Rugæciune pentru copii

Elder Jeffrey R. Holland

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

În calitate de pærinﬂi putem menﬂine stabilitatea în viaﬂæ… cu dragoste øi credinﬂæ, trecând-o generaﬂiei urmætoare, câte unui copil, pe rând.

La încheierea primei zile de propovæduire printre credincioøii nefiﬂi, Isus înviat øi-a îndreptat atenﬂia cætre un auditoriu special, care nu ajunge la nivelul privirilor noastre øi, uneori, este greu de observat.

Aceastæ cronicæ sacræ spune: „El le-a poruncit sæ fie aduøi pruncii lor…

Øi… când ei au îngenuncheat la pæmânt… El, de asemenea, a îngenuncheat… ; øi, iatæ, El S-a rugat cætre Tatæl, iar lucrurile despre care El S-a rugat nu pot fi scrise… lucruri atât de mari øi minunate… græite de Isus cætre Tatæl.

Când Isus a terminat sæ Se roage… s-a ridicat… øi… a plâns… El i-a luat pe pruncii lor, unul câte unul, øi i-a binecuvântat øi S-a rugat Tatælui pentru ei.

Øi când El a fæcut aceasta, El iaræøi a plâns; Øi a græit cætre mulﬂime… Iatæ-i pe cei mici ai voøtri“.

Nu putem øti exact ce a simﬂit Salvatorul într-un moment atât de emoﬂionant, dar øtim cæ El era „tulburat“ øi cæ „a gemut în Sinea Lui“ din cauza influenﬂelor distructive care prind mereu în vârtejul lor pe cei inocenﬂi.¹ Øtim cæ a simﬂit o mare nevoie de a Se ruga pentru copii øi de a-i binecuvânta pe aceøtia.

În vremuri ca acestea în care ne aflæm, când pericolele sunt globale, locale sau personale, øi eu mæ rog pentru copii. În unele zile, este ca øi cum o mare de ispite øi pæcate îi inundæ, îi spulberæ pur øi simplu înainte ca ei sæ poatæ opune rezistenﬂæ, înainte ca ei sæ încerce sæ-i facæ faﬂæ. Øi, deseori, cel puﬂin o parte din forﬂele care acﬂioneazæ par sæ depæøeascæ puterea noastræ de control.

Unele ar putea depæøi puterea noastræ de control dar, eu depun mærturie cu credinﬂæ în Dumnezeu cel Viu, cæ nu depæøesc puterea Lui de control. El træieøte øi puterea preoﬂiei acﬂioneazæ de ambele pærﬂi ale vælului. Noi nu suntem singuri øi nu tremuræm, ca øi cum am fi abandonaﬂi. Dacæ ne facem partea, putem træi potrivit Evangheliei øi putem apæra principiile ei. Putem vorbi altora despre Calea siguræ, Adeværul salvator, Viaﬂa plinæ de bucurie.² Ne putem pocæi în orice fel avem nevoie sæ ne pocæim øi, dupæ ce vom fi fæcut totul, ne putem ruga. În toate aceste feluri, ne putem binecuvânta unul pe altul øi, în special, pe aceia care au cel mai mult nevoie de protecﬂia noastræ – copiii. În calitate de pærinﬂi putem menﬂine stabilitatea în viaﬂæ în felul în care este menﬂinutæ întotdeauna – cu dragoste øi credinﬂæ, trecând-o generaﬂiei urmætoare, câte unui copil, pe rând.

Pentru a oferi o astfel de rugæciune pentru cei mici, pot sæ abordez un aspect specific protecﬂiei lor? Mæ adresez cu multæ grijæ øi dragoste tuturor adulﬂilor din Bisericæ, pærinﬂi sau nu, care ar putea avea îndoieli øi întrebæri, care nu sunt complet devotaﬂi lui Dumnezeu, care nu cunosc îndeajuns doctrina Bisericii, care nu împærtæøesc cu adeværat credinﬂa øi nu aplicæ Evanghelia. Tuturor acestora – pe care noi îi iubim øi dorim sæ fie alæturi de noi în credinﬂæ øi în aplicarea Evangheliei – eu le spun: Væ rog, fiﬂi atenﬂi cæ preﬂul pentru o astfel de atitudine trebuie plætit øi plata nu se face întotdeauna în aceastæ viaﬂæ øi de cætre aceastæ generaﬂie. Nu, din pæcate, uneori situaﬂia se aseamænæ cu datoria naﬂionalæ scæpatæ de sub control, când cei care vor plæti vor fi copiii øi nepoﬂii dumneavoastræ øi o vor face în moduri mult mai costisitoare decât v-aﬂi gândit vreodatæ.

