„Capitolul 23 «Fii o pildă pentru credincioși»”, Învățături ale președinților Bisericii: Thomas S. Monson (2020)

„Capitolul 23”, Învățături: Thomas S. Monson

Capitolul 23

„Fii o pildă pentru credincioși”

„Pe măsură ce urmăm exemplul Salvatorului și trăim așa cum a trăit și a propovăduit El, acea lumină va arde în noi și va lumina calea pentru alții.”

Din viața lui Thomas S. Monson

Copilăria președintelui Thomas S. Monson a fost binecuvântată de exemplul bun al părinților, conducătorilor și învățătorilor săi. Despre conducătorii Săi de la Tinerii Băieți, președintele Monson a spus: „Am fost îndrumați de oameni înțelepți și răbdători care ne-au învățat din scripturile sfinte, chiar bărbați care ne cunoșteau bine… Ei au fost exemple pentru noi. Viața lor a fost o reflecție a mărturiilor lor”¹. El a vorbit, de asemenea, deseori despre exemplul învățătorilor săi de la Școala de duminica, care l-au influențat „nu atât de mult [prin] ceea ce au spus, ci prin ceea ce erau și prin modul în care Îl iubeau pe Domnul”.²

Învățând în tinerețea sa despre importanța faptului de a fi un exemplu bun, președintele Monson a continuat acest lucru de-a lungul vieții sale. O astfel de întâmplare a avut loc după ce s-a înrolat în Rezerva Forțelor Navale ale Statelor Unite și s-a dus la San Diego, California, pentru instruirea de bază. Ani mai târziu, unul dintre prietenii săi din cadrul forțelor navale care era, de asemenea, membru al Bisericii i-a scris următoarea scrisoare despre exemplul său din acea perioadă:

„Ochii multora dintre noi te priveau… Eram pe plajele La Jolla, în timpul unei petreceri pe plajă a biroului. Se servea bere… Chiar și atunci ai fost un conducător firesc printre noi. Ei nu-ți dădeau pace… Te pot vedea atât de clar acum în mintea mea – acel copil înalt, slab, cu zâmbetul pe buze și simțul umorului cu care râdeai când spuneai nu, ca nimeni să nu se simtă jignit, refuzând, repetând nu, nu. Cum te-ar fi afectat? Ne-ar fi afectat pe noi, Tom – cei care te priveam. Domnul tot te-ar fi putut face apostol dacă ai fi luat acea bere, dar ce influență ar fi avut asupra noastră, cei care ne aducem aminte acel moment din urmă cu atât de mulți ani? Cât de recunoscător îți sunt, președinte Monson, pentru acel exemplu, pentru cât de statornic ai fost ca tânăr în serviciul militar și pentru ceea ce înseamnă pentru mine când îmi ridic mâna în unghi drept pentru a te susține fără nicio reținere”.³

„Trebuie să fim exemple în spirit. Pentru mine, acest lucru înseamnă că trebuie să dăm dovadă de bunătate, recunoștință, iertare și bunăvoință.”

Învățături ale lui Thomas S. Monson

Pe măsură ce suntem exemple bune, vom fi lumini pentru lume.

Fiecare dintre noi a venit pe pământ oferindu-i-se lumina lui Hristos. Pe măsură ce urmăm exemplul Salvatorului și trăim așa cum a trăit și a propovăduit El, acea lumină va arde în noi și va lumina calea pentru alții.⁴

Apostolul Pavel a scris o epistolă preaiubitului său coleg Timotei, în care a oferit sfaturi inspirate, la fel de valabile pentru dumneavoastră și pentru mine astăzi, cum au fost pentru Timotei. Ascultați cu atenție cuvintele sale: „Nu fi nepăsător de darul care este în tine”, „ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, [în spirit,] în credință, în curăție” [1 Timotei 4:14, 12].⁵

[Faptul de a trăi potrivit acestor] cinci trăsături ale unui credincios [enumerate de apostolul Pavel] va permite luminii noastre să strălucească. Haideți să le analizăm pe fiecare în parte!

