Fermitate în legæmintele noastre
A fi ferm în Hristos implicæ sæ-fli flii legæmintele… Când facem aceste lucruri… spiritele noastre sunt înælflate øi inimile sunt umplute cu iubire.
De când am fost chematæ sæ væ fiu preøedintæ acum øase luni, am simflit o dragoste profundæ datæ de Dumnezeu pentru voi, dragele mele surori. Dorinfla mea cea mai mare pentru tinerele fete de pretutindeni este ca sæ øtie cæ sunt iubite, nu numai de mine, ci øi de pærinflii øi conducætoarele lor øi în special de Tatæl Ceresc.
Câteodatæ este greu sæ simflim aceastæ dragoste. O tânæræ fatæ pe care o cunosc pærea cæ are o viaflæ perfectæ. Ea tocmai câøtigase în alegerile pe øcoalæ, fusese audiatæ pentru corul madrigal øi reuøise, øi fusese aleasæ ca regina balului la clasa a 11-a. Într-o zi, s-a dus acasæ de la øcoalæ øi s-a aruncat pe pat în lacrimi. Mama a întrebat-o ce era în neregulæ øi fata a izbucnit: „N-am succes; nimeni nu mæ iubeøte; nu am nici un talent; nu pot sæ-mi termin toate îndatoririle la øcoalæ; øi pe lângæ asta, sunt øi urâtæ“. Nimeni nu s-ar fi aøteptat ca ea sæ se simtæ atât de nesiguræ, singuræ øi neadaptatæ; dar cei mai mulfli adolescenfli se simt astfel câteodatæ.
Øi unele tinere suferæ chiar øi mai multe dificultæfli evidente. De exemplu, printre tinerele pe care le cunosc, una are o mamæ care este pe moarte din cauza cancerului. Una are pærinfli divorflafli. O fatæ stæ acasæ singuræ la sfârøit de sæptæmânæ când toate prietenele ei ies la plimbare în oraø, la o bæuturæ. O tânæræ a avut un accident care a læsat-o handicapatæ. Tatæl unei fete a fost trimis într-o deplasare militaræ. O soræ cumsecade este îngrijoratæ de fratele ei nestatornic.
Ce le poate ajuta pe aceste tinere cu diverse probleme capitale? Tema generalæ din acest an, asupra cæreia ne vom concentra astæ searæ, oferæ un ræspuns. Acesta este: „Trebuie sæ înaintafli cu fermitate întru Hristos, având o strælucire perfectæ a speranflei øi o iubire de Dumnezeu øi de tofli oamenii“ (2 Nefi 31:20). Îmi place aceastæ scripturæ. Ea descrie cum ar trebui sæ facem faflæ încercærilor vieflii. Când înaintez cu fermitate cu speranflæ øi iubire, simt, de asemenea, speranflæ øi iubire.
A fi ferm în Hristos implicæ sæ-fli flii legæmintele. În fiecare sæptæmânæ, noi ne reînnoim legæmintele de la botez ca „sæ luæm asupra noastræ Numele Lui“, „sæ ne amintim mereu de El“ øi „sæ flinem poruncile Lui“ (vezi D&L 20:77). Suntem fermi în Hristos când facem aceste lucruri øi spiritele noastre sunt înælflate øi inimile sunt umplute cu iubire. Mai simplu spus, când flin legæmintele mele, simt speranflæ øi iubire.
Tânæra fatæ de care v-am vorbit øi pe care o voi numi Lindsey, avea nevoie de speranflæ. Ea locuia într-o casæ în care nu se simflea Spiritul øi iubirea. Prietenele ei erau nesæbuite øi chiar cele mai multe dintre conducætoarele tinerelor fete o considerau ca „un proiect“. Dar, adânc în interiorul ei, ea a simflit cæ Domnul o iubea, în ciuda situafliei ei deplorabile. Ea s-a concentrat sæ-øi aducæ aminte de El mereu. Ea nu alegea sæ fie cu prietenele ei când ele fæceau ceva ræu. Ea încerca sæ-L venereze pe Tatæl Ceresc în intimitatea dormitorului ei, pentru cæ dorea sæ simtæ Spiritul Lui în viafla ei. Ceva din ea dorea sæ fie bunæ, sæ flinæ poruncile Lui. Chiar cu a ei cunoaøtere limitatæ øi lipsitæ de ajutorul din afaræ, ea încerca sæ-øi flinæ legæmintele fæcute la botez. Simflea speranfla de a merge înainte øi simflea iubirea Tatælui Ceresc.
Domnul ne-a promis cæ El nu ne va uita pentru cæ ne-a „sæpat pe mâinile“ Lui (Isaia 49:16). Øi promisiunea noastræ faflæ de El este cæ nu-L vom uita pentru cæ L-am sæpat pe El în inimile noastre.
