O revărsare de binecuvântări
Toţi membrii credincioşi sunt binecuvântaţi în mod egal prin abundenţa de binecuvântări pe care o primesc prin rânduielile preoţiei.
În Kirtland, când au fost restaurate cheile preoţiei, Domnul a spus: „Acesta este începutul binecuvântărilor care vor fi revărsate asupra capetelor oamenilor Mei“.1 Sunt recunoscătoare pentru abundenţa de binecuvântări care a venit la fiecare dintre noi prin preoţia lui Dumnezeu. Prin puterea preoţiei, a fost creată această lume şi tot ceea ce cuprinde ea, inclusiv fiecare dintre noi. Preoţia este bine împletită în ceea ce suntem şi ce am fost din totdeauna.2 Ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, fiecare dintre noi avem responsabilităţi şi roluri unice şi, prin binecuvântările preoţiei, fiecăruia dintre noi ne sunt date daruri, binecuvântări şi un parteneriat egal.
Toamna trecută nepoata noastră mai mare a fost botezată şi confirmată membră a Bisericii. După ce a primit Duhul Sfânt, sora ei cea mai mică a fost binecuvântată şi i s-a dat un nume. Luna următoare, o altă nepoată a fost binecuvântată şi i s-a dat un nume. De atunci, m-am gândit deseori la privilegiile de care acele două fetiţe se bucură datorită faptului că preoţia lui Dumnezeu a fost restaurată.
Sper că nepoatele şi nepoţii noştri vor creşte ştiind că nu sunt şi că nu au fost niciodată doar simpli spectatori ai preoţiei. Binecuvântările preoţiei care „sunt disponibile tuturor bărbaţilor, cât şi femeilor“3 sunt împletite înăuntrul şi în jurul vieţilor lor. Fiecare dintre ei este binecuvântat prin rânduielile sfinte şi fiecare dintre ei se poate bucura de binecuvântările darurilor spirituale oferite prin preoţie.
Toţi membrii credincioşi ai Bisericii Domnului sunt binecuvântaţi în mod egal prin rânduielile preoţiei. Prima rânduială4 din viaţa unui copil are loc, de obicei, când el sau ea sunt bebeluşi şi când le este dat un nume şi o binecuvântare. Când copiii ajung la vârsta responsabilităţii, ei sunt botezaţi. Nu există un botez separat pentru băieţi şi fete. Este îndeplinită aceeaşi rânduială a botezului atât pentru o tânără fată, cât şi pentru un tânăr băiat, fiind botezaţi în acelaşi bazin. Când acei copii sunt confirmaţi şi îl primesc pe Duhul Sfânt, aceeaşi putere este oferită fiecăruia. Ei se califică pentru a primi ajutorul acelei puteri sfinte prin credinţa lor şi prin nici o altă cale.
Ca membrii ai Bisericii suntem egali în faţa lui Dumnezeu în timp ce luăm din împărtăşanie. Prin credinţa noastră în Isus Hristos şi prin puterea ispăşirii Sale pe care o primim prin această rânduială, noi toţi ne putem pocăi şi putem deveni mai buni.
Fiecare dintre noi are dreptul la o binecuvântare a preoţiei atunci când suntem bolnavi sau când avem nevoie de un ajutor în plus de la Domnul în viaţa noastră. O tânără fată care doreşte o binecuvântare patriarhală are aceleaşi drepturi de a cunoaşte originea şi potenţialul ei ca şi un tânăr băiat de aceeaşi vârstă. Binecuvântările care vin la fiecare dintre ei prin Avraam sunt puternice şi importante.
Îi învăţăm pe toţi tinerii băieţi şi pe toate tinerele fete să se pregătească să meargă la templu pentru a „primi binecuvântările părinţilor pentru ca [ei] să aibă dreptul la cele mai mari binecuvântări ale preoţiei“.5 Când una dintre nepoatele mele a primit înzestrarea ei din templu acum câteva luni, ea a strigat cu bucurie: „Am reuşit! Toată viaţa mea am fost învăţată să mă pregătesc pentru templu şi am reuşit!“
Fiecare bărbat şi femeie care doreşte să-L slujească pe Domnul şi se poate califica pentru o recomandare pentru templu fac legăminte de supunere şi sacrificiu. Fiecare este înzestrat „cu putere de sus“.6
Fiecare elder şi soră care primeşte o chemare pentru a sluji într-o misiune este pus(ă) de-o parte pentru a face munca Domnului şi fiecăruia îi este dată autoritatea pentru a predica Evanghelia lui Hristos.
Un bărbat şi o femeie care formează un parteneriat egal în cadrul legământului căsătoriei din templu împart în mod egal binecuvântările acelui legământ, dacă sunt credincioşi.7 Domnul a spus că legământul lor va fi în întregime valabil după această viaţă şi amândurora le este promisă putere şi exaltare.8
Preşedintele Ezra Taft Benson a spus: „Atunci când copiii noştri se supun lui Dumnezeu şi merg la templu pentru a primi binecuvântările lor şi pentru a intra în legământul căsătoriei, ei intră în acelaşi ordin al preoţiei pe care Dumnezeu l-a stabilit încă de la început cu tatăl Adam“.9
Am văzut puterea binecuvântărilor preoţiei când am vizitat o familie unde tânărul tată zăcea pe moarte. În jurul său erau soţia sa şi frumoasele sale fiice. Pe fiecare perete al acelei camere era cel puţin o poză cu familia sau cu templul. Mama a mărturisit despre binecuvântările lor când a spus: „Suntem întăriţi şi protejaţi de către legămintele noastre. Familia noastră va dăinui veşnic. Domnul veghează asupra noastră, şi nu suntem singure“. Toţi membrii credincioşi sunt binecuvântaţi în mod egal prin abundenţa de binecuvântări pe care o primesc prin rânduielile preoţiei.