Pe primele două trăsături le menționez împreună – anume de a fi un exemplu în vorbire și în purtare. Cuvintele pe care le folosim pot să ridice și să inspire sau pot să rănească și să jignească. În lumea de azi, auzim foarte des cuvinte de blasfemie, de care pare că suntem înconjurați la fiecare pas. Este dificil să evităm să auzim cum numele Divinității sunt folosite în mod neglijent și necugetat. Comentariile vulgare par a fi devenit un lucru obișnuit în televiziune, filme, cărți și muzică. Remarcile defăimătoare și limbajul plin de mânie sunt folosite fără nicio jenă. Haideți să vorbim unii cu alții cu dragoste și respect, păstrându-ne întotdeauna limbajul curat și evitând cuvinte sau comentarii care ar răni sau jigni. Fie ca noi să urmăm exemplul Salvatorului, Care a vorbit dând dovadă de toleranță și bunătate de-a lungul slujirii Sale.

Următoarea trăsătură menționată de Pavel este caritatea sau „dragostea pură a lui Hristos” [Moroni 7:47]. Sunt convins că în sfera noastră de influență există oameni singuri, bolnavi și care se simt descurajați. Avem prilejul să-i ajutăm și să-i încurajăm. Salvatorul a oferit speranță celor deznădăjduiți și tărie celor slabi. El i-a vindecat pe cei bolnavi, i-a făcut pe șchiopi să meargă, pe orbi, să vadă, pe surzi, să audă. El chiar i-a ridicat pe cei morți la viață. De-a lungul întregii Sale slujiri, El a oferit, cu dragoste, sprijin oricui avea nevoie. Pe măsură ce vom urma exemplul Său, noi vom binecuvânta vieți, inclusiv pe a noastră.

Apoi, trebuie să fim exemple în spirit. Pentru mine, acest lucru înseamnă că trebuie să dăm dovadă de bunătate, recunoștință, iertare și bunăvoință. Prin aceste calități, atitudinea noastră va influența pozitiv viața celor din jurul nostru. De-a lungul anilor, am avut prilejul să cunosc nenumărați oameni care au o astfel de atitudine. Avem un sentiment special când suntem cu ei, un sentiment care ne face să dorim să fim aproape de ei și să le urmăm exemplul. Ei radiază lumina lui Hristos și ne ajută să simțim dragostea Sa pentru noi.

Pentru a ilustra faptul că lumina care vine dintr-o inimă pură și iubitoare este recunoscută de alții, vă împărtășesc o experiență pe care am trăit-o cu mulți ani în urmă.

În acea perioadă, conducătorii Bisericii s-au întâlnit cu oficiali guvernamentali în Ierusalim pentru a ajunge la un acord cu privire la închirierea unui teren pe care urma să fie construit Centrul din Ierusalim al Bisericii. Pentru a obține aprobările necesare, Biserica a trebuit să fie de acord ca membrii noștri care urmau să vină la centru să nu desfășoare niciun fel de activități de prozelitism. După ce acordul a fost încheiat, unul dintre oficialii israelieni, care era foarte familiarizat cu Biserica și membrii ei, a remarcat faptul că știa că Biserica își va onora acordul de a nu face prozelitism. „Dar”, a spus el, referindu-se la studenții care urmau să vină la centru, „ce-o să facem cu lumina care este în ochii lor?” [vedeți James E. Faust, „Lumina din ochii lor”, Liahona, nov. 2005, p. 20]. Fie ca acea lumină specială să strălucească mereu în noi, astfel ca ea să fie recunoscută și apreciată de alții.

Faptul de a fi un exemplu de credință înseamnă că ne încredem în Domnul și în cuvântul Său. Înseamnă că avem și ne hrănim crezurile care ne vor călăuzi gândurile și acțiunile. Credința noastră în Domnul Isus Hristos și în Tatăl nostru Ceresc va influența tot ceea ce facem. În mijlocul confuziei din epoca noastră, al conflictelor din conștiință și al agitației vieții de zi cu zi, credința nestrămutată devine o ancoră în viața noastră. Amintiți-vă că îndoiala și credința nu pot exista în aceeași minte, în același timp, pentru că una o va înlătura pe cealaltă. Repet ceea ce am spus de multe ori – că, pentru a dobândi și a ne păstra credința de care avem nevoie, este esențial să citim și să studiem scripturile și să cugetăm asupra lor. Comunicarea cu Tatăl nostru Ceresc prin rugăciune este vitală. Nu ne putem permite să neglijăm aceste lucruri, căci dușmanul și oștirile sale caută neobosit o fisură în armura noastră, un declin în credința noastră. Domnul a spus: „Căutați cu sârguință, rugați-vă întotdeauna și fiți credincioși, și toate lucrurile vor conlucra spre binele vostru” [Doctrină și legăminte 90:24].

