2006
Pentru ca noi să putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi
Mai 2006


Pentru ca noi să putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi

Trebuie să ne străduim să discernem când „ne [depărtăm] de Spiritul Domnului“… [şi] să fim atenţi şi să învăţăm din alegerile şi din influenţele care ne separă de Spiritul Sfânt.

Astăzi, aş vrea să reamintesc unele lucruri şi să-i îndemn pe aceia dintre noi care sunt membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Mă rog şi invit Duhul Sfânt să mă ajute pe mine şi pe dumneavoastră în timp ce învăţăm împreună.

Botezul prin scufundare pentru iertarea păcatelor este „prima rânduială a Evangheliei“ lui Isus Hristos şi trebuie precedată de credinţă în Salvator şi de o pocăinţă sinceră şi completă. „Botezul în apă… trebuie urmat de botezul Spiritului pentru a fi complet“ (vezi Ghidul pentru scripturi: „Botez“, pag. 22). După cum Salvatorul l-a învăţat pe Nicodim: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:5). Mesajul meu din această după amiază se concentrează asupra botezului prin Spirit şi asupra binecuvântărilor care decurg din tovărăşia Duhului.

Rânduiala botezului şi legământul asociat cu botezul

Când fiecare dintre noi a fost botezat, noi am intrat într-un legământ solemn cu Tatăl Ceresc. Un legământ este o înţelegere între Dumnezeu şi copiii Lui de pe pământ şi este important să înţelegem că Dumnezeu determină condiţiile tuturor legămintelor Evangheliei. Dumneavoastră şi cu mine nu hotărâm natura sau elementele legământului. Ci, aplicând libertatea de a alege, noi acceptăm condiţiile legământului aşa cum au fost stabilite de Tatăl nostru Ceresc [vezi Ghidul pentru scripturi: „Legământ“, pag. 116].

Rânduiala de mântuire a botezului trebuie să fie administrată de către o persoană care are autoritatea corespunzătoare de la Dumnezeu. Condiţiile de bază ale legământului pe care îl facem când intrăm în apele botezului sunt acestea: noi mărturisim că dorim să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos, că ne vom aminti totdeauna de El şi că vom ţine poruncile Sale. Pentru respectarea acestui legământ ni se promite binecuvântarea care prevede că noi putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi (vezi D&L 20:77). Cu alte cuvinte, botezul cu apă conduce spre ocazia autorizată de a avea tovărăşia constantă a celui de-al treilea membru al Dumnezeirii.

Confirmarea şi botezul prin Spirit

După botezul nostru, fiecare dintre noi a avut mâinile plasate pe capul nostru de către cei cu autoritatea preoţiei şi a fost confirmat membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Iar Duhul Sfânt ne-a fost conferit (vezi D&L 49:14). Menţiunea „primeşte-l pe Duhul Sfânt“ din confirmarea noastră a fost o directivă pentru a ne strădui pentru botezul prin Spirit.

Profetul Joseph Smith ne-a învăţat: „Puteţi boteza la fel de bine un sac de nisip în loc de un om, dacă nu faceţi botezul în vederea iertării păcatelor şi obţinerii Duhului Sfânt. Botezul prin apă este doar o jumătate de botez şi nu este bun la nimic fără cealaltă jumătate – adică, botezul prin Duhul Sfânt“ (History of the Church, 5:499). Noi am fost botezaţi prin scufundare în apă pentru iertarea păcatelor. Trebuie, de asemenea, să fim botezaţi prin Spiritul Domnului şi scufundaţi în Spiritul Domnului „şi apoi vine iertarea păcatelor voastre prin foc şi Duhul Sfânt“ (2 Nefi 31:17).

Când dobândim experienţă cu Duhul Sfânt, învăţăm că intensitatea cu care simţim influenţa Spiritului nu este totdeauna aceeaşi. Impresii puternice, dramatice, nu ne vin în mod frecvent. Chiar când ne străduim să fim credincioşi şi supuşi, există în mod natural perioade în care îndrumarea, siguranţa şi pacea Spiritului nu se recunosc uşor în vieţile noastre. De fapt, Cartea lui Mormon îi descrie pe lamaniţii credincioşi care „au fost botezaţi cu foc şi cu Duhul Sfânt, iar ei nu au ştiut aceasta“ (3 Nefi 9:20).

Influenţa Duhului Sfânt este descrisă în scripturi ca „o voce slabă, liniştită“ (1 Regi 19:12; vezi, de asemenea, 3 Nefi 11:3) şi „un glas de o blândeţe deplină“ (Helaman 5:30). De aceea, Spiritul Domnului comunică, de obicei, cu noi prin căi liniştite, delicate şi subtile.

Depărtarea noastră de Spiritul Domnului

În studiul nostru individual şi la instruirile din clase, subliniem în mod repetat importanţa recunoaşterii inspiraţiei şi a îndemnurilor pe care le primim de la Spiritul Domnului. Şi o asemenea abordare este corectă şi folositoare. Trebuie să căutăm cu sârguinţă să recunoaştem şi să răspundem la îndemnuri când acestea vin spre noi. Totuşi, un aspect important al botezului prin Spirit poate fi frecvent omis în dezvoltarea noastră spirituală.