Sfinflii de la început au fost învæflafli despre acest lucru în suferinflele lor din Missouri. Domnul i-a sfætuit sæ aøtepte „cu ræbdare în Domnul, pentru cæ rugæciunile voastre au ajuns în urechile Domnului…
De aceea, El væ face aceastæ promisiune cu un legæmânt imuabil cæ ele vor fi împlinite; øi toate lucrurile pe care le-afli suferit vor lucra împreunæ pentru binele vostru“ (vezi D&L 98:2–3). Aceastæ promisiune nu a eliminat încercærile lor, dar i-a alinat, dându-le speranflæ în viitor.
La fel, Avraam a înaintat cu fermitate, crezând în promisiunile pe care Dumnezeu i le fæcuse. De fiecare datæ când citesc despre Avraam care mergea în flara Moraia sæ-l ofere drept jertfæ pe fiul sæu Isaac, înfleleg ceea ce Avraam a simflit. El nu cunoøtea rezultatul testului aøa cum îl cunoaøtem noi acum dintr-o perspectivæ istoricæ. El mergea în necunoscut. Totuøi era ferm. Træia din promisiunile pe care Domnul i le fæcuse cæ-l va binecuvânta. Oricât de nervos s-ar fi simflit, aceasta nu l-a împiedicat sæ meargæ înainte cu fermitate în Hristos.
La fel ca sfinflii din Missouri, Lindsey øtia cæ în ciuda condifliilor ei deplorabile, Tatæl Ceresc nu renunflase la ea. Iubirea Lui era fermæ. Ea øi-a gæsit alinarea în „legæmântul imuabil“ al iubirii Lui – cæ toate lucrurile pe care le-a suferit vor lucra împreunæ pentru binele ei (vezi D&L 98:3). Ca øi în cazul lui Avraam, nici drumul ei nu era uøor, totuøi ea a mers înainte. Pe mæsuræ ce proceda astfel, gæsea ajutor. O conducætoare deosebitæ din Bisericæ o iubea øi o îndruma. Ea s-a apropiat mai mult de Tatæl Ceresc øi pânæ la urmæ a gæsit un tânær care a iubit-o, a învæflat-o multe despre Evanghelie øi s-a cæsætorit cu ea.
În cele din urmæ, multe dintre binecuvântærile pe care le aøteptase în viafla ei din adolescenflæ au fost reværsate asupra ei. A descoperit cæ poate avea Spiritul în propria ei familie øi a crescut copii demni. Odatæ se simflea izolatæ øi neglijatæ, dar acum se simte învæluitæ de iubire. Aceasta a fost urmarea faptului cæ a mers înainte cu fermitate, dar aøteptând cu ræbdare în Domnul. Faptul cæ a fost fermæ în Hristos i-a adus speranflæ lui Lindsey, øi la fel ne va aduce øi nouæ pe mæsuræ ce ne vom lupta cu încercærile vieflii. Cuvintele imnului pe care corul îl interpreteazæ astæ searæ ne încurajeazæ sæ venim la El:
Nu conteazæ orice s-ar întâmpla.
Orice pericol m-ar ameninfla,
În tot El e al meu Apærætor,
Al meu Adæpost împotriva duømanilor.
Venifli la El voi tofli cei deprimafli,
Voi suflete pæcætoase cu ochi încefloøafli
Voi cei obosifli care tânjifli dupæ odihnæ.
Venifli la El! Venifli la El!
(„Come unto Him“, Hymns nr. 114).
fiinerea legæmintelor ne dæ speranflæ sæ mergem mai departe, ne schimbæ inima. Domnul ne învaflæ în Ieremia: „Ci iatæ legæmântul, pe care-l voi face… Voi pune Legea Mea înlæuntrul lor, o voi scrie în inima lor“ (Ieremia 31:33). Legæmintele ne mæresc inimile øi ne permit sæ simflim „dragostea lui Dumnezeu øi a tuturor oamenilor“ (2 Nefi 31:20). Aducefli-væ aminte, când flinem legæmintele noastre, simflim speranflæ øi simflim dragoste.
Isus ne-a învæflat în Cuvântarea de pe munte toate virtuflile inimii, cum ar fi dragostea, iertarea øi compasiunea. El ne-a învæflat la fel ca pe ucenicii Sæi sæ luæm numele Lui øi caracterul Lui asupra noastræ. Acest lucru ne schimbæ inimile øi ne binecuvânteazæ relafliile cu alflii. Elder Marvin J. Ashton a spus: „Când ne convertim cu adeværat întru Isus Hristos, încredinflându-ne Lui, se întâmplæ un lucru interesant: simflim din ce în ce mai multæ pace, bunætate øi o acceptare blândæ“ (The Tongue Can Be a Sharp Sword“, Ensign, mai 1992, pag. 20).