Deoarece preoţia a fost restaurată, noi beneficiem, de asemenea, în mod egal, de binecuvântările darurilor spirituale. Domnul ne dă aceste daruri pentru folosul nostru10 şi pentru a ne ajuta unul pe celălalt.11
Moroni a spus că „sunt diferite feluri în care aceste daruri sunt date; dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează în toate cele; şi ele sunt date prin manifestarea Spiritului lui Dumnezeu către oameni, spre binele lor.
Căci iată, unora le este dat prin Spiritul lui Dumnezeu ca să predice cuvântul de înţelepciune;
Iar altuia îi este dat să predice cuvântul cunoaşterii prin acelaşi Spirit;
Iar altuia, nespus de mare credinţă; iar altuia, darul vindecării prin acelaşi Spirit“.12
În timp ce am încercat să învăţ limba spaniolă şi să-mi amintesc limba portugheză (pe care o ştiam de când eram copil), m-am rugat şi am simţit ajutor de la Domnul când conversam în acele limbi. Am auzit alţi conducători din Biserică şi misionari depunând mărturii puternice în limbi pe care le-au studiat puţin. Cunosc oameni cărora le este dat acel dar spiritual al încrederii. Când aud mesajul Evangheliei, ei simt în inimile lor că este adevărat. Cunosc pe alţii cărora le este dat darul înţelepciunii sau capacitatea de a-şi folosi cunoştinţele într-un mod drept. Unii au posibilitatea de a face miracole, unii sunt tămăduitori, alţii pot înţelege prin puterea Spiritului.13
Când eram tânără fată, mă îmbolnăveam deseori. Tatăl meu era întotdeauna doritor şi demn să folosească puterea preoţiei pe care o deţinea pentru a mă binecuvânta. Dar am simţit, de asemenea, că darurile speciale ale mamei mele au contribuit la vindecarea mea. Era într-adevăr înzestrată cu capacitatea ei de a îngriji de nevoile mele şi de-a mă ajuta să mă însănătoşesc. Credinţa ei mare că Domnul o va îndruma să afle răspunsuri despre tratamentul medical era o alinare pentru mine. Cât de binecuvântată am fost să am doi părinţi care şi-au folosit afectuos darurile spirituale.
Preşedintele Wilford Woodruff a spus că „este privilegiul fiecărui bărbat şi al fiecărei femei din această împărăţie să beneficieze de spiritul profeţiei, care este Spiritul lui Dumnezeu; şi credincioşilor el le revelează lucruri care sunt necesare pentru mângâierea şi alinarea lor şi pentru a-i îndruma în îndatoririle lor zilnice“.14
Binecuvântările preoţiei dau posibilitatea fiecărei persoane, care este pusă de-o parte să slujească în orice chemare în Biserica lui Dumnezeu, să primească „autoritate, responsabilitate şi binecuvântări cu privire la oficiul lor“.15
Darurile spirituale sunt numeroase şi variate şi vin la noi dacă le căutăm şi dacă le folosim în mod corespunzător. Beneficiem de ele datorită puterii Duhului Sfânt, care are legătură cu toate aspectele vieţii noastre. 16
Prin binecuvântările preoţiei, Domnul ne arată că El „nu este părtinitor“.17 În călătoriile mele am ocazia, de obicei, să-i vizitez pe membri în casele lor. Unele dintre acele case sunt simple locuinţe. La început mă întrebam: „De ce sunt eu binecuvântată cu o casă care are curent electric şi instalaţii de apă când această familie nu are nici măcar apă disponibilă în apropierea casei lor? Îi iubeşte Domnul mai puţin decât mă iubeşte pe mine?“
Apoi, într-o zi am stat în templu lângă o soră care locuieşte într-o casă simplă. Am petrecut două ore lângă ea. M-am uitat des în ochii ei frumoşi şi am văzut dragostea lui Dumnezeu în ei. După ce am terminat munca noastă în templu, am realizat ceva. În toate binecuvântările eterne, în toate privilegiile şi ocaziile noastre cele mai importante, eram egale. Am fost botezată „spre pocăire“18 şi la fel a fost şi ea. Aveam daruri spirituale şi la fel avea şi ea. Am avut ocazia să mă pocăiesc şi la fel a făcut şi ea. L-am primit pe Duhul Sfânt şi la fel L-a primit şi ea. Am primit rânduielile din templu şi la fel le-a primit şi ea. Dacă în acel moment am fi părăsit amândouă această lume am fi ajuns egale în faţa Domnului în materie de binecuvântări şi potenţial.
Binecuvântările Evangheliei ne fac pe toţi egali. Acele binecuvântări sunt la fel pentru bărbaţi şi pentru femei, pentru băieţi şi pentru fete; ele sunt la fel pentru cei căsătoriţi şi pentru cei necăsătoriţi, pentru bogaţi şi pentru săraci, pentru intelectuali şi pentru cei neinstruiţi, pentru cei faimoşi şi pentru cei mai puţin cunoscuţi.
Sunt recunoscătoare că, datorită dragostei infinite a lui Dumnezeu şi a nepărtinirii Sale, prin rânduielile preoţiei şi prin darurile spirituale le-au fost date tuturor bărbaţilor şi tuturor femeilor un parteneriat egal, precum şi daruri, potenţial şi binecuvântări egale. Datorită preoţiei, care este împletită înăuntru şi în toate aspectele vieţii noastre, fiecare putere, fiecare legământ de care avem nevoie pentru a ne îndeplini misiunea noastră aici pe pământ şi pentru a ne întoarce la casa noastră din ceruri a fost revărsat asupra noastră. În numele lui Isus Hristos, amin.