În aceastæ Bisericæ suntem mult încurajaﬂi – aøa cum poruncesc scripturile – sæ studiem øi sæ învæﬂæm, sæ comparæm øi sæ examinæm, sæ discutæm øi sæ aøteptæm alte revelaﬂii. Noi, toﬂi, învæﬂæm „rând dupæ rând, precept dupæ precept“³ cu scopul de a avea credinﬂæ adeværatæ în Dumnezeu, care duce la adeværatul comportament creøtin. În aceasta, nu este loc pentru constrângeri sau manipulæri, nu este loc pentru ameninﬂæri sau ipocrizie. Dar nici un copil al acestei Biserici nu trebuie sæ aibæ vreo îndoialæ referitor la devotamentul pærinﬂilor lui faﬂæ de Domnul Isus Hristos, de restaurarea Bisericii Lui øi realitatea profeﬂilor øi apostolilor în viaﬂæ care, acum, ca øi în vechime, conduc Biserica potrivit cu „voinﬂa Domnului… gândul Domnului… cuvântul Domnului… øi puterea lui Dumnezeu pentru salvare“.⁴ În probleme fundamentale cum este credinﬂa, profeﬂii nu trebuie sæ se justifice pentru cæ ne cer sæ fim uniﬂi, sæ ne conformæm, în sensul elocvent dat de Joseph Smith acestui cuvânt.⁵ În orice caz, aøa cum mi-a spus odatæ, într-o discuﬂie pe culoar, elder Neal Maxwell: „Se pare cæ nu a existat nici o problemæ cu conformarea în ziua când Marea Roøie s-a împærﬂit în douæ“.

Pærinﬂii nu-øi pot permite sæ flirteze cu îndoielile øi întrebærile, pentru ca apoi sæ fie surprinøi când copiii lor transformæ acest flirt într-o adeværatæ poveste de dragoste. Dacæ în probleme cum sunt crezul øi credinﬂa, copiii riscæ sæ fie luaﬂi de valurile distrugætoare ale filozofiilor intelectuale sau sæ fie zdrobiﬂi de stâncile ascunse de ape, noi ca pærinﬂi ai lor trebuie sæ continuæm sæ fim ancoraﬂi în locuri sigure, uøor de recunoscut de cei din familia noastræ. Nu va fi nimænui de folos dacæ øi noi ne vom præbuøi în cascadæ împreunæ cu ei, explicând în cæderea prin apele învolburate ale cascadei cæ am øtiut cæ Biserica era adeværatæ øi cæ acolo se aflau cu adeværat cheile preoﬂiei, dar nu am vrut sæ limitæm libertatea copiilor noøtri de a lua singuri hotærâri. Ajunøi aici, nu ne putem aøtepta ca ai noøtri copii sæ ajungæ teferi la mal, în situaﬂia în care pærinﬂii nu par sæ øtie unde sæ-øi ancoreze propria barcæ. Isaia a folosit o comparaﬂie asemænætoare când a spus necredincioøilor: „Funiile [lor] s-au slæbit, aøa cæ nu mai pot… strânge piciorul catargului øi nu mai pot întinde pânzele“.⁶

Cred cæ unii pærinﬂi nu pot înﬂelege faptul cæ pânæ øi atunci când se simt în siguranﬂæ în gândurile lor referitor la propria mærturie, totuøi pot face ca pentru copiii lor sæ fie greu sæ descopere ce este credinﬂa. Putem fi activi øi putem participa la toate activitæﬂile Bisericii dar, dacæ nu ducem o viaﬂæ integræ aøa cum ne învaﬂæ Evanghelia øi nu transmitem copiilor noøtri simﬂæminte puternice øi sincere, referitoare la adeværul restaurærii øi la divina îndrumare a Bisericii, începând cu Prima Viziune pânæ în clipa de faﬂæ, atunci, aceøti copii s-ar putea dovedi, spre regretul dar nu øi spre surprinderea noastræ, a nu fi evident activi øi a nu merge la toate activitæﬂile Bisericii sau ar putea deveni total inactivi.