„Ce-o să facem cu lumina care este în ochii lor?”

În ultimul rând, trebuie să fim puri, ceea ce înseamnă să fim curați în trup, minte și spirit. Știm că trupul nostru este un templu care trebuie tratat cu pioșenie și respect. Mintea noastră trebuie să fie plină de gânduri înălțătoare și nobile și liberă de acele lucruri care ar murdări-o. Pentru ca Duhul Sfânt să fie însoțitorul nostru permanent, trebuie să fim demni. Frați și surori, puritatea ne va oferi pace sufletească și ne va face demni să primim promisiunile Salvatorului. El a spus: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” [Matei 5:8].

Pe măsură ce reușim să fim pilde în vorbire, în purtare, în dragoste, în spirit, în credință, în curăție, vom reuși să fim lumini pentru lume.⁶

Salvatorul nostru, Isus Hristos, este exemplul nostru și tăria noastră.

Exemplul nostru principal este Salvatorul nostru, Isus Hristos. Nașterea Sa a fost prezisă de profeți; îngeri au adus vestea slujirii Sale pe pământ. El „creștea și se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El” [Luca 2:40].

După ce a fost botezat de Ioan în râul cunoscut sub numele de Iordan, El Și-a început slujirea oficială față de oameni. Isus a întors spatele sofismelor lui Satana. El Și-a întors fața către datoria pe care Tatăl Său I-o desemnase, Și-a pus inima chezășie și Și-a dat viața. Și ce viață a fost aceasta: fără de păcat, altruistă, nobilă și divină. Isus a lucrat. Isus a iubit. Isus a slujit. Isus a depus mărturie. Ce exemplu mai bun ne-am putea strădui să urmăm? Să începem acum… să facem astfel. Va fi alungată pentru totdeauna vechea fire și, odată cu ea, eșecul, disperarea, îndoiala și necredința. Vom trăi o viață nouă – o viață de credință, speranță, curaj și bucurie. Nicio sarcină nu pare prea mare, nicio responsabilitate prea dificilă, nicio îndatorire nu este prea grea. Toate lucrurile devin posibile.

Cu mulți ani în urmă, am vorbit despre cineva care L-a luat ca exemplu pe Salvator, cineva care a trecut ferm și loial, puternic și demn prin furtunile vieții. El și-a îndeplinit cu credință, sârguință și curaj chemările în cadrul preoției. El constituie un exemplu pentru fiecare dintre noi. Numele lui era Thomas Michael Wilson, fiul lui Willie și al Juliei Wilson din Lafayette, Alabama.

Când era doar un adolescent și el și familia lui nu erau încă membri ai Bisericii, el s-a îmbolnăvit de cancer, a urmat dureroasa terapie cu radiații și, apoi, a urmat binecuvântata remisiune a bolii. Această boală i-a făcut pe membrii familiei sale să-și dea seama nu doar că viața este prețioasă, ci că ea poate fi și scurtă. Ei au început să caute religia pentru a-i ajuta în această perioadă de suferință. Ulterior, le-a fost prezentată Biserica și, în cele din urmă, toți, în afară de tatăl lor, au fost botezați. După ce a acceptat Evanghelia, tânărul frate Wilson a dorit mult să aibă ocazia să fie misionar, chiar dacă era mai în vârstă decât majoritatea tinerilor care își încep slujirea în calitate de misionari. La vârsta de 23 de ani, a primit chemarea să slujească în Misiunea Salt Lake City, Utah.

Colegii misionari ai vârstnicului Wilson i-au descris credința ca fiind incontestabilă, neabătută și de nezdruncinat. El a fost un exemplu pentru toți. Dar, după 11 luni de slujire în misiune, boala a revenit. Cancerul osos necesita acum amputarea brațului și umărului său. Cu toate acestea, el a perseverat în munca sa misionară.

Curajul și dorința arzătoare ale vârstnicului Wilson de a rămâne în misiune l-au impresionat atât de mult pe tatăl său care nu era membru, încât a cercetat învățăturile Bisericii și a devenit, de asemenea, membru.

