Darul libertăţii de a alege
Pe măsură ce ne supunem poruncilor Tatălui nostru Ceresc, credinţa noastră creşte, noi creştem în înţelepciune şi în tărie spirituală şi, astfel, devine mai uşor pentru noi să facem alegeri drepte.
Cu ceva vreme în urmă, în timp ce conduceam maşina, a trebuit să mă opresc la un semafor ce indica lumina roşie. Vehiculul din faţa mea mi-a atras atenţia. Pe un afiş scria: „Fac ce vreau eu“.
M-am întrebat de ce ar vrea cineva să pună pe vehiculul său o aşa afirmaţie. Care era mesajul pe care vroia să-l transmită? Poate că şoferul autovehiculului vroia să exprime public că a obţinut libertatea deplină, făcând tocmai ce-i place lui să facă. În timp ce mă gândeam la aceasta, mi-am dat seama că lumea noastră ar fi un haos, dacă fiecare ar face ce ar vrea.
Este evident că în societatea noastră există ceva confuzie referitoare la acest subiect. În mass-media, publicitate, divertisment şi oriunde altundeva găsim ideea, larg răspândită, că, atunci când cineva poate face ce vrea, persoana se bucură de libertate şi va fi fericită. Acest lucru sugerează ideea că singurele criterii necesare deciziilor noastre sunt ce ne place nouă, ce este distractiv sau ce ne satisface dorinţele personale.
Tatăl nostru Ceresc ne-a dat un concept mai bun. Este măreţul Său plan al fericirii, care ne oferă adevărata libertate şi fericire. Citim în Cartea lui Mormon:
„Iar Mesia vine la timpul potrivit, pentru ca El să poată mântui pe copiii oamenilor de la cădere. Şi pentru că sunt mântuiţi de la cădere, au devenit liberi pentru totdeauna, deosebind binele de rău; pentru a acţiona pentru ei înşişi, şi nu pentru a se acţiona asupra lor, decât dacă aceasta ar fi pedeapsa legii din acea zi mare de pe urmă, potrivit poruncilor pe care Dumnezeu le-a dat.
Prin urmare, oamenii sunt liberi în trup; şi le sunt date toate lucrurile care sunt de folos omului. Şi ei sunt liberi să aleagă libertatea şi viaţa veşnică, prin intermediul marelui Mijlocitor al tuturor oamenilor sau să aleagă robia şi moartea, potrivit robiei şi puterii diavolului; căci el caută ca toţi oamenii să fie nenorociţi ca şi el“.1
Atunci când am venit pe lumea aceasta, am adus cu noi, din casa noastră cerească, acest dar primit de la Dumnezeu şi acest privilegiu pe care-l numim libertatea de a alege. Ne dă dreptul şi puterea de a lua decizii şi de a alege. Libertatea de a alege este o lege eternă. Vorbind despre ea, preşedintele Brigham Young ne-a învăţat: „Aceasta este o lege care a existat din eternitate şi va continua să existe în toate eternităţile ce vor veni. Fiecare persoană înzestrată cu raţiune trebuie să aibă puterea de a alege“.2
Legat de acelaşi subiect, preşedintele Wilford Woodruff a făcut următoarele observaţii: „Această libertate de a alege a fost tot timpul moştenirea omului sub domnia şi guvernarea lui Dumnezeu. El a deţinut-o în cel mai de sus cer, dinainte ca pământul să fie creat, iar acolo Domnul a păstrat-o şi a apărat-o împotriva atacului lui Lucifer şi al acelora care erau de partea lui… Prin virtutea acestei libertăţi de a alege, voi şi cu mine, împreună cu întreaga omenire am devenit fiinţe responsabile pentru cursul pe care îl urmăm, pentru vieţile pe care le trăim şi pentru faptele pe care le facem“.3
Atunci când Domnul l-a învăţat pe Avraam despre natura eternă a spiritelor şi despre faptul că el a fost ales înainte de a se naşte, El i-a explicat unul din scopurile importante ale venirii pe pământ, spunând: „Şi îi vom pune la probă prin aceasta pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor“.4
Astfel, libertatea noastră de a alege face din viaţa noastră pe pământ o perioadă de probă. Dacă nu am fi avut acest minunat dar al libertăţii de a alege, nu am fi putut să-I arătăm Tatălui nostru din Ceruri că vom face tot ceea ce El ne-a poruncit.
Pentru ca noi să ne putem folosi libertatea de a alege, trebuie să putem deosebi binele de rău, trebuie să avem această libertate, iar după ce ne-o exercităm, trebuie să existe consecinţe ca rezultat al alegerilor noastre.
Am învăţat că, pe măsură ce ne supunem poruncilor Tatălui nostru Ceresc, credinţa noastră creşte, noi creştem în înţelepciune şi în tărie spirituală şi, astfel, devine mai uşor pentru noi să facem alegeri drepte.
Exemplul nostru măreţ, Domnul Isus Hristos, a stabilit exemplul perfect pentru noi toţi, legat de cum să ne folosim libertatea de a alege. În acel Consiliu din Cer, atunci când planul Tatălui ne-a fost prezentat — spunându-ni-se că vom avea oportunitatea de a veni pe acest pământ şi că vom primi un trup fizic, Preaiubitul Fiu, care a fost de la început Preaiubit şi Ales de către Tatăl, a spus Tatălui Său: „Tată, facă-se voinţa Ta şi slava să fie a Ta în veci“.5
De asemenea, noi ar trebui să facem alegerile noastre, folosind acelaşi criteriu: În loc să spunem: „Fac ce vreau eu“, motto-ul nostru ar trebui să fie: „Fac ceea ce Tatăl vrea ca eu să fac“.
Dacă facem aceasta, putem fi siguri că binecuvântările Domnului se vor revărsa asupra noastră. Poate că va trebui ca noi să facem unele din aceste alegeri atunci când nu ne va fi uşor. Totuşi, am învăţat că, deşi uneori nu va fi foarte uşor pentru noi, dacă alegem ce-i drept, Domnul, la timpul Său, va avea grijă de noi, timp care, pentru moment, nu ne este cunoscut.
În 1989, când am fost transferaţi din misiunea Hamburg în Germania de Est, pentru a prezida asupra misiunii Dresda, nu era timpul potrivit pentru familia noastră. Copiii noştri tocmai se adaptaseră la noua lor şcoală din Hamburg, iar acum trebuiau să se obişnuiască cu sistemul educaţional socialist din Germania de Est. Unul dintre copii nici măcar nu putea veni cu noi pentru că trebuia să-şi termine şcoala în Germania de Vest. Totuşi, am învăţat din această experienţă că, ceea ce la început a părut a fi greu pentru noi, în cele din urmă s-a dovedit a fi o mare binecuvântare pentru noi toţi. Domnul, în felul Lui, a rezolvat dificultăţile noastre.
Dragii mei fraţi şi dragele mele surori, sunt atât de recunoscător pentru minunatul dar al libertăţii de a alege, pe care Tatăl nostru din Ceruri ni l-a oferit. Sunt recunoscător să ştiu că suntem copiii Săi. Ştiu, din nenumăratele mele experienţe, că El ne iubeşte şi că Îi pasă de noi. Ştiu că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Ştiu că profetul Joseph Smith I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul şi că el este profetul restaurării. Ştiu că preşedintele Gordon B. Hinckley este profetul lui Dumnezeu din zilele noastre.
Despre aceasta mărturisesc în numele lui Isus Hristos, amin.