Misiunea dumneavoastră va schimba totul

Elder David F. Evans

din Cei Şaptezeci

Veniţi şi faceţi parte din cea mai mare generaţie de misionari pe care lumea a cunoscut-o vreodată.

Se împlineşte un an de când am fost susţinut în conferinţa generală. Sunt recunoscător pentru acest an şi pentru tot ce am învăţat. Îl iubesc pe Domnul şi sunt foarte recunoscător pentru sacrificiul Său şi pentru Evanghelia Sa. Îl iubesc pe preşedintele Hinckley şi îl susţin în calitate de profet al Domnului pe pământ. Împreună cu sfinţii credincioşi de pretutindeni, mărturisesc că există profeţi şi apostoli în vremea noastră şi îmi dedic viaţa pentru cauza Sa.

Cu câţiva ani în urmă, aveam interviuri cu misionarii. Un viscol a început în timp ce misionarii veneau şi plecau în timpul zilei. Viscolul a adus lapoviţă, apoi ninsoare şi, din nou, lapoviţă. Unii misionari au venit cu trenul din oraşele învecinate şi au mers pe jos la Biserică, prin viscol. Alţii au mers cu bicicletele. Aproape fără excepţie, toţi erau veseli şi fericiţi. Erau misionarii Domnului. Aveau Spiritul Său cu ei şi simţeau bucurie pentru că Îi slujeau, indiferent de împrejurările în care se aflau.

Nu voi uita niciodată cum îi priveam, la încheierea interviului fiecărei perechi, plecând înapoi în viscol, ca să predice Evanghelia şi să facă ceea ce Domnul îi chemase să facă. Puteam să văd angajamentul şi dedicarea lor. Puteam să simt dragostea pe care o aveau pentru oameni şi pentru Domnul. În timp ce-i priveam plecând, am simţit o dragoste nemăsurată pentru ei şi pentru munca pe care o făceau.

Târziu, în seara acelei zile, am participat la o întrunire a preoţiei în acelaşi oraş. Viscolul continuase, iar acum era şi mai multă zăpadă. În timpul imnului de deschidere, preşedintele celei mai mici şi mai îndepărtate ramuri şi cei doi consilieri ai lui, elder Warner şi elder Karpowitz, au intrat în capelă. În timp ce se pregăteau să se aşeze, aceşti doi misionari minunaţi şi-au scos căciulile şi mănuşile. Şi-au dat jos mantalele. Apoi şi-au scos paltoanele şi s-au aşezat. La fel ca misionarii cu care avusesem interviuri mai devreme, în timpul zilei, în ciuda vremii, aceşti misionari erau fericiţi. Simţeau Spiritul Domnului în vieţile lor. Prin slujirea în munca Domnului, ei simţeau o dragoste, o căldură şi o bucurie greu de descris.

Am avut o experienţă remarcabilă, în timp ce îi priveam pe acei misionari tineri, în acea seară. Cu ochii minţii am văzut misionarii din întreaga misiune, ieşind afară în acea seară de iarnă. Unii ciocăneau la uşi şi erau respinşi, în timp ce căutau să predice Evanghelia lui Isus Hristos. Alţii se aflau în case sau apartamente, predând oamenilor singuri şi familiilor. În ciuda greutăţilor pe care le întâmpinau, ei făceau tot ce puteau pentru a preda Evanghelia lui Isus Hristos celor care vroiau să asculte, şi erau foarte fericiţi. Am avut un sentiment pe care nu-l pot explica întru totul.

Prin darul minunat al Spiritului, am simţit dragostea Sa, dragostea pură a lui Hristos, pe care El o are pentru misionarii credincioşi de pretutindeni şi aceasta m-a schimbat pentru totdeauna. Am înţeles cât este de preţios pentru El fiecare misionar. Am văzut un exemplu a ceea ce profeţii au descris ca fiind cea mai mare generaţie de misionari pe care lumea a cunoscut-o vreodată (vezi M. Russell Ballard, „Cea mai mare generaţie de misionari“, Liahona, nov. 2002, pag. 47). Am început să înţeleg de ce era nevoie de creşterea standardelor, astfel încât misionarii de peste tot să fie îndreptăţiţi să primească protecţia, îndrumarea şi fericirea care însoţesc Spiritul Domnului. De asemenea, am început să înţeleg de ce noi – în calitate de părinţi, episcopi, preşedinţi de ţăruş şi altfel de conducători – trebuie să facem tot ce putem pentru a ajuta oamenii tineri din Biserică să devină demni de binecuvântările slujirii misionare.

Preşedintele Hinckley a descris ce se întâmplă în inima fiecărui misionar care face angajament şi lucrează pentru Domnul, când a vorbit despre propriile sale experienţe misionare. Era la începutul misiunii sale şi era descurajat. Munca era grea şi oamenii nu erau receptivi. Totuşi, a venit o vreme când descurajarea s-a transformat în angajament. Pentru el, totul a început cu o scrisoare pe care a primit-o de la tatăl său, în care acesta scria: „Dragă Gordon, am primit scrisoarea ta… Am doar o sugestie: Uită de tine şi du-te la muncă“. Descriind ce s-a întâmplat apoi, el a spus: „Am îngenuncheat în acel dormitor mic… şi am promis că voi încerca să mă dedic Domnului.

