Să creăm un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia
Să creăm un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia este modul cel mai uşor şi eficient prin care putem împărtăşi Evanghelia.
Dragii mei fraţi şi dragele mele surori, cu puţine săptămâni în urmă, mi s-a făcut o operaţie, în timpul căreia mi-au fost înlocuiţi amândoi genunchii. Aşa că, acum, când vă spun că sunt recunoscător să pot sta azi în picioare în faţa dumneavoastră, ştiu de ce o spun. În perioada aceasta de convalescenţă, mi-am amintit cât de binecuvântaţi suntem să cunoaştem atâtea despre ispăşirea Domnului Isus Hristos. Sentimentele mă copleşesc atunci când mă gândesc la durerea şi suferinţa prin care El a trecut pentru noi în Ghetsimani şi pe cruce. Cum a îndurat, eu nu pot înţelege. Dar Îi mulţumesc şi Îl iubesc mai profund decât pot exprima în cuvinte.
Îi mulţumesc, de asemenea, preşedintelui Hinckley pentru privilegiul de a-i fi alături la locul naşterii profetului Joseph. Prin Joseph Smith ni s-a dat mult. Dacă restaurarea nu ar fi avut loc, nu am fi cunoscut adevărata natură a lui Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, sau natura noastră divină şi faptul că suntem copiii Săi. Nu am fi înţeles natura eternă a existenţei noastre sau nu am fi ştiut că familia poate fi împreună pentru totdeauna.
Nu am fi conştienţi de faptul că, începând cu acea minunată primă viziune în care Tatăl şi Fiul i-au apărut profetului Joseph, Dumnezeu continuă să le vorbească profeţilor Săi în zilele noastre. Nu am avea siguranţa plină de alinare că suntem conduşi de către un profet, preşedintele Gordon B. Hinckley.
Dacă restaurarea nu ar fi avut loc, am crede, probabil, că tot cuvântul lui Dumnezeu se află în Biblie. Oricât de preţioasă şi minunată este acea carte de scripturi, nu am şti, totuşi, despre Cartea lui Mormon şi despre alte scripturi din aceste ultime zile, care ne învaţă adevăruri eterne şi care ne ajută să fim mai aproape de Tatăl nostru Ceresc şi de Salvator.
Fără restaurare, nu am avea binecuvântările rânduielilor preoţiei, valabile în timp şi în eternitate. Nu am cunoaşte condiţiile pocăinţei şi nici nu am înţelege realitatea învierii. Nu am avea tovărăşia permanentă a Duhului Sfânt.
Când înţelegem cu adevărat ce binecuvântare minunată este Evanghelia lui Isus Hristos în vieţile noastre, când acceptăm şi îmbrăţişăm aceste adevăruri eterne şi le dăm voie să pătrundă adânc în sufletele noastre, atunci are loc o „măreaţă schimbare“(Alma 5:14) în inimile noastre. Inimile noastre sunt pline de iubire şi recunoştinţă. După cum a scris profetul Alma, simţim dorinţa să cântăm „cântecul iubirii mântuitoare“ (Alma 5:26) tuturor acelora care vor să-l asculte.
„O, cum aş dori să fiu un înger“, a spus Alma, „şi să pot avea împlinită dorinţa inimii mele, ca să pot să merg şi să vorbesc cu trâmbiţa lui Dumnezeu, cu un glas care să cutremure pământul şi să strig pocăinţă către fiecare popor!
Da, aş dori să declar către fiecare suflet… planul mântuirii, pentru ca el să se pocăiască şi să vină la Dumnezeul nostru, pentru ca să nu mai fie jale pe faţa pământului“ (Alma 29: 1-2).
Aceasta ar trebui să simţim şi noi, dragi fraţi şi surori. Dragostea noastră faţă de Domnul şi aprecierea faţă de restaurarea Evangheliei sunt toată motivaţia de care avem nevoie pentru a împărtăşi ceea ce ne oferă bucurie şi fericire. Este, pentru noi, cel mai natural lucru pe care-l putem face şi, totuşi, mult prea mulţi dintre noi ezităm să ne împărtăşim mărturiile cu alţii.