Nu cu mult timp în urmæ, eu øi sora Holland am întâlnit un tânær bæiat arætos care a luat legætura cu noi, dupæ ce a experimentat unele crezuri supranaturale øi a cercetat câteva religii ræsæritene, fæcând toate acestea în încercarea de a afla adeværata credinﬂæ. Tatæl sæu, a recunoscut el, nu a crezut în nimic. Dar, a spus el, bunicul sæu a fost membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinﬂilor din Zilele din Urmæ. „Dar nu øi-a practicat religia“, a spus tânærul. „A fost întotdeauna critic la adresa Bisericii“. Ajungem, deci, de la un bunic care este critic, la unui fiu care este nesigur de existenﬂa lui Dumnezeu, la un nepot care cautæ, cu disperare, ceea ce Dumnezeu dæduse deja familiei sale! Este un exemplu clasic de îndepærtare de credinﬂæ øi elder Richard L. Evans a avertizat odatæ asupra frecvenﬂei acestui fenomen.

El a spus: „Câteodatæ, unor pærinﬂi li se pare cæ nu trebuie sæ urmeze cu stricteﬂe învæﬂæturile sau cæ pot sæ aibæ aøa numitele opinii liberale despre lucrurile de bazæ øi fundamentale – gândindu-se cæ puﬂinæ neglijenﬂæ sau ignorare nu vor conta – cæ pot sæ nu propovæduiascæ sau sæ nu participe la adunærile Bisericii sau cæ pot chiar sæ exprime opinii critice. Câteodatæ, unii pærinﬂi au impresia cæ pot ignora învæﬂæturile Evangheliei, færæ ca acest lucru sæ aibæ efect asupra familiilor lor sau viitorului lor. „Dar“, a remarcat el, „dacæ un pærinte se rætæceøte un pic de la cale, copiii, în mod sigur, se vor rætæci øi mai mult decât pærinﬂii lor, de la aceastæ cale“.⁷

Pentru a duce un copil (sau pe oricine altcineva), chiar øi neintenﬂionat, departe de calea credinﬂei, departe de calea loialitæﬂii øi a crezului puternic, doar din simplul motiv cæ dorim sæ arætæm cæ suntem inteligenﬂi sau independenﬂi, ai nevoie de o permisiune care nu s-a dat, niciodatæ, nici unui pærinte sau vreunei alte persoane. Când este vorba de religie, o minte scepticæ nu este o manifestare mai înaltæ a virtuﬂii decât este o inimæ credincioasæ, iar analiza criticæ, ca cea din domeniul ficﬂiunii literare, poate deveni un simplu act distrugætor când se aplicæ familiilor ce tânjesc sæ aibæ credinﬂæ în cæminul lor. Øi o asemenea deviere de la adeværata cale poate avea consecinﬂe ce se dezvoltæ lent øi nu sunt uøor de detectat. Aøa cum a observat cineva: „Dacæ ridici temperatura apei din cadæ … cu câte numai un grad, la fiecare zece minute, cum sæ-mi dau seama când trebuie sæ ﬂip?“.⁸

Când øi-au clædit sacrul lor tabernacol în pustiul Sinai, copiilor lui Israel li s-a poruncit sæ lege cât mai tare frânghiile de susﬂinere øi sæ întæreascæ ﬂæruøii care le ﬂineau.⁹ Motivul? În vieﬂile noastre apar mereu furtuni – în mod regulat. Aøadar, fixaﬂi-le, întæriﬂi-le apoi, fixaﬂi-le øi întæriﬂi-le din nou. Chiar øi aøa, øtim cæ unii copii vor face alegeri ce vor frânge inimile pærinﬂilor lor. Mæmicile øi tæticii pot face totul aøa cum trebuie øi, totuøi, copiii se pot rætæci. Libertatea de a alege existæ încæ. Øi, chiar când treceﬂi prin astfel de momente dureroase, va fi o alinare sæ øtiﬂi cæ ai dumneavoastræ copii cunosc credinﬂa neclintitæ ce o aveﬂi în Hristos, în Biserica Sa adeværatæ, în cheile preoﬂiei øi în cei care le deﬂin. Væ va fi o alinare, gândul cæ, dacæ ai dumneavoastræ copii aleg sæ se abatæ de la calea dreaptæ øi îngustæ, o vor pæræsi conøtienﬂi cæ pærinﬂii lor o urmeazæ cu fermitate. Mai mult decât atât, va fi foarte probabil ca ei sæ se întoarcæ pe acea cale când îøi vor veni în fire¹⁰ øi îøi vor aminti de exemplul iubitor øi învæﬂæturile blânde pe care li le-aﬂi dat pe drum.