Întreaga lume s-a schimbat. Lucrurile au devenit mai clare. Era o nouă lumină în viaţa mea. Aveam un nou scop. Am văzut frumuseţea acestei ţări (Anglia). Am văzut măreţia oamenilor. Tot ce mi s-a întâmplat bun de atunci încolo se datorează acelei decizii pe am luat-o în acea casă micuţă…“ (în Mike Cannon, „Missionary Theme Was Pervasive during Visit of President Hinckley“, Church News, 9 sept. 1995, pag. 4).

Preşedintele Hinckley a continuat, spunând: „Vreţi să fiţi fericiţi? Uitaţi de voi înşivă, dedicaţi-vă acestei cauze măreţe şi depuneţi eforturi pentru a ajuta oamenii…“ (Church News, 9 sept. 1995 pag. 4).

I-aş spune fiecărui tânăr băiat: „Vrei să fii fericit?“ Dacă da, vino şi alătură-te împreună cu noi celor mai mult de 52.000 de tineri şi slujeşte-le semenilor tăi, în calitate de misionar al Domnului. Fă angajamentul de a închina Domnului doi ani din viaţa ta. Va schimba totul. Vei fi fericit. Lucrurile vor deveni mai clare. Vei ajunge să iubeşti cultura şi oamenii pentru care eşti chemat să slujeşti. Munca va fi dificilă, dar, de asemenea, vei simţi mare satisfacţie şi bucurie când vei sluji. Dacă eşti credincios în timpul misiunii tale şi după aceea, vei privi înapoi în viaţa ta şi vei spune ca preşedintele Hinckley: „Tot ce s-a întâmplat bun de atunci încolo se datorează deciziei de a sluji în misiune şi de a-mi dedica viaţa Domnului“.

Preşedintele Hinckley ne-a reamintit că nu numai tinerii elderi sunt îndreptăţiţi să primească aceste binecuvântări. Cuplurile misionare slujesc minunat şi este mare nevoie de ele. Deşi tinerele fete nu au obligaţia de a sluji într-o misiune, preşedintele a spus: „Avem nevoie de tinere fete. Ele înfăptuiesc o lucrare remarcabilă“ („To the Bishops of the Church“, Worldwide Leadership Training Meeting, 19 iunie 2004, pag. 27). Ştim, de asemenea, că unele dintre ele, din motive de sănătate sau din alte motive, sunt scutite în mod onorabil de această slujire. Le iubim şi ştim că Tatăl nostru Ceresc va aduce în vieţile lor alte binecuvântări, pe măsură ce ele slujesc în alte moduri şi duc o viaţă plină de credinţă.

Cu un an în urmă, elder Ballard a rugat ca părinţii, episcopii şi preşedinţii de ramură să lucreze împreună şi să ajute cel puţin încă unul sau mai mulţi tineri băieţi, în plus faţă de cei care şi-au luat deja angajamentul şi urmează să fie pregătiţi să slujească, să devină demni şi să fie chemaţi din fiecare episcopie şi ramură a Bisericii (vezi „Încă unul“, Liahona, mai 2005, pag. 71). Mulţi au răspuns. În calitate de conducători, noi toţi ar trebui să ne angajăm din nou să urmăm această cerere inspirată.

Dragi fraţi şi surori, mulţi episcopi buni au făcut de mult ceea ce elder Ballard a cerut. Cu treizeci şi şase de ani în urmă, episcopul Frank Matheson mi-a telefonat acasă şi m-a invitat la biroul său. Din cauza împrejurărilor, numărul misionarilor pe care-i putea trimite fiecare episcopie era limitat, dar mai apăruse un loc şi el avea responsabilitatea de a recomanda încă un misionar. Mi-a spus că el şi consilierii lui se rugaseră. Mi-a spus că a simţit că acum era timpul când Domnul vroia ca eu să slujesc într-o misiune. Am rămas uimit. Nimeni nu-mi spusese până atunci că Domnul vroia ca eu să fac ceva pentru El. Am simţit Spiritul Domnului mărturisindu-mi că ar trebui să merg şi ar trebui să merg acum. I-am spus episcopului: „Dacă Domnul vrea ca eu să slujesc într-o misiune, atunci voi merge“.

Pentru mine s-a schimbat totul. Lucrurile, într-adevăr, au devenit mai clare şi fericirea şi bucuria au intrat în viaţa mea. Într-un fel sau altul, fiecare lucru bun care mi s-a întâmplat începând din acea zi s-a datorat angajamentului pe care l-am făcut de a-I sluji Domnului şi copiilor Lui şi de a petrece doi ani din viaţa mea slujindu-I Lui.

Vă spun din nou: „Veniţi şi alăturaţi-vă nouă. Veniţi şi fiţi curaţi. Veniţi şi fiţi fericiţi. Veniţi şi trăiţi experienţa singurului lucru despre care Domnul a spus că este „cel mai valoros“ (D&L 15:6) pentru dumneavoastră în această perioadă a vieţii dumneavoastră. Veniţi şi faceţi parte din cea mai mare generaţie de misionari pe care lumea a cunoscut–o vreodată.

Aceasta este lucrarea Domnului. Tatăl nostru Ceresc trăieşte şi fiul Său, Isus Hristos, conduce şi îndrumă această lucrare în ziua de azi. Mărturisesc despre aceasta, în numele lui Isus Hristos, amin.