De asemenea, trebuie să ne străduim să discernem când „ne [depărtăm] de Spiritul Domnului, şi acesta nu va mai avea nici un loc în [noi] ca să [ne] îndrume pe drumurile înţelepciunii, ca să [putem] fi binecuvântaţi, prosperi şi apăraţi“ (Mosia 2:36). Tocmai pentru că binecuvântarea promisă este aceea care ne asigură că noi putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi, trebuie să fim atenţi şi să învăţăm din alegerile şi din influenţele care ne separă de Spiritul Sfânt.

Standardul este clar. Dacă gândim, vedem, auzim sau facem ceva care ne distanţează de Spiritul Sfânt, atunci trebuie să ne oprim să gândim, să privim, să ascultăm sau să facem acel lucru. Dacă un lucru destinat să ne distreze, de exemplu, ne îndepărtează de Spiritul Sfânt, atunci cu siguranţă acel gen de distracţie nu este pentru noi. Deoarece Spiritul nu poate suporta ceea ce este vulgar, aspru sau indecent, atunci este evident că asemenea lucruri nu sunt pentru noi. Deoarece noi îndepărtăm Spiritul Domnului când ne angajăm în activităţi pe care ştim că trebuie să le ocolim, atunci asemenea lucruri în mod cert nu sunt pentru noi.

Recunosc că noi, bărbaţi şi femei, suntem supuşi căderii într-o viaţă muritoare şi că s-ar putea să nu avem cu noi prezenţa Duhului Sfânt în fiecare minut al fiecărei ore din fiecare zi. Totuşi, Duhul Sfânt poate rămâne cu noi mult, dacă nu majoritatea timpului – şi cu siguranţă perioada în care Spiritul poate fi cu noi este mai mare decât perioada în care el nu este cu noi. Pe măsură ce devenim mai absorbiţi de Spiritul Domnului, trebuie să ne străduim să recunoaştem impresiile când acestea vin, cât şi influenţele sau evenimentele care ne fac să ne îndepărtăm singuri de Duhul Sfânt.

Primirea „Spiritului Sfânt pentru îndrumarea [noastră]“ (D&L 45:57) este posibilă şi este importantă pentru creşterea noastră spirituală şi pentru supravieţuirea într-o lume din ce în ce mai păcătoasă. Uneori, ca sfinţi din zilele din urmă, vorbim şi acţionăm ca şi cum recunoaşterea influenţei Duhului Sfânt în vieţile noastre este un eveniment rar sau excepţional. Trebuie să ne reamintim, totuşi, că legământul promis prevede că noi putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi. Această binecuvântare cerească se aplică fiecărui membru al Bisericii care a fost botezat, confirmat şi învăţat să îl „primească pe Duhul Sfânt“.

Liahona, ca model şi ca o umbră care ne însoţeşte în zilele noastre

În zilele noastre, Cartea lui Mormon este principala sursă spre care trebuie să ne întoarcem pentru a primi ajutor ca să învăţăm cum să invităm tovărăşia permanentă a Duhului Sfânt. Descrierea în Cartea lui Mormon a Liahonei, îndrumătorul sau busola folosită de Lehi şi familia lui în călătorie în pustiu, a fost inclusă în cronică în mod concret ca un model şi ca o umbră care să ne însoţească în zilele noastre şi ca o lecţie importantă despre ceea ce trebuie să facem pentru a ne bucura de binecuvântările Duhului Sfânt.

Când ne străduim să adaptăm atitudinile şi faptele noastre pentru a fi mai drepte, atunci Duhul Sfânt devine pentru noi astăzi ceea ce a fost Liahona pentru Lehi şi pentru familia lui în zilele lor. Aceiaşi factori care au făcut ca Liahona să funcţioneze pentru Lehi îl vor invita în acelaşi mod pe Duhul Sfânt în vieţile noastre. Şi aceiaşi factori care au făcut ca Liahona să nu funcţioneze în trecut, în acelaşi mod, ne vor determina pe noi să ne îndepărtăm astăzi de Duhul Sfânt.

Liahona: scopuri şi principii

În timp ce studiem şi medităm la scopurile Liahonei şi la principiile prin care a funcţionat, mărturisesc că vom primi inspiraţie conform condiţiilor şi nevoilor noastre individuale şi familiare. Putem şi vom fi binecuvântaţi cu îndrumare de la Duhul Sfânt.

Liahona a fost pregătită de Domnul şi dată lui Lehi şi familiei sale după ce ei au părăsit Ierusalimul, în timp ce călătoreau în pustiu (vezi Alma 37:38; D&L 17:1). Această busolă sau îndrumător arăta calea pe care Lehi şi caravana sa trebuiau să meargă (vezi 1 Nefi 16:10), chiar „calea dreaptă către ţara făgăduită“ (Alma 37:44). Săgeţile care erau în glob funcţionau „după credinţa şi sârguinţa şi ascultarea“ (1 Nefi 16:28) călătorilor şi încetau să mai funcţioneze când membrii familiei se certau, erau nepoliticoşi, leneşi sau uitau să dea dovadă de credinţă (vezi 1 Nefi 18:12, 21 şi Alma 37:41, 43).

