 1:18]. „Și Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele” [Doctrină și legăminte 58:42]. Nu vă riscați viața eternă. Dacă ați păcătuit, cu cât începeți mai repede să vă întoarceți, cu atât mai repede veți găsi acea pace dulce și bucurie care vin odată cu miracolul iertării.¹⁴

Unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu ni le-a oferit este bucuria de a încerca din nou, căci niciun eșec nu trebuie să fie vreodată definitiv.¹⁵

Răsplata constând în viață eternă implică alegeri înțelepte și eforturi curajoase, continue.

Tatăl nostru Ceresc ne-a dat fiecăruia puterea de a gândi și de a raționa și de a hotărî. Cu o astfel de putere, autodisciplina devine o necesitate.

Fiecare dintre noi are responsabilitatea de a alege. Ați putea întreba: „Sunt hotărârile chiar atât de importante?”. Eu vă spun, hotărârile determină destinul. Nu puteți face alegeri eterne fără să suportați consecințe eterne.

Permiteți-mi să vă ofer o formulă simplă prin care puteți evalua alegerile cu care vă confruntați. Este ușor să ne aducem aminte: „Nu poți să fii drept făcând lucruri greșite; nu poți greși făcând lucruri drepte”…

Este nevoie de curaj pentru a gândi corect, a alege ce este drept și a face bine, pentru că o astfel de cale va fi rareori, dacă va fi vreodată, cea mai ușoară de urmat.¹⁶

Sunteți de viță nobilă. Viața eternă în împărăția Tatălui nostru este obiectivul dumneavoastră. Un astfel de obiectiv nu este atins printr-o singură încercare glorioasă, ci, mai degrabă, este rezultatul unei vieți neprihănite, o acumulare de alegeri înțelepte, chiar o constantă a scopului. Ca în cazul oricărui obiectiv cu o recompensă prețioasă, răsplata constând în viață eternă implică efort.

Scripturile spun clar:

„Luați seama să faceți… cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateți de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.

Să urmați în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să umblați” [Deuteronom 5:32-33].¹⁷

Fie ca noi să știm unde mergem, să fim dornici să facem efortul continuu necesar pentru a ajunge acolo, să evităm orice ocol și să fim dornici să plătim prețul deseori foarte mare al credinței și hotărârii de a câștiga cursa vieții!

La sfârșitul călătoriei noastre în viața muritoare, fie ca noi să putem să repetăm cuvintele lui Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința” [2 Timotei 4:7]! Făcând astfel, ne va fi dată acea „[cunună a neprihănirii]” care nu piere și vom auzi aplauzele Judecătorului nostru Etern: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău” [Matei 25:21].

Apoi, ne vom fi încheiat călătoria. Nu la un nebulos „oriunde”, ci la căminul nostru ceresc – chiar viața eternă în împărăția celestială a lui Dumnezeu.¹⁸

Sugestii pentru studiu și predare

Întrebări

De ce este necesar ca noi să avem libertatea de a alege în viața muritoare? (Vedeți secțiunea 1.) Ce ați învățat exercitându-vă libertatea de a alege?
Președintele Monson a subliniat faptul că Tatăl Ceresc ne-a oferit ajutor pentru a ne exercita libertatea de a alege în mod înțelept (vedeți secțiunea 2). Care sunt unele dintre „instrumentele” pe care Tatăl Ceresc ni le-a dat pentru a ne ajuta? Cum v-au ajutat aceste instrumente să faceți alegeri bune? Cum v-a ajutat exemplul Salvatorului să vă exercitați libertatea de a alege în mod înțelept?
Președintele Monson ne-a învățat că „nu putem fi neutri; nu există cale de mijloc” (secțiunea 3). De ce dorește dușmanul să fim neutri? Care sunt unele dintre modurile în care el ne ispitește să ne folosim în mod greșit libertatea de a alege? Cum putem să recunoaștem mesajele lui și să ne împotrivim lor?
Recapitulați învățăturile președintelui Monson despre pocăință din secțiunea 4. Cum v-a adus pocăința „pace și bucurie”? Cum ați văzut că „unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu ni le-a oferit este bucuria de a încerca din nou”?
Președintele Monson ne-a învățat adesea că „hotărârile determină destinul” (secțiunea 5). Ce sfat ne oferă el care ne va ajuta să luăm hotărâri care ne vor duce la viața eternă? Cum ne putem îmbunătăți hotărârea de a face în mod constant alegeri bune?

Scripturi suplimentare

Iosua 24:15; 2 Nefi 2:14-16, 26; 31:17-20; Helaman 14:30-31; Doctrină și legăminte 58:26-28; 101:78; Moise 4:1-4

Ajutor pentru predare

„Oamenii sunt mult mai dispuși să facă schimbări semnificative în viața lor când acele schimbări rezultă din faptul că-și exercită libertatea de a alege. Când faceți invitații de a se acționa, asigurați-vă că respectați libertatea de a alege a celor cărora le predați” [Să predăm în modul Salvatorului (2016), p. 35].