Afli putea fi mai fermi în Hristos în propriile voastre cæmine, cu membrii propriilor voastre familii? Când promitefli sæ luafli numele øi caracterul Lui asupra voastræ, înseamnæ cæ trebuie sæ vorbifli puflin mai blând, sæ acflionafli cu puflin mai multæ bunætate, sæ væ slujifli surorile færæ egoism øi sæ le mulflumifli pærinflilor øi sæ-i ajutafli mai evident.
Fiul nostru a fæcut acest lucru cu mult timp în urmæ într-o excursie cu familia. Cælætorisem o distanflæ mare ca sæ vedem un castel frumos. Când în sfârøit am ajuns, una dintre fiicele noastre mai mici era obositæ øi supæratæ. Ea a refuzat sæ se dea jos din maøinæ ca sæ mergem puflin pe jos la locul pentru care cælætorisem atât de departe. Cei mai mulfli dintre noi nu am avut ræbdare cu ea. Dar cu gentilefle fiul nostru de 14 ani a luat-o în brafle øi a dus-o la castel. Acest moment tensionat a fost dezamorsat de expresia lui tæcutæ de dragoste. Acum ea ne-a ræmas în amintirea noastræ a tuturor mai mult decât imaginea castelului.
Câteodatæ este cel mai greu sæ dæm tot ce-i mai bun din noi în propriul nostru cæmin. E necesar un efort permanent de „a înainta cu fermitate“. Dar când flinefli legæmintele voastre, vefli învæfla sæ iubifli mai deplin pe cei cu care suntefli unite într-o legæturæ veønicæ. Apoi vefli putea sæ arætafli dragostea voastræ altora din afara cercului restrâns al familiei.
Acum câfliva ani, familia noastræ a locuit în Brazilia pentru scurt timp. Douæ sæptæmâni înainte de a ne întoarce acasæ, am avut un accident de maøinæ. În timp ce mergeam cu maøina acasæ de la o adunare de împærtæøanie pe o ploaie torenflialæ, am intrat într-o intersecflie din cartier. O maøinæ a ieøit din spatele altui vehicul parcat øi ne-a lovit maøina pe lateral. Din fericire, nimeni din ambele maøini nu a fost rænit, dar automobilele au fost amândouæ lovite destul de ræu. Când soflul meu, John, a ieøit din maøinæ sæ discute cu celælalt øofer, eu îi spuneam într-una cæ nu a fost vina noastræ. Curând el s-a întors la maøinæ øi încet ne-am întors acasæ la mica fermæ unde locuiam, la fiecare rotaflie a roflii janta atingea anvelopa. Cealaltæ maøinæ ne urma. Tot ceea ce John a spus a fost: „Îfli voi explica mai târziu“.
Când am ajuns acasæ, John a gæsit plicul nostru mic pentru urgenfle øi a plætit pentru repararea maøinii lor. Aceøtia au plecat fericifli. Eu am fost uimitæ. Atunci John a strâns toatæ familia noastræ laolaltæ. Parcæ îøi cerea iertare în timp ce ne explica faptele sale. „Øtiu cæ acest accident nu a fost din vina noastræ, dar când am negociat cu familia aceasta, singurul gând care mi-a trecut prin minte a fost cæ doar cu o oræ în urmæ am fæcut legæmânt cu Tatæl din Cer ca sæ fac mereu aøa cum ar face El. Øtiam cæ dacæ El ar fi fost în situaflia mea, ar fi avut milæ de aceastæ familie øi ar fi fæcut tot ce ar fi putut ca sæ-i ajute“. Ce sofl øi tatæ exemplar! El îøi adusese aminte de legæmintele lui. Acflionând cu o dragoste asemænætoare cu cea a lui Hristos, el a înmuiat inimile.
Væ mærturisesc cæ atunci când îmi aduc aminte de legæmintele mele în fiecare zi, într-adevær, simt speranflæ øi dragoste. Øtiu cæ înaintând cu fermitate în Hristos îmi aduce în inimæ strælucirea perfectæ a speranflei øi dragostea lui Dumnezeu øi a tuturor oamenilor .
„Ce cere Tatæl de la noi? Ce spun scripturile? Avefli credinflæ, speranflæ, træifli ca Fiul Lui, ajutafli-i pe alflii în drumul lor“ („He Sent His Son“, Children’s Songbook, pag. 35; Liahona, aprilie 1992, F11). Mæ rog ca fiecare dintre noi sæ vinæ la El pentru speranflæ øi sæ-I urmeze exemplul de dragoste, în numele lui Isus Hristos, amin.