De asemenea, busola asigura un mijloc prin care Lehi şi familia lui puteau obţine „[pricepere] despre căile Domnului“ (1 Nefi 16:29). Astfel, scopurile principale ale Liahonei erau de a asigura atât direcţie, cât şi învăţătură de-a lungul unei călătorii lungi şi dificile. Busola era un instrument fizic, care servea drept indicator exterior al atitudinii lor spirituale în faţa lui Dumnezeu. Ea funcţiona conform principiilor de credinţă şi de sârguinţă.

La fel cum a fost binecuvântat Lehi în vremurile de demult, fiecăruia dintre noi i s-a dat o busolă spirituală care ne poate îndruma şi instrui în timpul călătoriei noastre prin viaţa muritoare. Duhul Sfânt ne-a fost conferit, dumneavoastră şi mie, când am venit de dincolo de lume în Biserica Salvatorului prin botez şi confirmare. Prin autoritatea preoţiei sfinte noi am fost confirmaţi ca membri ai Bisericii şi îndemnaţi să căutăm tovărăşia permanentă a „Duhului adevărului; pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede şi nu-l cunoaşte: dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi“ (Ioan 14:17).

Când fiecare dintre noi înaintează pe cărarea vieţii, noi primim îndrumare de la Duhul Sfânt exact la fel cum a fost îndrumat Lehi prin Liahona. „Căci iată, iarăşi vă spun că, dacă veţi intra pe această cale şi veţi primi Duhul Sfânt, El vă va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi“ (2 Nefi 32:5).

Duhul Sfânt acţionează în vieţile noastre la fel cum a acţionat Liahona pentru Lehi şi familia lui potrivit credinţei, sârguinţei şi atenţiei noastre.

„Virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu…

Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent şi sceptrul tău un sceptru neschimbat al dreptăţii“ (D&L 121:45-46).

Şi Duhul Sfânt ne asigură astăzi mijloacele prin care putem primi, prin „lucruri mici şi simple“ (Alma 37:6), o înţelegere crescândă despre căile Domnului. „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl, în numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:26).

Spiritul Domnului poate fi îndrumătorul nostru şi ne va binecuvânta cu îndrumare, învăţătură şi protecţie spirituală în timpul călătoriei din viaţa noastră muritoare. Noi îl invităm pe Duhul Sfânt în vieţile noastre prin rugăciune plină de înţeles, personală şi în familie, ospătându-ne din cuvintele lui Hristos, prin supunere completă şi riguroasă, prin credinţă şi prin respectarea legămintelor şi prin virtute, umilinţă şi slujire. Şi trebuie să evităm cu fermitate lucrurile care sunt indecente, brutale, neadevărate, păcătoase sau lucrurile rele care ne fac să ne îndepărtăm de Duhul Sfânt.

De asemenea, noi invităm tovărăşia permanentă a Duhului Sfânt când ne împărtăşim, cu demnitate, în fiecare duminică. „Şi pentru ca să poţi să te păstrezi mai neîntinat de lume, du-te la casa de rugăciuni şi oferă sacramentele tale în ziua Mea sfântă“ (D&L 59:9).

Prin rânduiala împărtăşaniei noi ne reînnoim legămintele de la botez şi putem primi şi putem păstra iertarea păcatelor noastre (vezi Mosia 4:12, 26). Pe lângă aceasta ni se reaminteşte în fiecare săptămână promisiunea care ne asigură că noi vom avea totdeauna Spiritul Său cu noi. Când ne străduim să ne păstrăm puri şi necorupţi de lume, devenim slujitori demni în care Spiritul Domului poate totdeauna locui.

În luna februarie 1847, profetul Joseph Smith i-a apărut lui Brigham Young într-un vis sau o viziune. Preşedintele Young l-a întrebat pe profet dacă are un mesaj pentru fraţi. Profetul Joseph Smith a răspuns: “Spune oamenilor să fie umili şi credincioşi, să se asigure că păstrează Spiritul Domnului şi el îi va conduce în dreptate. Să aibă grijă şi să nu îndepărteze vocea slabă, liniştită; ea îi va învăţa ce să facă şi unde să meargă; ea va produce fructele Împărăţiei lui Dumnezeu“ (vezi Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young [1997], pag. 41; subliniere adăugată). Dintre toate adevărurile pe care Joseph Smith i le-a spus lui Brigham Young în acea ocazie sfântă, el a subliniat importanţa obţinerii şi a păstrării Spiritului Domnului.

Stimaţi fraţi şi surori, eu mărturisesc despre realitatea vie a lui Dumnezeu, Tatăl Etern, şi a Fiului Său, Isus Hristos, şi a Duhului Sfânt. Fiecare dintre noi să trăiască astfel ca noi să putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi şi, astfel, să ne pregătim pentru binecuvântările de îndrumare, de instruire şi de ocrotire care sunt atât de importante în aceste zile din urmă. În numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.