Am aflat că o simpatizantă căreia vârstnicul Wilson îi propovăduise a fost botezată, dar, apoi, a dorit să fie confirmată de vârstnicul Wilson, pe care îl respecta atât de mult. Ea, împreună cu câțiva alții, au călătorit pentru a ajunge lângă patul vârstnicului Wilson, la spital. Acolo, cu mâna rămasă așezată pe capul ei, vârstnicul Wilson a confirmat-o membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Vârstnicul Wilson și-a continuat, lună după lună, slujirea prețioasă, dar dureroasă în calitate de misionar. Binecuvântări au fost date; rugăciuni au fost rostite. Datorită exemplului său de devotament, colegii săi misionari au trăit mai aproape de Dumnezeu.

Starea fizică a vârstnicului Wilson s-a deteriorat. Sfârșitul s-a apropiat și el trebuia să se întoarcă acasă. El a cerut să mai slujească încă o lună și cererea i-a fost îndeplinită. Și-a pus credința în Dumnezeu iar Cel în care Thomas Michael Wilson s-a încrezut în tăcere a deschis zăgazurile cerului și l-a binecuvântat din abundență. Părinții săi, Willie și Julia Wilson, și fratele său, Tony, au venit în orașul Salt Lake pentru a-și ajuta fiul și fratele să se întoarcă acasă, în Alabama. Totuși, mai era încă o rugăciune, încă o dorință, încă o binecuvântare ce trebuia revărsată. Membrii familiei m-au invitat să mă duc cu ei la Templul Jordan River, unde au fost înfăptuite acele rânduieli sacre care unesc familiile atât pentru eternitate, cât și pentru timp.

Mi-am luat rămas-bun de la familia Wilson. Încă îl pot vedea pe vârstnicul Wilson cum mi-a mulțumit pentru că am fost alături de el și de cei dragi ai săi. El a spus: „Nu contează ce ni se întâmplă în această viață atât timp cât avem Evanghelia lui Isus Hristos și trăim conform ei. Nu contează dacă predau Evanghelia de această parte a vălului sau de cealaltă, atât timp cât o pot preda”. Ce curaj! Ce încredere! Ce dragoste! Familia Wilson a făcut lunga călătorie acasă la Lafayette, unde vârstnicul Thomas Michael Wilson a trecut din această viață în eternitate. A fost îngropat acolo cu ecusonul său de misionar la locul lui.⁷

Pe măsură ce Îl vom pune pe Hristos în centrul vieții noastre, vom avea curajul de a fi exemple bune.

Suntem cu toții conștienți de faptul că trăim într-o vreme în care sunt unii care își bat joc de virtute, care vând pornografie sub masca artei sau a culturii, care-și închid ochii, sunt surzi și au inima insensibilă față de învățăturile lui Isus și de un cod de decență. Mulți dintre tinerii noștri sunt trași în direcția greșită și sunt ademeniți să ia parte la păcatele lumii. Cu o mare dorință, astfel de persoane caută tăria celor care au capacitatea de a apăra cu fermitate adevărul. Trăind în mod neprihănit și oferind mâna care ajută și inima înțelegătoare, puteți elibera, puteți salva. Ce mare va fi atunci bucuria dumneavoastră. Cât de eternă va fi binecuvântarea pe care o veți fi oferit.⁸

Pe măsură ce lumea se îndepărtează din ce în ce mai mult de principiile și îndrumările pe care ni le oferă un Tată Ceresc iubitor, ne vom evidenția, deoarece suntem diferiți. Ne vom evidenția pentru că ne îmbrăcăm cu modestie. Vom fi diferiți, deoarece nu folosim cuvinte vulgare și pentru că nu folosim substanțe dăunătoare trupului nostru. Vom fi diferiți, deoarece evităm umorul nepotrivit și remarcile jignitoare. Vom fi diferiți când vom hotărî să nu ne umplem mintea cu materiale media imorale și degradante și care ar înlătura Spiritul din căminele și viața noastră. Cu siguranță, ne vom evidenția atunci când vom face alegeri privind moralitatea – alegeri care sunt în armonie cu principiile și standardele Evangheliei. Acele lucruri care ne vor face diferiți de aproape tot restul lumii ne vor oferi, de asemenea, acea lumină și acel spirit care vor străluci într-o lume din ce în ce mai întunecată.