Træiﬂi Evanghelia cât se poate de deschis. ﬁineﬂi legæmintele pe care copiii dumneavoastræ øtiu cæ le-aﬂi fæcut. Daﬂi binecuvântæri ale preoﬂiei. Ba chiar, depuneﬂi-væ mærturia!¹¹ Nu presupuneﬂi doar cæ ai dumneavoastræ copii væ vor înﬂelege crezurile færæ a le fi explicate. Pe la sfârøitul vieﬂii sale, profetul Nefi, a spus cæ ei au scris cronica despre Hristos øi øi-au pæstrat convingerile referitoare la Evanghelia Sa ca „sæ-i convingem pe copiii noøtri… ca sæ øtie copiii noøtri…[øi sæ creadæ] calea cea dreaptæ“.¹²

La fel ca Nefi, ne punem întrebarea, ce învaﬂæ copiii noøtri? De la noi!? Personal? Øtiu copiii noøtri cæ iubim scripturile? Ne væd ei citind øi fæcând însemnæri øi aplicându-le în viaﬂa de zi cu zi? Au deschis copiii noøtri vreodatæ, pe neaøteptate, o uøæ încuiatæ øi ne-au gæsit în genunchi, rugându-ne? Ne-au auzit vreodatæ rugându-ne nu numai cu ei, ci øi pentru ei din simplæ dragoste pærinteascæ? Øtiu copiii noøtri de credinﬂa ce-o avem în post, cæ este ceva mai mult decât o obligaﬂie din prima duminicæ a lunii? Øtiu ei cæ am postit pentru ei øi pentru viitorul lor în zilele în care ei nu aveau nici o grijæ? Øtiu ei cât de mult adoræm sæ fim în templu, pentru cæ, printre altele, acesta le asiguræ o legæturæ pe care nici moartea, nici legiunile iadului nu o pot rupe? Øtiu ei cæ noi îi iubim øi îi susﬂinem pe conducætorii locali øi pe autoritæﬂile generale, aøa imperfecﬂi cum sunt, pentru dorinﬂa lor de a accepta aceste chemæri, pe care nu le-au dorit ca astfel sæ pæstreze un standard al dreptæﬂii pe care nu l-au creat? Øtiu aceøti copii cæ Îl iubim pe Dumnezeu din toatæ inima øi cæ tânjim sæ privim chipul – øi sæ cædem la picioarele – Singurului Sæu Fiu Næscut? Mæ rog ca ei sæ øtie acestea.

Dragii mei, fraﬂi øi surori, copiii noøtri îøi iau deja zborul spre viitor, având ca ajutoare motivaﬂia pe care le-o creæm øi îndrumarea noastræ. În timp ce privim cu neræbdare zborul lor ca o sægeatæ, øtiind cæ ræul le poate devia cursul, dupæ ce le-am dat drumul din mâinile noastre, totuøi, ne dæ curaj faptul cæ ne amintim cæ cel mai important element din viaﬂa muritoare, care determinæ destinaﬂia sægeﬂii, va fi stabilitatea, tæria øi certitudinea neclintitæ a celui care poartæ arcul.¹³

Carl Sandburg a spus odatæ: “Un copil este opinia lui Dumnezeu cæ viaﬂa trebuie sæ meargæ înainte“.¹⁴ Pentru viitorul acestui copilaø, ca øi pentru cel personal, fiﬂi puternici. Fiﬂi credincioøi. Continuaﬂi sæ fiﬂi iubitori øi continuaﬂi sæ væ depuneﬂi mærturia. Continuaﬂi sæ væ rugaﬂi. Acele rugæciuni vor fi auzite øi li se va ræspunde în cele mai neaøteptate momente. Nimænui nu va trimite Dumnezeu ajutor mai repede decât unui copil – øi pærintelui unui copil.

Øi Isus le-a spus: „Iatæ-i pe cei mici ai voøtri.

Øi… ei øi-au aruncat ochii cætre cer øi au væzut cerul deschizându-se øi au væzut îngeri pogorându-se… ca øi cum ar fi fost în mijlocul focului; øi ei au coborât øi i-au înconjurat pe cei mici øi erau înconjuraﬂi de foc; iar îngerii le-au slujit lor“.¹⁵

Mæ rog cu sinceritate – pentru copii – ca aøa sæ fie mereu, în numele lui Isus Hristos, amin.