Peste tot în lume, misionarii răspund acestei bucurii a mărturiei, împărtăşind Evanghelia. Mulţi dintre ei intră în Centrul de Pregătire al Misionarilor, având asupra lor propriul lor exemplar al ghidului misionar, Predicaţi Evanghelia Mea, în care au făcut însemnări şi pe care l-au studiat îndelung. Îmi face plăcere să spun că, odată cu folosirea manualului Predicaţi Evanghelia Mea, ei pot din ce mai mult să predea cu propriile lor cuvinte prin puterea Spiritului şi să-şi adapteze lecţiile la nevoile celor cărora le predau. Ca rezultat, ei au un impact semnificativ asupra multor vieţi.
Dar, sincer să fiu, ei au nevoie acum de mai mulţi oameni cărora să le poată predica. Experienţa a arătat că cele mai bune situaţii în care se poate predica, se dezvoltă atunci când membrii noştri participă în procesul de a găsi şi a preda. Aceasta nu este nimic nou – aţi mai auzit-o înainte. Poate că unii dintre dumneavoastră vă simţiţi chiar vinovaţi că nu oferiţi prea mult ajutor misionarilor.
Astăzi vă invit să vă relaxaţi şi să vă puneţi de-o parte grijile şi, în schimb, să vă concentraţi atenţia asupra dragostei dumneavoastră faţă de Domnul, asupra mărturiei despre realitatea Lui eternă şi asupra recunoştinţei pentru tot ceea ce El a făcut pentru dumneavoastră. Dacă sunteţi, într-adevăr, motivaţi de dragoste şi mărturie şi recunoştinţă, veţi face, într-un mod natural, tot ce puteţi pentru a-L ajuta pe Domnul să „[realizeze] nemurirea şi viaţa veşnică“ (Moise 1:39) a copiilor Tatălui. De fapt, vă va fi imposibil să nu faceţi acest lucru.
Însuşi Salvatorul ne-a arătat calea, atunci când Şi-a invitat ucenicii să vadă unde locuieşte: „Veniţi de vedeţi… şi în ziua aceea au rămas la El“ (Ioan 1:39). De ce credeţi că a făcut acel lucru? Scripturile nu explică de ce s-a comportat aşa, dar sunt sigur că gestul Său nu a avut legătură cu bunăstarea lui materială sau confortul din casă. Ca întotdeauna, El îi învăţa. Şi ce modalitate mai bună de a le preda ucenicilor, decât aceea de a-i invita să-L viziteze, ca ei să poată să audă personal mesajul Său.
În mod asemănător, căminele noastre pot fi cămine în care se împărtăşeşte Evanghelia, atunci când oameni pe care îi ştim şi îi iubim intră în ele şi fac personal cunoştinţă cu Evanghelia, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă. Putem împărtăşi Evanghelia fără a fi nevoie să purtăm o discuţie oficială. Familiile noastre pot fi lecţiile, iar Spiritul pe care căminele noastre îl emană, poate fi mesajul nostru.
Să avem un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia nu va fi o binecuvântare doar pentru aceia pe care îi aducem în el, ci şi pentru cei care locuiesc acolo. Trăind într-un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia, mărturiile noastre devin mai puternice şi înţelegerea noastră despre Evanghelie se îmbunătăţeşte. Doctrina şi legămintele ne învaţă că putem fi iertaţi de păcatele noastre atunci când ajutăm pe altcineva să se pocăiască (vezi D&L 62:3). Găsim bucurie în a-i ajuta pe alţii să vină la Hristos şi să simtă puterea ispăşitoarea a dragostei Sale (vezi D&L 18:14-16). Familiile noastre sunt binecuvântate atunci când mărturiile şi credinţa, atât ale părinţilor cât şi ale copiilor, cresc.
În căminul în care se împărtăşeşte Evanghelia, ne rugăm pentru a primi îndrumare pentru noi înşine şi ne rugăm pentru bunăstarea fizică şi spirituală a altora. Ne rugăm pentru oamenii cărora le predau misionarii, pentru cunoştinţele noastre şi pentru cei care nu ne împărtăşesc credinţa. În timpul când a trăit Alma, în căminele în care se împărtăşea Evanghelia, oamenii se adunau „în post şi în rugăciune fierbinte pentru binele sufletelor acelora care nu-L cunoşteau pe Dumnezeu“ (Alma 6:6).