Adesea, este dificil să fii diferit și să te remarci într-o mulțime. Este firesc să te temi de ceea ce ar putea gândi sau spune alții. Cuvintele din Psalmi sunt încurajatoare: „Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?” [Psalmii 27:1]. Pe măsură ce Îl vom pune pe Hristos în centrul vieții noastre, temerile noastre vor fi înlocuite de curajul convingerilor noastre.⁹

Nu trebuie să așteptăm un eveniment cataclismic, un eveniment dramatic în lumea în care trăim sau o invitație specială de a fi un exemplu – chiar un model de urmat. Ocaziile noastre stau în fața noastră aici și acum. Dar ele sunt perisabile. Cel mai probabil, ele se vor găsi în căminele noastre și în acțiunile de zi cu zi din viața noastră.¹⁰

Ocaziile de a fi o lumină pentru alții ne înconjoară în fiecare zi.

Viața nu este perfectă pentru niciunul dintre noi și, uneori, încercările și dificultățile cu care ne confruntăm pot deveni copleșitoare, făcând ca lumina noastră să scadă. Dar, cu ajutorul Tatălui nostru Ceresc și cu sprijinul oferit de alții, putem reaprinde acea flacără care ne va lumina din nou calea și va oferi lumina de care pot avea nevoie alții…

Dragi frați și surori, ocaziile noastre de a străluci ne înconjoară în fiecare zi, indiferent de împrejurările în care ne aflăm. Când urmăm exemplul Salvatorului, avem ocazia să fim o lumină în viața altora, indiferent dacă sunt membri ai familiei noastre și prieteni, colegi de muncă, simple cunoștințe sau necunoscuți.

Vă spun, fiecăruia în parte, că sunteți fiice și fii ai Tatălui nostru Ceresc. Ați venit din prezența Sa pentru a trăi un timp pe acest pământ, pentru a fi un exemplu al dragostei și învățăturilor Salvatorului și pentru a vă lăsa, cu mult curaj, lumina să strălucească, astfel încât toți să o vadă. Când acel timp pe pământ se va fi încheiat, dacă vă veți fi făcut partea, veți primi binecuvântarea glorioasă de a vă întoarce să trăiți alături de El pentru totdeauna.

Cât de încurajatoare sunt cuvintele Salvatorului: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” [Ioan 8:12]! Depun mărturie despre El. El este Salvatorul și Mântuitorul nostru, El este Mijlocitorul nostru pe lângă Tatăl. El este exemplul și tăria noastră. El este „lumina care strălucește în întuneric” [Doctrină și legăminte 6:21]. Este rugăciunea mea ca fiecare dintre [noi]… să își ia angajamentul să-L urmeze și, astfel, să devină o lumină strălucitoare pentru lume.¹¹

„[Radiați] lumina lui Hristos și [ajutați-i] pe alții să simtă dragostea Sa.”

Sugestii pentru studiu și predare

Întrebări

Citându-l pe apostolul Pavel, președintele Monson a oferit mai multe detalii despre modurile în care fiecare dintre noi trebuie să fie „o pildă pentru credincioși” (secțiunea 1). Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți un exemplu „în vorbire și în purtare”? Cum v-a fost influențată viața de cineva care a fost un exemplu de caritate? Cum putem fi exemple de credință? De ce este important să fim exemple de puritate?
Recapitulați numeroasele moduri în care Salvatorul nostru, Isus Hristos, a stabilit un exemplu pentru noi (vedeți secțiunea 2). Cum v-a influențat exemplul Salvatorului? Gândiți-vă la unele moduri în care puteți urma mai pe deplin exemplul Său.
De ce este uneori dificil să fim un exemplu bun și să apărăm ceea ce este drept? (Vedeți secțiunea 3.) De ce încercări ați avut parte făcând acest lucru? Cum putem să ne dezvoltăm curajul de a fi exemple bune? Cum v-a binecuvântat viața exemplul bun al altcuiva?
Președintele Monson ne-a învățat că „ocaziile de a străluci ne înconjoară în fiecare zi” (secțiunea 4). Care sunt unele moduri în care putem fi o lumină pentru alții? Când a fost altcineva o lumină pentru dumneavoastră? Gândiți-vă ce puteți face pentru a fi „o lumină strălucitoare pentru lume”.

Scripturi suplimentare

Matei 5:13-16; 2 Nefi 31:16-17; Alma 17:11; 3 Nefi 18:16; 27:2

Ajutor pentru predare

„Exemplul dumneavoastră are o influență puternică asupra atitudinii cursanților… Prin cuvintele și faptele dumneavoastră, arătați-le că îndrăgiți Evanghelia și că vă pasă de creșterea lor spirituală” [Să predăm în modul Salvatorului (2016), p. 15].