Să creăm un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia este modul cel mai uşor şi eficient prin care putem împărtăşi Evanghelia cu alţii. Şi nu vorbim doar despre cămine tradiţionale, cu familii formate din doi părinţi care locuiesc împreună cu copiii lor. Studenţii pot crea un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia, atunci când îşi decorează pereţii apartamentelor lor cu tablouri ce reflectă aspiraţiile lor spirituale în loc de lucrurile lumii. Cuplurile mai în vârstă şi membrii necăsătoriţi pot fi un exemplu, având un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia, atunci când urează bun venit vecinilor, îi invită să vină la Biserică şi îi vizitează în căminele lor.
Un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia este unul în care copiilor din vecinătate le place să se joace, fiind ceva normal să îi invităm, pe ei şi pe familiile lor, să vină la biserică, să participe la o seară de familie sau la vreo activitate. Adolescenţii care vizitează cămine în care se împărtăşeşte Evanghelia, se simt confortabil să pună întrebări sau să ia parte la rugăciunea de familie.
Căminele în care se împărtăşeşte Evanghelia sunt foarte simple. Poate că în ele nu va fi întotdeauna o curăţenie exemplară, iar copiii nu se vor comporta perfect. Dar ele sunt un loc în care este evident că membrii familiei se iubesc între ei, iar Spiritul Domnului este simţit de aceia care sunt în vizită.
Vorbind despre ceea ce este un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia, va fi, probabil, de ajutor ca să identificăm nişte lucruri pe care acest fel de cămin nu le reprezintă.
Un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia nu este un program. Este un mod de viaţă. Să creăm un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia înseamnă să ne invităm prietenii şi vecinii la activităţile ce au loc continuu în familie şi la Biserică. Atunci când ne invităm prietenii să ne însoţească la aceste activităţi, ei vor simţi, de asemenea, Spiritul.
Să creăm un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia nu înseamnă că trebuie să ne dedicăm foarte mult timp pentru a întâlni şi a cultiva relaţii cu prieteni cu care să împărtăşim Evanghelia. Aceşti prieteni vor apărea în mod natural în vieţile noastre, iar dacă noi suntem deschişi de la bun început despre faptul că suntem membri ai Bisericii, putem, uşor, să aducem în relaţii, discuţii legate de Evanghelie, cu un risc foarte mic de a fi înţeleşi greşit. Prietenii şi cunoştinţele vor accepta faptul că aceasta este o parte din ceea ce suntem şi se vor simţi liberi să pună întrebări.
Un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia nu se defineşte în funcţie de câţi oameni devin membri sau nu, ca rezultat al faptului că noi am avut contact cu ei. Oportunitatea şi responsabilitatea noastră sunt de a purta de grijă, de a împărtăşi, de a mărturisi, de a invita, iar, apoi, de a-i lăsa pe fiecare în parte să decidă pentru ei înşişi. Indiferent de rezultat, suntem binecuvântaţi atunci când îi invităm să ia în considerare restaurarea. Vom avea, cel puţin, o relaţie benefică cu cineva de o altă credinţă şi vom putea să continuăm să ne bucurăm de prietenia lor.
Într-un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia noi nu doar ne rugăm pentru sănătatea, siguranţa şi succesul misionarilor din întreaga lume. Ne rugăm, de asemenea, să avem propriile experienţe şi oportunităţi misionare şi să fim pregătiţi să urmăm acele inspiraţii, atunci când ne vor apărea în cale. Şi vă promit, ele vor apărea.
Cu mai mult de douăzeci de ani în urmă am sugerat că secretul muncii misionare a membrilor este să-şi pună credinţa în practică. O modalitate prin care vă arătaţi credinţa în Domnul şi în promisiunile Sale este să vă rugaţi şi să stabiliţi o dată pentru a avea pe cineva pregătit să se întâlnească cu misionarii. Am primit sute de scrisori de la membri care au pus credinţa lor în practică în acest mod simplu. Deşi au fost familii care nu aveau pe nimeni în minte cu care ar fi putut împărtăşi Evanghelia, ei au stabilit o dată, s-au rugat şi, apoi, au vorbit cu mai mulţi oameni. Domnul este Păstorul cel Bun şi El Îşi cunoaşte oile Sale care au fost pregătite să-I audă vocea. Ne va îndruma, pe măsură ce căutăm ajutorul Său divin pentru a împărtăşi Evanghelia.
O soră din Franţa a fost întrebată despre secretul succesului ei. Ea a spus: „Pur şi simplu îmi împărtăşesc bucuria. Tratez pe fiecare ca şi cum ei ar fi deja membri ai Bisericii. Dacă stau alături de cineva la o coadă şi începem o conversaţie, împărtăşesc cu acea persoană cât de mult mi-au plăcut adunările de duminică din cadrul Bisericii mele. Când colegii de serviciu mă întreabă ’Ce ai făcut weekend-ul acesta?’, eu nu las la o parte ce s-a întâmplat între sâmbătă seara şi luni dimineaţa. Împărtăşesc cu ei faptul că am fost la biserică, ce s-a vorbit acolo şi le spun despre experienţele mele cu sfinţii. Vorbesc despre felul cum trăiesc, gândesc şi simt“.
Într-un cămin în care se împărtăşeşte Evanghelia, efortul misionar personal este un subiect al întâlnirilor şi discuţiilor de familie. Membrii unei familii credincioase s-au sfătuit împreună despre nevoia ca fiecare dintre ei să fie un exemplu. Mai târziu, antrenorul de la liceul unde studia băiatul, care nu era membru, a trimis o donaţie Bisericii. De ce? Pentru că acest tânăr băiat l-a impresionat cu curajul său de a vorbi şi a le spune colegilor săi de echipă să nu mai vorbească urât. Sunt mii de experienţe care pot fi împărtăşite, despre cum oamenii s-au alăturat Bisericii datorită spiritului şi atitudinii pe care le-au observat în vieţile celor ce trăiesc în cămine în care se împărtăşeşte Evanghelia.
Publicaţiile Bisericii sau DVD-urile pot introduce noi prieteni în Biserică. Invitaţiile de a auzi un membru al familiei vorbind în cadrul adunării de împărtăşanie sau de a participa la o ceremonie de botez al unui membru al familiei sau de a-i conduce într-un tur al casei de adunări au fost, de asemenea, apreciate de către aceia care nu sunt membri. Ţinând cont de fiecare indiciu pe care-l avem, dintre lucrurile pe care oricine dintre noi le poate face pentru prietenii noştri, nu este nimic mai eficient decât să le spunem „veniţi şi vedeţi“, ca ei să ni se alăture la adunarea de împărtăşanie. Mult prea mulţi nu ştiu că sunt bine-veniţi să preaslăvească împreună cu noi.
Bineînţeles, fiecare dintre noi susţinem conducătorii episcopiilor şi ramurilor şi îi asistăm pentru a face un plan eficient al muncii misionare a unităţii. Indiferent de ce chemare am avea în cadrul Bisericii, noi ajutăm preoţia şi conducătorii organizaţiilor auxiliare să susţină misionarii, să întâmpine şi să implice vizitatorii în activităţile din cadrul unităţii şi să întovărăşim noii membri. Puteţi ruga misionarii să vă arate carneţelele lor zilnice de notiţe, ca să ştiţi cum îi puteţi ajuta cel mai bine să-şi atingă ţelurile. Pe măsură ce lucrăm împreună, spiritul de a împărtăşi Evanghelia în căminele noastre se va revărsa în capelele noastre, în clasele noastre şi în sălile noastre culturale.
Depun mărturie că dacă vom face măcar câteva dintre aceste lucruri simple, Domnul ne va arăta calea pentru a găsi zeci de mii dintre copiii Tatălui nostru Ceresc, care sunt pregătiţi pentru a li se preda Evanghelia. Dragostea noastră faţă de Domnul, aprecierea sacrificiului Său ispăşitor şi a misiunii Sale de a-i aduce pe toţi să vină la El ar trebui să ofere toată motivaţia de care avem nevoie pentru a avea succes în împărtăşirea Evangheliei.
Fie ca Domnul să vă binecuvânteze, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, cu o credinţă şi o încredere mai mare în El, pe măsură ce veţi depune efortul de a face cunoscut mesajul restaurării Evangheliei lui Isus Hristos oamenilor lumii, este rugăciunea mea umilă în numele lui Isus Hristos, amin.